Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ACELA/ ACEEA
Rezultatele 601 - 610 din aproximativ 1583 pentru PE ACELA/ ACEEA.
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... și ditirambul, care s-a perimat nu din lipsa de epitete, ci din lipsă de eroi. Ea este de asemeni elegia care plânge pe ruinele trecutului și înlocuiește cu succes elocința, critica și morala. Trebuie să recunoaștem că, pe când vechile forme literare tind să dispară, înghițite de noua sensibilitate ieșită din ciocnirea războiului cu ideologia dezamăgită a unei tinerimi nesatisfăcute, jurnalismul ... vina că dau prea multe explicații chiar epigramelor celor mai bune și astfel le slăbesc din efect. ClĂ©ment Marot (din Cahors) în prefața ediției pe care o închinase operelor poetului François Villon, spune: Il faudrait avoir etĂ© de son temps Å• Paris et avoir connu les lieux, les choses ... necunoscute, chiar pe vremea aceea, și de aluziuni la fapte mărunte care nu pot să mai deștepte nici chiar o efemeră amintire. Și el sfătuiește pe poeți să nu-și mai aleagă subiectele Sur telle chose basse et particuliere. Părerea lui Marot e desigur împărtășită de critica cea mai avizată. Cred ... eu în mod ironic că epigramele mele n-au fost scrise numai pentru generația noastră care a cunoscut, mai mult sau mai puțin,
Marius Marian Șolea - Ai de peste Olteț
... și trei-patru caiere de lână, iar soră-sii, ciorapi lucrați la ingliță, o pereche de șoșoni de șaptezeci și cinci de lei, un șorț pe dinainte și mai multe vești de la ai ei, de peste Olteț. mă cocoțam pe dunga patului și stăteam cu babele, să văd ce-și mai povestesc, până mă lua bunică-mea cu oarece scandal, strigând la mine: „mă ... degrabă sub gura lui, în poziție de drepți, cu ochii în sus, de parcă ar fi fost vreun apel al existenței. Ioana ne mai invita, pe mine și pe Măria, la clacă, la Veca, ce mai muiere și asta! făcea clacă să poată pune, mai apoi, războiul, în mijlocul hodăii. toate femeile de casă ... pe rată, nu-l prea știu, era mai rezervat. în schimb, abia-l vedeam pe Aurică, cel mai mare dintre ei și cel mai deștept. pe el îl aveau la inimă frații, îi crescuse pe toți, în vremurile grele, de după Războiul întâi. tatăl lor murise la Turtucaia, iar Lina nu s-a mai măritat, în urmă. Aurică ... de-al doilea cu tata, primul student la Petroșani de prin satele acelea, cel mai mintos dintre toți prietenii mei. stăteam amândoi câte o săptămână ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Zadarnic, artiste
... artiste Zadarnic, artiste de Alexei Konstantinovici Tolstoi‎ Traducere de Alexei Mateevici Zadarnic, artiste, te crezi ziditor plăsmuirilor tale! Ele-n veci s-au purtat pe deasupra de ochi nevăzute. Nu, nu Phidias-nălțat-a vestitul Zeves Olympanul; El oare datu-i-a fruntea și coama aceea ... Faust, cel care, În haina sa veche nemțească, ș-adânc adevăr omenesc Până-n fir se aseamănă chipului său dinainte de vremuri! Ori poate Beethoven, pe când își găsea al său marș de-ngropare, Din sine scotea acel rând de acorduri, ce sfâșie inimi, Plânsul din suflet zdrobit despre pierderea marelui cuget, Lumi de luceferi, căzând în prăpastia negrului haos? Nu, tremurat-au ... urechea cereștile plângeri. Multe-n văzduhuri sunt chipuri ș-acorduri de noi neatinse, Multe uniri de uniri minunate-n cuvânt și lumină, Însă le toarnă acel care știe să vadă, s-audă, Cel ce prinzând numai brazda, acordul, cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în lumea mirată. O, te cufundă ... într-un chip închegate, Rânduri, cuvinte și-acorduri porni-vor în rostul lor limpezi. Seama atunce să iei și să cauți, ținând răsuflarea; Iar mai pe
Alexei Mateevici - Zadarnic, artiste
... artiste Zadarnic, artiste de Alexei Konstantinovici Tolstoi‎ Traducere de Alexei Mateevici Zadarnic, artiste, te crezi ziditor plăsmuirilor tale! Ele-n veci s-au purtat pe deasupra de ochi nevăzute. Nu, nu Phidias-nălțat-a vestitul Zeves Olympanul; El oare datu-i-a fruntea și coama aceea ... Faust, cel care, În haina sa veche nemțească, ș-adânc adevăr omenesc Până-n fir se aseamănă chipului său dinainte de vremuri! Ori poate Beethoven, pe când își găsea al său marș de-ngropare, Din sine scotea acel rând de acorduri, ce sfâșie inimi, Plânsul din suflet zdrobit despre pierderea marelui cuget, Lumi de luceferi, căzând în prăpastia negrului haos? Nu, tremurat-au ... urechea cereștile plângeri. Multe-n văzduhuri sunt chipuri ș-acorduri de noi neatinse, Multe uniri de uniri minunate-n cuvânt și lumină, Însă le toarnă acel care știe să vadă, s-audă, Cel ce prinzând numai brazda, acordul, cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în lumea mirată. O, te cufundă ... într-un chip închegate, Rânduri, cuvinte și-acorduri porni-vor în rostul lor limpezi. Seama atunce să iei și să cauți, ținând răsuflarea; Iar mai pe
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... merg strună. Împărații, vecinii lui, râvnea la traiul lui cel ticnit. Vezi că și el era bun la inimă, și nu se supăra întru nimic pe popor, și nu asuprea pe văduvă, nici pe siriman. Adecă, de! nimeni nu știa ce vierme îl rodea la inimă și pe dânsul. Ar fi dorit, boieri d-voastră, să aibă și o fată barim, la atâția feciori. Și mai una, și mai alta, dete Dumnezeu în ... cele trei zile filosoful veni din nou. Împăratul îi spuse că băieții dormeau care cu mâinile dasupra capului, care întrÂo parte, care cu mâinile pe piept, și care pe spate și cu mâinile pe lângă dânșii, iar fata doarme pe brânci, ori strânsă făcută ghem, sau cu mâinile între genuchi. - Aceasta este piaza reaoa a împărăției tale, răspunse filosoful; de nu o vei ... pleca, se dezbrăcă de hainele sale cele bune și ceru de la babă niște zdrențe d-ale ei. Baba ca să scape de dânsa, căută pe după perne, pe sub pat, pe culme, și-i dete niște țoale de puse pe ...
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... unde sunt stejarii? Stejarii sunt la locul lor, față cu furtuna! . . . . . . . . . . . . . . . . Acum de zece zile și zece nopți totuna, Din munți și pân la Nistru, pe culme și pe dealuri, Lungi buciume răsună, dând tainice semnaluri; Și călărași din fugă prin sate, prin orașe Crainesc: Săriți cu toții pe litfele trufașe! Viteazul Ștefan-vodă vă cheamă-n vitejie. Cine-i mișel să fugă, cine-i român să vie! Toți au răspuns: "Trăiască Moldova! și ... unii cu grăbire spre codrii Bucovinei, Ș-acolo se adună la strâmtele potici, Pândind, ca vânătorii, mișcările jivinei, Și tot rugând: .ă, Doamne, să treacă pe aici! Merg alții la Suceava să facă pe Albert A pierde oaste multă și mult timp în deșert; Iar alții la Cotnarul iubit și podgoriu, Pe unde stau cu oastea Bogdan, domnescul fiu, Tăutu cu mintea coaptă, Costea cu ochi semeț, Și Trotușan și Boldur, cu suflet îndrăzneț, Și unde Ștefan ... TABĂRA LEȘEASCĂ Pe-o culme prelungită ard mii și mii de focuri Ca stele semănate în numeroase locuri. Se pare că tot cerul căzut e pe
Grigore Alexandrescu - Reveria
... Grigore Alexandrescu De zgomot departe, în vesela vale, A cărei verdeață ades am călcat, În liniștea nopții, privirile tale Se-nalț, se ațintă pe cer luminat. De unde oar' vine a ta reverie? Ce visuri plăcute în preajmă-ți se joc? Admiri tu natura, a ei ... ador; Ființi grațioase ce blând se înclină, Cătându-și în lume tovarășii lor. Și când, stăpânită de-a vieții mâhnire, Te plimbi tu pe câmpul tăcerii-nchinat, De simți o suflare, de-auzi o șoptire, E glasu-unui înger de tine-ncântat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De ce însă gândirea-mi se-ntoarce ... o trage nici un dor, De ce singure numai a voastre suvenire Trăiesc ele în sânu-mi ca un nestins amor? Sunteți voi acel sunet, a stâncilor viață, Eco , care trăiește în loc nelocuit? S-au sunteți aurora care știa să scoață Din statuia lui Memnon suspin ...
Mihai Eminescu - Romancero espa%C3%B1ol
... Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt! Trecutul e viitor și viitorul e trecut.  Anul 15... a furat pe anul 1870 într-un mod oribil și cu precauțiunea viclenește zâmbitoare cum că n-are să fie recunoscut. Odată... în timpi mai... în anul 1870 ... 15... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana , adică... lotrul de el! schimba pe Elena lui chir Cocoveiu în Diana  și din România transpune scena tumna-n Spania. Ei, drăcia dracului!  Ș-apoi neci nu spune chir ... ca altă dată de va îndrăzni să copieze în anul... o comedie scrisă românește în anul 1870, să aibă cel puțin precauțiunea ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare  da' nu așa!... Romancero español A. De ce pângi, o, dona Diana, De ce ochiu-ți ... nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comedie-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume  Elena, Iar ...
Grigore Alexandrescu - Bursucul și vulpea
... Bursucul şi vulpea Bursucul și vulpea de Grigore Alexandrescu Bursucului îi venise rîndul și el să domnească Peste un pogon de tufe, în pădurea părintească, Pe marginea unei ape. Rigatul îi era mic Și acei ce îl văzură Toți într-o unire zic Că nu era alt nimic Decît o miniatură ... domnitor, Ce va să-și facă un nume Mare și faimos în lume, E neapărat dator Să ia un tron de mărire, Să dea porunci pe ostire, Chiar de n-ar avea soldați, Căci astfel obișnuiesc Toți acei care domnesc, Duci sau regi sau împărați. Așa el și slobozi Patru ordine ... s-a îngrijat Văzînd că bursucul are Armie așa de mare; Spre a fi încă mai sigur, el într-acolo porni Pe ministru Dinafară, pe vulpe, și-i porunci Să saluteze pe prințul, dar în taină-a spiona Și a trage cu urechea, dar mai ales a afla Cum merg trebile ... toate acele armii de linie și de mare, Cavalerii, infanterii și artilerii ușoare Nu sînt alt, poți fi prea sigur, pestrițule împărat, Decît un soldat pe apă și o luntre
Constantin Stamati-Ciurea - Către Silvestru Morariu-Andrievici
... Către Silvestru Morariu-Andrievici Către Silvestru Morariu-Andrievici de Constantin Stamati-Ciurea Eminența voastră! Din ceasul când am avut onoarea a Vă întâmpina pe calea vieții mele, am știut a Vă înțelege și a Vă prețui, încredințându-mă că nu în zadar Dumnezeu V-a ... leagăn înstrăinat de ea până acum aproape de mormânt. Numai din spusele străinilor știam că sunt o părticică din corpul viguros al unui popor brav, pe care nu l-am cunoscut, un atom din o patrie pe care nu am văzut-o. Ca utopistul eu păstram în suflet acel ideal prin instinctul sângelui, gugolindu-l în inima mea, împodobindu-l în gând cu cele mai strălucite odoare, precum face un logodnic cu mireasa sa ... i se închid, de ce adoarme ținându-mă la piept. În curând buzele ei se răciră și brațul îi înțepeni; ea adormise somÂnul etern, pe care eu nu-l înțelegeam, precum nu știam și ce soartă mă așteaptă. Trist îmi este gândul că, ajungând la ultima stațiune a călătoriei ... veți găsi câteva idei demne de a le insufla românilor noștri și, dacă dintr-un pumn de grăunțe va răsări măcar un fir ...
... a spune că în momentul când vroii să mă urc în trăsură, mă pomenii deodată cu Balan care îmi puse, după obiceiul lui, amândouă labele pe piept, cercând numaidecât să mă lingă pe obraz și, plesnind cu coada pe toți câți se îngrămădiseră în jurumi la ziua bună. În trăsură pusei pe Balan din a dreapta mea ca pe un prieten mai vechi al casei, și, cum mergeam prin cotiturile ulițelor, mi se părea că sunt cel mai mare din oraș. Mă uitam cu ... veselă și zâmbitoare, când eu eram așa de trist. Mersei așa mai multe ceasuri cugetând, când la Măriuca cea drăgălașă, oacheșă și subțirică cu flori pe cap, care-mi zisese odinioară cu glas înduioșat: Ce mult e de astăzi pănă-n șase luni; când la Măriuca cea măritată pe care mi-o închipuiam acum încunjurată de copii, învârtind mămăliga, ghilind pânză la părău, sau făcând oblojele dascălului Gheorghie de la strana dreaptă!... La această ... ce-i drept, simțeam potolindu-se întrucâtva flacăra amorului meu, dar în lupta ce se petrecea în mintea-mi tulburată, Măriuca cea drăgălașă cu flori pe cap biruia uneori ...