Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OPRI PE
Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 775 pentru OPRI PE.
Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj
... reporter. Cu românii de sex masculin, lucrul se schimbă; nu orișicare poate fi un reporter special. Odată stabilit aceasta, să vedem cum am cunoscut eu pe DR.LEYDEN Eu am văzut pe profesorul Leyden, nu numai în trăsura Curții, în fuga pe stradă, sau într-un vagon de drum de fier, ori în treacăt în vreun salon. Eu am văzut pe acest ilustru specialist en pantoufles — cum ar zice francezul — en pantoufles și el și eu. Am dormit două nopți în aeeeași cameră la ... dă pe balconul de deasupra gangului. Din balcon, seara mai ales, e o priveliște minunată; avea în față, spre dreapta, squarul, dominat de cupola Ateneului, pe când pe sub picioarele noastre uruie, fără o clipă de repaus, un fluviu torențial de trăsuri, de tramcare, de căruțe, de biciclete și de pedeștri. Spre complectarea ... și plin de vioiciune — un causeur intarissable — vorbește vreo patru limbi europene la perfecție, și acum de câteva zile o rupe binișor și pe românește. E foarte încântat de modul cum a fost primit în România, pe ...
Vasile Alecsandri - Malul Siretului
... luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprintioară, Când sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de ... un nour trecător. Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... se compune din imaginile reproduse ce ni le deșteaptă auzirea cuvintelor poetice. Când cetim, d. e., la Bolintineanu: Într-o sală-ntinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite Un stejar întinde brațe veștejite. Astfel după dealuri verzi și numai flori Stă bătrânul ... prin cuvintele poetului: „Mircea încărcat de ani, ca un stejar ce-și întinde brațe veștejite printre trestii, ca un munte albit de ninsori de pe dealuri verzi“ etc. Prima condițiune dar, o condițiune materială sau mecanică, pentru ca să existe o poezie în genere, fie epică, fie lirică, fie ... rime, vom intra în câteva amănunte ale producțiunilor adevărat poetice și vom arăta cum o sumă de particularități esențiale ale poeziilor frumoase se explică numai pe baza acelui adevăr. Poetul, chemat a deștepta, prin cuvintele ce le întrebuințează, aceleași imagini sensibile în conștiința auditoriului, ce trebuie să le aibă ... cu toată suma de obiecte câștigată din nou, pierde una câte una din amintirile sensibile de mai nainte și, devenind o noțiune generală, se ridică pe calea abstracțiunii spre sfera științei, însă se depărtează în proporție egală de sfera poeziei. Să luăm, d. e., cuvântul eminent. Când zice astăzi cineva â ...
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci
... oricât-mi va fi de greu. [Parada eteriștilor] După prînz la noă ceasuri, încă păr-a nu toca, Năvală mare de oameni, cela pe cela călca ; Întreb ce-i ? îmi spun că oastea trece pe uliță-n sus, Dar c-o paradă ciudată încît nu este de spus. Alerg, mă duc la fereastră, stau și eu ca să privesc, Și ... și mergînd. Mai la urmă Hiliarhul, îmbrăcat foarte curat, De a sa ofițerime se afla încungiurat. Muzica italienească după dînsul răsuna, Îți părè pe pămînt Aris, și dînd pildă îndemna. Și-ndată artileria cu șef și artileriști, Și pentru mai mare fală, cinci-șase din eteriști. Anastasi Pezodromul era ... s-au dat Vindè cu o fală mare acele ce au prădat ; Blane, straie și odoară, cît văzînd te minunai, Iar aere, antimisuri, erau harșele pe cai ; În stihare și-n feloane, mulți se primblau îmbrăcați, Cu alte multe odăjdii, spre vînzare încărcați ; Prinse de fer și de sîrmă, grele încît ... afla ; Din pistoale, zi și noapte, slobozè neîncetat, De fugei, dai peste dracul, unde nu l-ai căutat ; Mulți răniți din întîmplare, alții căzuți morți pe ...
... Anton Pann - Cîinile Cîinile de Anton Pann Cîînile pe gerul tare, Cînd ningea zăpada mare, Să-ncovrigase cu totul, Vîrîndu-și sub ooadă botul, Ș-într-a lui tremurătură, Clănțănindu-i dinții ... de nici un frig nu-i pasă, Fuge de purici din casă. Dar acum ca-să-i e dragă, Aleargă-ntr-însa să bagă, Și pe mine-n vînt mă scoate, Să-i păzesc din curte toate. Dar vezi cap sec și la mine! C-astă-vara fuse bine, Și era ... cîini să le ia nu lasă, Ca-i trebui să-și facă casă. După ce-a strîns puțintele, S-a întins pe lîngă ele, Ș-începu să se privească Ca s-apuce să zidească. Dar uitîndu-se-n lungime, La toat-a lui întregime, Și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea)
... ci se uitară unul la altul până scăpătă soarele. Și tot acolo adormiră, fără să se miște, parc-ar fi fost de piatră. Împăratul îngenuncheat pe barbă, împărăteasa c-o tâmplă pe dunga patului, iar domnița aci fiartă de călduri, aci cutremurată de fiori. A doua zi împăratul adună pe toți doctorii și le zise: — Jumătate din împărăția mea aceluia care-mi va vindeca fata! Și nici un doctor nu-i ghici leacul. A ... nu cântă ca el și nimeni nu mângâie și nu sărută mai dulce ca el... Tim, tam, tam... Și domnița simți niște buze de foc pe amândoi obrajii. Și tresări și, sprijinindu-se într-un cot, privi speriată înainte, pe cărarea îngustă cu stropi de umbră și de lumină. Și în fund, în fund de tot, văzu pe minunatul cântăreț, care-i zâmbea și-i făcea semn să se apropie. La șoldul stâng purta paloș lat, în mâna dreaptă ținea o chitară cu ... lor ș-o întrebau: — Spune-ne nouă ce vrei, lumina și toiagul bătrâneților noastre! A doua zi, împăratul și împărăteasa stăteau încremeniți pe jețurile lor de sidef presărate cu pietre scumpe. Domnița bolea, lungită în pat, cu ochii
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... vru să ne lege, Din doi să facă un singur eu; Chip ce ca fulger ce-n nor trăiește Ș-alt nor d-atinge, atunci pe loc Repede șarpe lucește-un foc, Aprinde, arde tot ce-ntâlnește; Astfel, îndată ce s-a ivit, Lucește-n minte-mi, mă-nflăcărează ... vreme iute la zbor? Ia, și ne zice că e trecător Tot, și-l împinge la mormânt rece. P-ale ei aripi trecem și noi; Pe nesimțite, ah, tinerețea Zice: Adio !... și bătrânețea Ne-arată drumul plin de nevoi. Trece, dar vezi-o că e-nsemnată D-amorul nostru, cel neînvins ... roagă; aspră, dar, tu-l gonești; El cere pieptul, tu îl ferești... Și-ndat' el inima împresoară. O fură! zboară, și nu-l mai vezi: Pe loc te pipăi, simți ce-ți lipsește, O ceri, o cauți, ea se unește Cu-a mea-mpreună, și tu oftezi. Dincoaci eu ... relele se întrec. Dar iată ceasul de însoțire Și necălcatul meu jurământ: Credință, dragoste, crezământ Jur ție-n sfânta noastră unire. Și-ndată pacinicul Imeneu Pe capul nostru mâna lui pune, Și înțeleptele-i griji și bune Însânuiește în pieptul meu. Nod și mai tare dup-asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim ...
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... găsescâ€�. Atunci tatăl lăcrimând Au împlinit voia lui; Și bravul meu domnișor De porneală se găti: Peste trup s-au înarmat Cu cămașă de oțel, Pe cap cu coif cu zebre, Peste coapsă s-au încins Cu paloș de mare preț, Și pe spate aruncă Arc și tulbă cu săgeți, Iar pe piept și-au agățat O platoșă de argint Pe care săpat era: “Ori să mor, ori să găsesc Amata ursita meaâ€�. Apoi scutarul luând, Din piei de bivol făcut Și cu criță blehuit ... de argint, Vulturii s-au speriat Și cârâind între ei Zic: “Flăcău neghiob ce ești, Tu ești tâmp și calul tâmp, Că ați venit pe aice; Căci oricine au văzut Acest al nostru pustiu, Stârvul lui nouă l-au dat; Pân’ și zefirul ușor, De vine pe-aici suflând, Se fărâmă printre stânci; Pân’ și noi de ne lăsăm Pe locul unde alergi Balaurii ne înghitâ€�. Iar el în loc de răspuns Le zice: “Fugiți, fugiți, De nu vreți să vă pătrund Cu săgețile ... clipească în senin Ca niște de aur ochi, Ce se uita la Bogdan, Țintă, ca când se mira; Căci ele prea rar vedea Alt om pe ...
George Coșbuc - Un pipăruș modern
... și zile bune, Că vezi tu, bobul ăsta spune: Savinca ta nu ți-a fugit! Savinca ta s-a prăpădit, Umblând pe deal după căpșune. Dar om ești tu cu mult noroc! O poți afla ca scrisă-n carte, Vezi bine, că-i pe drum departe— E chiar la craiul Poloboc. Dar știi tu ce? Pleacă pe loc! Tot mergi spre răsărit de vară, Tot mergi, dar nu te mai opri, — Și când d-un deal te vei bufni, Oprește-te, căci ești în țară! Și-aici de nu vei isprăvi Nimic, ia un fuior ... dată-n barbă, S-așterne iute la pământ, Se prinde-apoi de-un fir de iarbă Și—vântul doară-i numai vânt! Cu greu trecu pe-aici Cotorul Și se plângea că-l poart dorul Prin țări, cu gând să fie sfânt! Că vezi, mă rog! Pe-aici e locul Pustiu și numai pipirig — Și zău, p-aici așa-i de frig, Cât creapă-n trei și-n opt cojocul, Se ... patru pari. Avea pe masă dinainte Cilindru plin de „Konig-Tinte“ Și-avea condei și ochelari, Și tot făcea la mestecușuri Și tot ...
Petre Ispirescu - Aleodor împărat
... ținea minte ce-i spusese tătâne-său și se silea să-i păzească cuvintele cu sfințenie. Într-o zi, nu știu cum făcu, dus fiind pe gânduri, și alunecă de călcă pe pământul pocitului de om. N-apucă să facă zece, douăzeci de pași, și iată căse pomeni cu dânsul dinaintea lui. Acum nu-i era lui ... bună. Aleodor plecă. Și cum mergea el gândindu-se și răzgândindu-se cum să-și împlinească sarcina mai bine, căci își dăduse cuvântul, se pomeni pe marginea unui eleșteu și o știucă se zbătea de moarte pe uscat. Cum o văzu, el se duse să o ia să-și aline foamea cu dânsa. Știuca îi zise: - Nu mă omorî, Făt-Frumos; ci ... zile la poarta mea și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? Slujitorii dădeau din colț în colț și nu știau ce să răspunză. În cele de pe urmă, chemă pe Aleodor și-l duse înaintea împăratului. - Ce vrei, flăcăule, îi zise împăratul, și ce aștepți la poarta curților mele? - Ce să voi, mărite împărate, îi ... ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul...  boierii lui de sfat  Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase, Pletele argintoase pe umerii-cădea Și barba lui cea lungă pe piept îi cădea deasă, Dar ochii, stele negre, întunecați sclipea; Sprincenele-i bătrâne se-ntunecau stufoase, În mână sceptru de-aur, povara lui cea grea ... aude și se-nchină  Un semn că se supune măsurei ce-o destină. S-apropie cu pasuri modeste, line, rare Și ůmil îngenunche pe treapta de la tron:  Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde blându-i soare, Când clopotul va plânge cu-al serei dulce ton, Atunci eu mă voi duce, ...