Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI IN FRUNTE
Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 879 pentru FI IN FRUNTE.
Mihai Eminescu - Maria Tudor Maria Tudor de Mihai Eminescu De ce cu ochii-ncremeniți sub bolte De marmur  tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nalță-n cer invidia vulgară Căci știi din lorzii junghiați a face Lui Fabiano a mărirei scară. Tu ești regină și astfel îți place. Cine te vede, slab obraz de ceară, Știind furtuna vieții tale
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... Și numai despotismul e bine întărit. An nou! Aștept minunea-ți ca o cerească lege; Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege Va fi tot ca păstorii de care-avem destui, Atunci... lasă în starea-i bătrâna tiranie, La darurile tale eu nu simt bucurie, De-mbunătățiri rele cât ... stea, un comet mare, Care să arză globul ș-ai lui locuitori? Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mână va fi măcelărită Și dacă are unul sau mulți apăsători? Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine: Soarta-mi cu a mulțimii aș ... slobod, mai curat, Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită, Că lumea moștenire-ntâmplărilor s-a dat! Atunci dac-a mea frunte galbenă, obosită, Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormânt, Dac-a vieții-mi triste făclie osândită S-o-ntuneca ...
Ion Luca Caragiale - Petițiune
... mesei în partea cealaltă, se apleacă peste ea și ia batista. Impiegatul vrea să i-o apuce; dar domnul s-a șters pe frunte și la nas; pe urmă, aruncând batista la loc: — Mersi! — Domnule — zice impiegatul — zici că ai venit cu o afacere... Mă ...
Grigore Alexandrescu - Meditație (Alexandrescu)
... războinici, moartea purtând, muriră Pentru izbânzi de care ei nu s-au bucurat! Îmi pare că-i văz încă, răsturnați în țărână, Pe-ncrețita lor frunte sfârșitul arătând, Dar mai clătindu-și capul, și c-o murindă mână Fierul care le scapă cu furie strângând. Ei nu gândesc la moarte, nu ...
Grigore Alexandrescu - Inima mea e tristă
... Când pe străine țărmuri străin o sa trăiesc! Spune-mi însă, iubită, Când inima-ți lipsită De-un credincios prieten cu el nu va mai fi, Vei putea uita toate Plăcerile gustate? Simțirea se va stinge, și nu-l vei mai dori? Astă lege obștească Se cade să-ngrozească Amorul, care ...
Dimitrie Bolintineanu - Dochia (Bolintineanu)
... mândrul meu iubit!" Ea vorbește cu căldură Și pe sânu-i se pleca, Calde lacrimi revărsa. Iar micuța-i rece gură A lui frunte săruta. Dar cocoșii-n luncă cântă... Umbra-atunci a tresărit... — ,,Ah, te las, al meu iubit! Căci se-arată ziua sfântă Și ...
Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F
Alexandru Vlahuţă - Ce te uiţi cu ochii galeşi%3F Ce te uiți cu ochii galeși? de Alexandru Vlahuță Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?... Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum... Nu vezi tu că îndărătu-ți e-ntuneric și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun-a groapă ș-a sicriu Glasul tinereții duse ș-al iluziilor șterse?... Înțelege că-i zadarnic pe-un mort lacrimi să se verse!... Negreșit, avut-ai zile de noroc și de iubire... Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire? Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zână, Ș-așteptai, ca să te fure, vreun făt-frumos să vină, De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntâlneai decât podoabe, fluturi, pajiște și flori! Și când pentru- ...
Dimitrie Anghel - Florile (Anghel)
... dat un strai la fiecare, Și fete nu-s pe tot pămîntul să-mbrace mai frumoase rochii. Pe crin l-a miruit în frunte, lăsîndu-i hlamida regească Să poată-mpărăți cu fală norodu-i de mironosițe, Cicorilor le-a dat seninul strîns din privirea omenească, Iar ... ce-aruncă din cer lumini de curcubeie, Și a știut să țese nalbei un cuib din tort de promoroacă ! Slavă ! căci trist-ar fi fost viața, și-ntunecat pe veci pâmîntul, De n-ar fi fost macar o floare, ce-am fi sădit noi pe morminte ? Ce-ar fi
Dimitrie Anghel - În furtună În furtună de Dimitrie Anghel Sînt seri cînd murmurul furtunei e-așa de blînd, încît ai spune Că s-a ascuns în umbr-un înger și povestește o baladă. Pe-astfel de seri, fără de voie, pe mînă fruntea-mi las să cadă, Și nu știu pentru ce atuncea aș vrea să-ngîn o rugăciune. Aș vrea, dar nu mai sunt în stare s-adun pioasele cuvinte, Și-atunci visez învins de jale, în timp ce vîntul aiurează La cei ce mi-au lăsat să moară divina candelă de pază, De stau acum prin întunerec să lupt cu-aducerile-aminte. Ardea cu toate-aceste pururi în liniștea odăiei mele, Și eu dormeam sub ea în tihnă și de nimic nu mi-era teamă, Dar mi-au lăsat-o să se stingă, căci nimeni n-a băgat de seamă Cît întunerec stă la pîndă la agonia unei stele. Și de atunci în mine umbra a prins în tihnă să s-adune, M-a revărsat, și-arare totuși, în noaptea deznădejdei mele, Presimt că e lumină încă după-ale umbrelor perdele, Și-atuncea sufletul mi-aș vinde să pot ...
Mihai Eminescu - O călărire în zori
... cîntări: „Ah! ascultă, mîndruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blîndă de amor, Să-ți cînt dulce, dulce tainic, Cîntul jalnic Ce-ți cîntam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș zburare Pe-al tău sîn gemînd de dor; De-ai fi noapte, -aș fi lumină, Blîndă, lină, Te-aș cuprinde c-un suspin Și în nunta de iubire, În unire, Naște-am zorii de rubin; De-aș fi, mîndra, rîușorul, Care dorul Și-l confie cîmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului!“ Ca Eol, ce zboară ... păr ebenin. Iar Eco își rîde de blîndele plîngeri, De junii amanți, Și rîul repetă ca cîntul de îngeri În repede danț: „De-aș fi
Vasile Alecsandri - Unor critici
... Poetul care cântă natura-n înflorire, Simțirea omenească, a Patriei mărire, Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit Când altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit? Și oare se cuvine, și oare-i cu dreptate De a schimba ...