Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... mică parte din trista omenire, Și eu a ta sosire cu lumea o slăvesc! Când se născu copilul ce s-aștepta să vie, Ca să ridice iarăși pe omul cel căzut, Un bătrân îl luă în brațe, strigând cu bucurie: "Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am văzut." Astfel drepții ar zice, de ar vedea-mplinite Câte într-al tău nume ne sunt făgăduite. O, an prezis atâta, măreț reformator! Începi ... umbre de noroade le vezi ocârmuite De umbra unor pravili călcate, siluite De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici. Oricare sentimente înalte, generoase, Ne par ca niște basne de povestit, frumoase, Și tot entuziasmul izvor de idei mici. Politica adâncă stă în fanfaronadă, Și știința vieții în egoism cumplit; De-a ... nimic nu dă dovadă, Și numai despotismul e bine întărit. An nou! Aștept minunea-ți ca o cerească lege; Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege Va fi tot ca păstorii de care-avem destui, Atunci... lasă în starea-i bătrâna tiranie, La darurile tale eu nu simt bucurie, De-mbunătățiri rele cât vrei suntem ... ...
Gheorghe Asachi - Voichița de Românie
... calcat pământul muntenesc. Și domnitorul nostru Vlad cheamă la arme pe toată junimea; chiar și bătrâni a început a se înarma, ca să arătăm că acii pe carii ei numesc munteni sunt adevărați români și că noi pre dânșii i vom respinge la munte ca pe urși în a lor caverne. Eu iubesc pe Mina, a mea mireasă, ce are să fericească a mele ... prin toate chipurile! Osman: Din partea mea, voi adăogi o nouă greutate; voi triimete un înadins cătră hanul tatarilor a Oardei de Aur ca să atace pe neamicul comun cu toată puterea sa militară și cu furia religiei sale. Vlad: Propun ca prin mijlocirea cavaleriii sale, care repede ca vântul cutrieră deșertările ce-l despart de moscoviți, să cerce a întrerumpe cale ambasadei lui Ștefan, ce peste puțin s-a îndrumat spre Moscva cu mireasa ... a se retrage spre tabără. Vlad: Mișeii! Oare nu știu ei că eu aice mă aflu cu miezul puterei și că la apropierea mea moldovenii ca o pulbere de vânt se vor răspândi! Să răsune buciumul de aramă, să fluture bandierile, ca ...
Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici
... grozăvie Am merge în tovărășie, Ș-atuncea: Noapte bună! Dar dintr-a mea junie dusă În întristarea mea nespusă Mai am pe neașteptate Ca să-mpletesc încă ghirlante Pe fruntea sfintelor amante Un șir de foi uscate! Voi preferați în lăcrămioare Ca într-o baie răcoritoare Să v-afundați până la gât, Ș-astfel din apa lor căldicică Să dați afară o cărticică Bună de leacuri și ... pe labe Un critic, însă, mă cam dezminte; Urmeze-și treaba, că-i fac hatârul... De-o vrea pășunea să-și prelungească, Nimenea n-are ca să-l oprească, Și cal de astăzi va fi catârul! Aici desigur că este vreme A-mi lua seama și a mă teme ... stranie poză! Calea de mijloc iar n-am ținut Dacă-n văzduhuri nu m-am pierdut, Ș-ar fi fost bine, barem pe-o stea Ca să-mi iau zborul până la ea. Ș-ajuns acolo, să bat în cer Un cui de aur sau chiar de fier, Ca să-mi leg sacul și să mă leagăn; Închis într-însul ca
Mihai Eminescu - Icoană și privaz
... Mihai Eminescu - Icoană şi privaz Icoană și privaz de Mihai Eminescu De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci  Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă  În ... fără noimă ce merit-un surâs De crudă ironie... Și ce-am mai vrut să fiu? Voit-am a mea limbă să fie ca un râu D-eternă mângâiere... și blând să fie cântu-i. Acum... acuma visul văd bine că mi-l mântui. Căci toată poezia și tot ce știu, ce pot, Nu poate să descrie nici zâmbetu-ți în tot. Te-am îngropat în suflet și ... a fi femeie? Și totuși... Ah, odată, mi-a spus cu vorbe dulci: ,,Aș vrea pe braț, aicea, tu capul tău să-l culci, Să mângâi a ta frunte, nefericit copil!" Acest cuvânt, divino, mai zi-l o dată, zi-l. Vezi tu, închipuirea în veci îmi e tovarăș. Un vis, ca ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... a fugi ne-învață, După ce ne armă cu gura-îndrăzneață. Dar căz! dă n'avem chief dă bătaie Dece să purtăm atâta pază Ca doară turcii să nu ne taie? La ce să-apucăm arma vitează, Când făr' arme ca fără povară Fuga este cu mult mai ușoară?... Aici, Bălăbane,-altă putere Nu este fără sau a te bate Pentru țară, copii și ... m' pare Cumcă, dă n-ar avea ghimpuri scaiul, N-ar împunge; ghimpul dară face Firea lui cea dârză și pungace. Arma la om este ca țăpușa La scaiu; dă-ahaia-armatul arată Cu-îndrăzneală fiecărui ușa Și-e totdăuna dă război gata; Iar' acum, ahăl tare să ține Care să ... dă-armătură bună Să ne grijim cât mai dăgrabă. Dă mult un cuget pân cap îmi sună: Cum s-ar putea face mai cu trabă Ca să ne-armăm cu vreo dăscălie? Ș-aflu așa c-ar putea să fie: Ca fiește care dintre noi Să fie cu totul ferrecat, [15] Adecă-îmbrăcat în hierr la războiu, Ca să n-aibă teamă dă tăiat Sau pușcat, nici frică dă moarte, Ci tot vitejește să să poarte. Cu-adevărat hire-ar și mai bine
... rodă, Când au adus într-însă româneasca limbă, De bun neam și ferită de la calea strâmbă. Să trage de pre sânge rudă-mpărătească, Dumnezău l-au sporitu-l nainte să crească. Și fiii săi, Sas-vodă și cu Bogdan-vodă, Cu doamna lui Maria, lăsând bună rodă Pre Fedor BogdanĂ³vici, Lațco să ... urice Mare samodărjaveț și-n bună ferice, C-au stăpânitu-ș țara din plai pănă-n Mare. Ș-au lăsatu-ș în scaun fiiu și ca mai tare, Ce ș-au născut din doamna, din Anastasia, Pre cĂ©l Bun Alexandru,-n trai cu fericia, C-au împodobit țara cu beserici late, Cu mănăstiri vestite-n frâmseț luminate, Bistrița, Rădăuții și cu Moldovița, Ș ... la Hristos cunună. Pentru a ta milă, pentru dereptate, Cu svinții ț-au datu-ț Hristos de-ț ai parte. Ș-alt cine ca tine bunătăț va face, Da-i-va Hristos viață în ceri, cumu-i place. [PROLOGUL TRAGEDIEI „EROFILI“] Sălbatică-s, fieratică, întunecată-n față ... cunoaște poate, Că de pre chip știută sunt prin țărâle prin toate. Dară totuș îm este-n gând să-m fac și eu pre vrere, ...
George Coșbuc - Regele Pontului
... i pare c-aminte-și aduce De-o lume uitată, ce fu. O rază din vremile-apuse E cîntecul celor ce trec: Odată și dînsu-l știuse, Copil al pămîntului grec. Și vesel, ca valul și vîntul, Cîntîndu-l, pe mare-a trecut, Uitatu-l-a însă-n pămîntul Acelor ce domn l-au făcut ! De ce și-a pierdut el viața Cu taberi pe șesuri, cu oști? Eu, mare,-ți cunosc ție fața, Tu, mare ... ce-a alergat el prin lume Cătînd și mărire și-averi? Lăsat-a prin veacuri vrun nume? Și parc-au fost toate ca ieri ! Copil el să fie-acum iarăși Pe ionice maluri, sărac, S-alerge cu dragii tovarăși, Să vînture lumea pe plac ! Dar nava se duce ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... Dar ce va fi oare după moartea noastră? Înțelepții lumii nu pot ști aceasta, De mormântul este finitul a toate, Sufletul de piere ca la animale. Sau zboară în ceruri, în lăcașuri sânte? Misterul acesta nime nu-l pătrunde. Atotcreatorul au făcut pe vierme, Ca pe noi, pe dânsul el îl ocrotește, Și lui, ca și nouă, el au dat simțire, Ca noi el se naște, ca noi își dă blescul (răsuflare). Unde-i al său suflet? Ș-al tău unde este, Omule deșarte? Simțirile-ntr-însul Pier ca și în tine, deci ce-aștepți tu oare?* Dar cine gândește la aceste toate? Scumpul grămădește avuție multă, Ca când în eternuri are să trăiască; Cu marea se luptă speculantul lacom, Aducând covoare de la Tir și Indii, Pentru desfătarea avuților trufași, Când milionarul ... mâini el are trăsnete și fulger, Fruntea lui ajunge până sus la nori, Tună și detună, zguduie pământul, Cești pământești însă, demizei în grabă, Pier ca și o umbră, se prefac în țărnă. Tinerețea este chiar ca și o roză, Are multe grații, a ei frumusețe, Însă ea nu este decât o nălucă, Căci cereasca floare în pripă se trece ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V
... domnul măria-sa, față!..." [8] Căci cunoștea pe Vlad foarte bine, Măcar era-în hainele străine. Ș-aiavea cu călărime-aleasă Vlad era, pe care ca mai lesne Să poată cercetare,-o-îmbrăcasă Turcește din cap pănă în glezne, Într-adins hotărând s-abată La țigănimea noastră-întrarmată. Deci Vodă cu ... ție, ,,O! (strigă) prăsilă ticăită! Aceasta-i a voastră vitejie? Pentru-asta v-am dat arme ș-olate Și vă hrănesc, cioare blăstămate!... Ca,-în loc de-a vă-apăra draga țară Ș-a vă bate cu turcii păgâni, Asupra mea să vorbiți ocară? După ... de n-eți pune sâlință Cu turcii-încai o dată-a vă bate Făcând asupra lor biruință, Iar' de v-eți pleca turcilor ca noao, Păn' la cel mai mic voi tăia în doao!" [9] ,,Să ierți Măria ta (Neicu zisă), Noi suntem fără de nice-o vină, Că ... altă ceată mai mare. Cum principul această-înțăleasă, Fără-a zice-un cuvânt mearsă-îndată Cu munteana călărime-aleasă, Iar' țigănimea noastră bărbată: Ca din vis acuma să rădică Bucuroasă că-au scăpat de frică. Ci peste puțin întoarsă iară Bărbăția lor cea de după-ușă: Cât călăreții să ...
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... acela, aproape de bătrânețe, căzând la zăcare, a scris către frăține-său craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa. Craiul, primind cartea, îndată chemă tustrei feciorii înaintea sa și le zise: — Iaca ce-mi scrie ... nu te iuți așa de tare, că nu știi de unde-ți poate veni ajutor. — Ce vorbești în dodii, mătușă? Tocmai de la una ca d-ta ți-ai găsit să aștept eu ajutor? — Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate crăișor! Cel-de-sus varsă darul său peste cei neputincioși; se vede că așa place sfinției-sale. Nu căuta că ... s-a împotrivi și n-a vrea să te lase, dar tu stăruiește pe lângă dânsul cu rugăminte, că ai să-l îndupleci. Hainele despre care ți-am vorbit sunt vechi și ponosite, și armele ruginite, iară calul ai să-l poți alege punând în mijlocul hergheliei o tavĂ plină cu jăratic, și care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are ... ...
Dimitrie Anghel - Rochia bunicei
... întunerec, pentru ultimul somn care avea să resfire aur pe beteală subt negrul portal la pragul căruia străjuiește un înger cu torța întoarsă spre pămînt. Ca o rochie de păpușă părea acum pentru trupul ei, ca un vestmînt ce fusese al alteia, ca o podoabă ce-i îmbrăcase o soră murită de demult, ca o ofilită floare căzută dintr-un mănunchi cules în zile fericite. Pentru moarte o păstra, pentru ceasul acela cînd odihnitele mîini dorm galbene pe piept ... zarzării, vișinii și piersicii în livezile ei. Trandafirii și albe, zăpadă și sînge, au căzut laolaltă petalele scuturate de multele vînturi în multele primăveri. Verzi ca smaraldul și galbene apoi ca chihlimbarul și roșii mai pe urmă ca sîngele ce-l izvoresc zorii, s-au amestecat frunzele de sus căzute jos, boabe răsunătoare de ploaie au căzut, negure fumurii sfîșiate prin crengi s-au purtat, roiuri ... și nepoatele și-au adus aminte de vorbele ei și, neștiind cu ce s-o îmbrace, au căutat într-o doară în sipetul vechi. Albă ca o spumă, ofilită de vreme, dormea străvechea rochie de fată, ca o pleată de aur strălucea șivoiul de beteală, ...