Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O LUNGI
Rezultatele 601 - 610 din aproximativ 655 pentru O LUNGI.
Ion Luca Caragiale - Kir Ianulea
... om însurat... Bietul Aghiuță! știa el de ce sta pitit pântre plevușcă, măcar că era un drac și jumatate: bănuise ce-l aștepta, că iar o să-i dea cine știe ce grea sarcină. Când a mai auzit că o să aibă a face și cu femeie, a vârât coada-ntre picioare; încă n-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani... Îi dedese baba de lucru - să-i îndrepteze un fir de păr creț: l ... i afle rostul - că de unde e, cine e, cu ce trăiește, ce caută aici și câte altele - a chemat pe jupâneasa bătrână - o cotoroanță zugrăvită și smălțuită, pe care o pusese mai mare peste slugi, să poarte cheile și să ducă grija de toate - a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgând ciubuc, s-a apucat a-i povesti pă cum urmează ... sparge praporul - și se prăpădește omul de hurdukarismĂ³s - așa zic grecii la năpasnica asta de boală. - Dar nu se ia? - Deloc; n-ai nici o ...
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... să-l taie. Altul să-l spânzure. Altul să-l jupoaie de viu. Alții în fel de fel de chipuri să-l chinuiască până l-o omorî. Iară cel mai bătrân dintre dânșii zise să-l lase cu viață, căci cine știe la ce le-o fi și el bun, poate că va izbuti el să fure pe fata unui împărat după care umblau ei să o răpească, și nu puteau. Fata aceasta se afla închisă de tată-său într-o casă, ale cării uși erau închise. TatÂsău o dată pe an o lăsa descuiată, și atunci, la o ușă sta de pază un cocoș, și la cealaltă era un clopoțel; și nu putea nimeni să se apropie, căci cum punea cineva piciorul pe ... scăparea fie-sei de la rele. - Eu am omorât pe zmei, zise țiganul fudul, fudul. Ce socotești tu, băiete, cât m-am mai luptat! - Așa o fi, verișcane, dară mie pare că tot nu-mi vine a crede ca tu să fi făcut o așa ispravă. - Ce stați de mai ascultați la bârfele mojicului ăsta? slujitori! dați-l afară! - O! o ...
... băilor, dar tot păstra oarecare depărtare între ea și gloată. Sistemul egalității, ce niciodată nu va prinde de tot rădăcină pe pământ, are însă acolo o părticică deloc neînsemnată unde el domnește în toată puterea sa. Acel loc se numește Lobogo și este o baie rece în care fierbe necontenit gazul carbonic. Șase oameni pot de-abia să încapă în el, dar nenorociții! d-ar fi trei împărați și ... lemn pustii și are multă asemănare cu muștele, care stau moarte toată iarna, pentru ca să învieze în primăvară. Trei părți ale anului Borsecul este o cușcă deșartă, pe care numai urșii din munți o vizitează poate; iar cum sosește luna lui iunie, atunci, ca o persoană leșinată ce își vine în simțiri, el începe a prinde la suflet sau, mai bine zicând, la suflete. Casele se locuiesc încet ... ce înfățișează este vrednic de penelul vestitului Gavarni . Mușchii obrazului se zgârcesc, sprâncenele se încrețesc, ochii se dau peste cap, buzele se strâng ca pentru o dulce sărutare, și toată fizionomia se preface într-o nevinovată și neprețuită caricatutură. Și nu socotiți că acole, ca la război, numai cea întâi cercare e grea. Nu! Apa e mai înfricoșată decât focul
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... noi. Ici și acolo, se aude zuruit surd de arme: sunt coloane de marș ce-și caută posturile. Dar, încetul cu încetul, se face liniște, o liniște adâncă, înfiorătoare, ce prevestește o catastrofă groaznică: întocmai ca liniștea cea moartă, înaintea unui orcan… În umbră, abia zăresc fața lui signor Vanco. Doamne, cum se schimbă și omul! Cum ... duc la iazul morii ca să se spele pe față de colb și sudoare. Soarele asfințise de mult; în vale, deasupra satului, plutește fumul albăstriu. O transmontana îmi răcorește obrajii arși de soare și cât de bine îmi prinde răcoarea asta după un marș obositor de o zi întreagă! Dinspre grajd, vine o fată tânără cu o doniță de lapte; fața-i îmbrobodită cu o basma albă până aproape de urechi. Un vânător ardelean o oprește și o întreabă nu știu ce. Ea stă locului și-i răspunde ceva în limba ei, de care ceilalți vânători râd. Cine să fie fata asta zveltă ... luna liniștită, maiestuoasă. Încă vreo câteva zdrăngăniri ușoare, apoi tăcere. Am ciocnit cu toții paharele, într-un sunet scurt, ascuțit, și le-am deșertat dintr-o ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... avut mai multe convorbiri literare cu Carmen Sylva. L-am văzut și eu la curte, și l-am văzut păstrând și aici simplicitatea încântătoare ce o avea în toate raporturile sale omenești. Dar când a fost vorba să i se confere o distincție onorifică, un bene-merenti sau nu știu ce altă decorație, el s-a împotrivit cu energie. Rege el însuș al cugetării omenești ... de care numai el singur nu era știutor, ci din naivitatea unui geniu cuprins de lumea ideală, pentru care orce coborâre din lumea convențională era o supărare și o nepotrivire firească. Cine-și dă seama de o asemenea figură înțelege îndată că nu-l puteai prinde pe Eminescu cu interesele care ademenesc pe cei mai mulți oameni. Luxul stării materiale, ambiția, iubirea ... articolele lui, puterea neuitată cu care în contra frazei despre naționalismul liberal al partidului de la guvern a opus importanța elementului autohton sunt o dovadă pentru aceasta. Cu o așa natură, Eminescu găsea un element firesc pentru activitatea lui în toate situațiile în care a fost pus. La bibliotecă, pentru a ... căutând mereu o
Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
... multe în Italia și mai ales cu așa talent lucrate, încât călătorul nu mai are vreme nici să gândească, ci își simte ființa cufundată într-o mirare îndelungată și plină de plăceri. El în trecerea sa prin Italia gustă o viață nouă, necunoscută; și când iese de pe țărmurile acelui pământ poetic, atunci i se pare că s-a visat zburând printr-o ... că el nu mă asculta și că mintea lui era cufundată în gânduri cu totul deosebite de ale mele. Deodată, el se opri căutând la o fereastră a unui palat pe lângă care treceam și, aruncând un țipăt și întinzând mâinile spre ea, îmi zise: -- Ai văzut-o? Speriat de dramatica sa poziție, ridicai ochii, dar nu văzui nimică la fereastră. -- Ce vrei să v[...]l întrebai; perdeaua este trasă. -- Nimic, îmi răspunse ... ce semănare cu primadona de la Pergola ! Ridicai capul, dorind a ști cine pricinuise acea tulburare în sală și zării în fața noastră o femeie de o frumusețe îngerească, care, zâmbind cu o grație deosebită, ne prezenta buchete de flori. Un nour de melancolie flutura pe fața sa palidă și arăta că inima ei era zdrobită de vro ...
... Mița... Avocatul: Care Mița...? Cocoana (râzând, dând fum pe nas și făcând cu ochiul): Ei! nu te mai face acu... Mița, de! care ai devorțat-o dumneata... Avocatul: ...? Cocoana: Care ai devorțat-o dumneata de Pricopoiu de la Ciulnița. Avocatul (după o prefăcută sforțare a memoriei): A! madam Zaharidi... Cocoana: Ei, da! așa te-nvață... Zaharidina... ( Se apleacă la urechea avocatului și-i ... mult succes; apoi, râzând, cătră avocat): Destul! Tânărul: Și, pe urmă, să vă spun drept... nu-mi mai dă nici mâna pentru ca să țiu o nevastă fără zestre... Avocatul: N-ai luat zestre? Cocoana: Zestre? de la cine? de la popa Petcu?... să-i rămâie clironomie, când o muri bețivul, căldărușa și datoriile de la "Moartea vânătorului", unde bea toată ziua și toată noaptea pe catastif și joacă tabinet cu ginere-său și ... l-a suplimatără; cu o sută cinzeci de lei a lui o să se procopsească statul! În mațe să le stea ăi o sută cinzeci de franci! L-a suplimatără, că l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminițile ochișorilor din cap, s ... ...
... copt una spânzuratul dulcețăresei, care era cel mai bătrân între dânșii. În vreme povestirii, scosese diacul chizeaua de tutun, punând-o jos, lângă dânsul, unde o uită ca din pământ. Diavolul de băiat îi sucește, pe ascuns, o țigară, presură nițică iarbă de pușcă într-însa și o vârî iar în chizea. Înainte de a cânta iar din trișcă, îi vine, din întâmplare, lui Cărășel gust să tragă o tămâie și, aflând țigara sucită, o ia între dinți și-o aprinde cu iască. Puf! puf! Trage diacul un fum, două, și suflă; însă ghidușii icneau a râs într-înșii, ascunzându-se unul de ... afla cu un picior în groapă și cu altul deasupra, totuși, nu se lăsa de ghidușii. Într-un rând, cumpărase cu trei lei „sainâ€� o iapă de la un țigan, bătrână și slabă de-i ieșeau coastele prin piele. O aduse acasă, noaptea, ca să nu-l vadă nimeni; îi legă în bot o lulea cu ciubuc, la gât – o oală spartă, și, de coadă, un prepeleac: apoi, o
Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română
... lipsa de orice simțire a necesității acestui fundament în public, este suficiența cu care oamenii noștri cred și sunt crezuți că au făcut o faptă atunci când au produs sau tradus numai o formă goală a străinilor. Această rătăcire totală a judecăței este fenomenul cel mai însemnat în situațiunea noastră intelectuală, un fenomen așa ... romanilor, Maior susține în paragraful al patrulea că dacii au fost cu totul exterminați de romani, așa încât nu s-a întâmplat nici o amestecare între aceste două popoare. Pentru a proba o hipoteză așa de nefirească, istoricul nostru se întemeiază pe un pasaj îndoios din Eutrop si pe un pasaj din Julian, cărora le dă o interpretare imposibilă de admis cu mintea sănătoasă, si astfel începe demonstrarea istorică a romanității noastre, cu o falsificare a istoriei. La 1825 apare Lexiconul de la Buda , "românesc-latinesc-unguresc-nemțesc?, care se încearcă să stabilească prin derivări de cuvinte ... a fedu, do se et asconde, do me et laudi cu gula ta, quomu ari, asi secili etc. etc." Și, astfel, gramatica română începe cu o ...
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei
... lumii, părându-le puțin numai rău că pentru un așa mic lucru au urmat atâta huiet, trecând însă printre Chiclade, ei au fost răpeziți de o strașnică furtună. și, cum ei vedeau minuntul în care corabia lor era să se sfărâme de stâncele ostrovului Co, ei au făcut o rugăciune lui Posidon: — O, cel mai nestatornic din nemuritori, i-au zis încetișor Elena, ajută o femeie care îți samănă. La aceste cuvinte ea i-au afierosit o pirostie de aur, pe care o scăpase din prada Troadei, și i-au aruncat-o în mare. îndată marea s-au liniștit. Așadar, 600 ani după aceea, cum o corabie de la Milet trecea pe lângă ostrovul Co, în minuntul ce un pescar al ostrovului arunca mreaja sa în mare, milesienii cari erau în ... urmat Solon. El are, după cum v-am mai spus, meșteșugul de a linguși obștea, și acesta este meșteșugul de a o stăpâni. El se laudă, el spune că o va în văii ca cu o mreajă, și după ce m-au mâniat prin înfricoșările sale, el mă defăima că nu-l iubesc și se jură pe cei mai mari dumnezei ...
Jean-Fran%C3%A7ois Marmontel - Pirostia Elenei
... lumii, părându-le puțin numai rău că pentru un așa mic lucru au urmat atâta huiet, trecând însă printre Chiclade, ei au fost răpeziți de o strașnică furtună. și, cum ei vedeau minuntul în care corabia lor era să se sfărâme de stâncele ostrovului Co, ei au făcut o rugăciune lui Posidon: — O, cel mai nestatornic din nemuritori, i-au zis încetișor Elena, ajută o femeie care îți samănă. La aceste cuvinte ea i-au afierosit o pirostie de aur, pe care o scăpase din prada Troadei, și i-au aruncat-o în mare. îndată marea s-au liniștit. Așadar, 600 ani după aceea, cum o corabie de la Milet trecea pe lângă ostrovul Co, în minuntul ce un pescar al ostrovului arunca mreaja sa în mare, milesienii cari erau în ... urmat Solon. El are, după cum v-am mai spus, meșteșugul de a linguși obștea, și acesta este meșteșugul de a o stăpâni. El se laudă, el spune că o va în văii ca cu o mreajă, și după ce m-au mâniat prin înfricoșările sale, el mă defăima că nu-l iubesc și se jură pe cei mai mari dumnezei ...