Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE IA
Rezultatele 601 - 610 din aproximativ 1067 pentru NU SE IA.
Ion Creangă - Povestea unui om leneș
... literare , nr. 7, 1 oct. 1878 Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărâ să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu dânsul la ... în carul cel cu boi un om care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi țărani, zicând: — Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. — Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre țărani; să ierte cinstită față dumnevoastră, dar aista e un leneș care nu credem să fi mai având păreche în lume, și-l ducem la spânzurătoare, ca să curățim satul de-un trândav. — Alei! oameni buni, zise ... ...
Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei
... Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei Înrâurirea artei de Garabet Ibrăileanu Că arta are înrâurire, asta nici nu se poate discuta. Că arta poate avea și o înrâurire rea, ca și una bună, asta iarăși nu mai are nevoie de dovadă. Este însă chestia: care-i înrâurirea artei? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să avem în vedere ... prin aceleași împrejurări sociale ca și dânsul. Prin urmare, va înrâuri asupra celor din clasa sa, căci numai aceștia vor fi sugestibili de simțirea sa. Se înțelege că aicea nu-i vorba de aparținerea, de fapt numai, la o clasă oarecare, dar e destul ca artistul să reprezinte interesele unei clase și să le întrupeze ... și a bogăției, făcând abuzuri sexuale, sunt storși, dar care totuși voiesc cu orice preț să mai jertfească Venerei -- căci trebuie să petreacă; și nu va fermeca, nu va avea o influență sugestivă asupra unui muncitor care nu-i nici scurs, nici enervat, căci n-a făcut nici abuzuri și nici nu duce o viață trândavă și pentru care relațiile sexuale nu
Dimitrie Anghel - Calvarul florilor
... lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari ... se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu seamă, așa de variate, încît nu ... au umplut cu mirosul lor tulburător împărăția mormintelor. Îngerii plecați, cu aripele lor albe deasupra monumentelor, priveau cu ochii lor de piatră ; ramurile copacilor funebri se mișcau murmurînd ; cerul își pleca veșmîntul lui albastru și împăciuitor, dar nimic nu oprea mîna răufăcătorilor. Coșurile o dată pline din adumbritul țintirim de la Belu, din pămîntul celui de la Sfînta Vineri, din acela de la Ghencea ... la șosea. Aci, de-a lungul aleilor de tei, trăsurile treceau, și frumoasele zilei, trecătoarele frumuseți ca și ale florilor, modernele amazoane ce nu mai știu astăzi să mînuiască decît floarea și evantaliul, decît surîsul ori intriga, au început bătaia pe cîmpul de război al grațiilor. Mînușatele mîini aruncau ... roșii, albastre ori catifelate, aruncau "regrete eterne", se ...
... Cal pe gânduri nu găsește; Câți fugari i s-arăta, El de coamă-i apuca, Peste tufe-i arunca. Dacă vedea și vedea Că norocul nu-l slujea, În baltag se rezema, Colea-n vale se lăsa, Colea-n vale, la strâmtoare Unde trec mocani cu sare. [3] Iar în drum cât se punea, C-un mocan se întâlnea Și din gură-așa-i grăia: ,,Cale bună, măi muntene!" ,,Mulțumim, frate Codrene!" ,,Măi Mocane frățioare, Nu ți-e roibul de schimbare? Să-ți dau chebea din spinare Ș-un car mare plin de sare, Un car mare cu opt boi Să ... De-i sări ca un șoldan! Scoal' de-mi alege-un cârlan, Cârlănaș de la Ispas [7] Tinerel, rotund și gras." El cârlanul și-l lua, La ciochine și-l lega Și cu roibul iar pleca, Și cu roibul se lăsa Colo-n vale la Șanta, La Șanta, la crâșmăreasă Cu ochi mari de puică-aleasă. Bea Codrean, se veselește, Cu Șanta se drăgostește Și de plată nici gândește. Bea Codrean și poruncește, Iar crâșmaru-ngălbenește Și porunca-i împlinește. ,,Măi bădiță, măi crâșmar! Adă-o ploscă de ... ...
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... Un groscior cărbune, cât nuca de mare, Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare Din hârbul cu spuză, sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă Sau să-și facă focul, să-și cate de masă, Sau cine mai știe ce treabă avea. Aci prea aproape, după drum, nevoi ... mai bărbăție! Ce nume ți-ai face chiar în istorie! Gazetele toate tare-ar bucina! " Foile ca naiba astfel îi vorbea, Și bietul cărbune ce nu se gândea? Licurea acuma mereu de trufie Și de bucurie; N-apucă să zică fatalul său da , Și-ncepu să sară sub iutea suflare, Ce în ... aprinser-acestea, ș-apoi lemnăria Luă foc întreagă, vâlvoarea se-ncinde, În aer se nalță, volvură se-ntinde, Satul e-n pericol, și megieșia Toată se deșteaptă, Soarta-ntreag-a Troiei în spaimă așteaptă. Hei! acum veți zice Că-al nostru cărbune a cătat să fie Foarte ... și ele Cu lemn și cu piele, Devenind cenușă fără de suflare. Iată-vă exemplu, și dați ascultare Voi, care suflați certele civili, Foi să nu mai fiți. Și voi, june inimi, organe docile, Care drept cărbune la suflări serviți, După scelerați Nu
Gheorghe Sion - Corespondența lui Gheorghe Sion cu George Bariț
... cum că rușii, intrând în țară, ar fi manifestat că ei ne vin ca prieteni, pentru ca să depărteză pe domn și să stea până se va alege alt domn. Nu rămâne decât, după aceea, să mai facem ceva, cu toate că mintea omului amețește când gândește la elementele care sânt în țară, nevrednice pentru simpatiile ... 50 tineri (restul sânt exilați) care gândesc că ar trebui să facem o Românie din țara lor și un popor cu principii democratice, iar încolo nu sânt decât niște bătrâni orbi, care se închină la cavaleriile rusești și se tem să nu se închine la cel mai de pe urmă muscal. Pe popor cine poate să-l numere între elementile lumei? El geme de mult în robie și ... patimile, încât nu știe ce să mai gândească, cu cât să mai facă o demonstrație națională. Holera în Moldova face mari pustiiri. Numai în Iași se numără la 14 mii morți, iar încolo, pe la sate și târguri, nu se mai știe. Ea s‑a apropiat de Cernăuți cale de doă oare: aceaste o să ne facă să venim iar la Brașov. Aud ...
Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei
... și molâi, încercarea debutantului de a-și desfășura copilăria în manieră oarecum englezească, îndulcită și dreasă cu sentimentalism parizian, burghez și bulevardier. Aici se află Anatole France mult mai neautentic și mai dizgrațios decât în unele excursii ale lui în politica practică. De veți lua bine seama, toată viața mea a fost închinată istoriei Pinguinilor. France însuși ne arată astfel care este cartea între cărți. Să nu luăm însă vorba lui numai ca o aluzie la istoria satirică a Franței. Lîle des Pingouins este enciclopedia humoristică universală a celor ... în strâmbături. Literatura franceză este cea mai bogată poate în oameni unilateral și splendid inteligenți. Montaigne, Rabelais, La Rochefoucauld, Voltaire formează trupa de care veșnic nu se va liniști nici mângâia oastea compactă a proștilor, a celor gravi ca și a celor sentimentali, a celor ... a atacat, cu bolnăvicioasă ciudățenie, pe ea însăși. Ce câștig științific va putea lăsa pe urma ei această critică filozofică a inteligenței nu se poate hotărî acum. Să constatăm numai că secăturile triumfă îmbătate de perspectiva care ...
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
... II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I De ce oare cu cât ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură în căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinereții și ale copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cântă tot aceleași cântece voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros, câmpiile, dulcile priveliști duioase ce aveau? mișcarea vietăților alinitu-s-a? Nu; dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimica în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte. Vântul ce bătea atunce, lacrimile ce se vărsa se uit; din zilele trecute a rămas în închipuire un soare de-a purure cu raze strălucitoare și un miros neșters. Are ... răsar și acum, deși îmi râd încet și cu iubire. Cât de dulci sunt amintirile bătăilor de inimă, cât de învăpăioase sărutările tinereții înflorite... însă nu ...
Mihai Eminescu - Din Berlin la Potsdam
... Mihai Eminescu - Din Berlin la Potsdam Din Berlin la Potsdam de Mihai Eminescu Din Berlin la Potsdam merge Drum de fier, precum se știe. Dară nu se știe încă C-am luat bilet de-a trie, C-am plecat de dimineață Cu un taler și doi groși... Și de gât ...
Alphonse de Lamartine - Crucelița soției mele
... moarte îngrozit, Nu-ndrăzneam să pun mâna pe trupul mult scump mie, Căci cuvioasa moarte îndată s-au gătit Lumei ce va să fie. Eu nu-ndrăzneam, o, Doamne, dar preotul de față, Dezlegând crucelița de la grumazul ei: „O, fiule! îmi zice, iată a ta speranță, Te ... locul... Deci spune-mi, cruceliță, Ce-ți șoptea ea atuncea când te ținea lipit La recea ei guriță? În ore de pe urmă, când sufletul se stinse, Când ochii ca de gheață nu mă vedeau plângând, Și când a ei viață ca zorile se stinse, Pe fața ei pierind. Când moartea pe viață zbuciumă ne-ndurată, Precum zbuciumă vântul un pom până ce-l rumpe, Crăbindu-se cumplita, soția mea amată, În mormânt să o surpe... Dar, cruceliță, nu-mi spui ceea ce ți-au șoptit? Au doar pe al său înger ruga să mijlocească, Ca Domnul să-i primească sufletul pocăit Și-n ... A văduvului soț: Deci la sfârșitul vieții voi săruta și eu Locul pe cruceliță unde-au fost a ei guriță, Ca să se ...
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... moarte îngrozit, Nu-ndrăzneam să pun mâna pe trupul mult scump mie, Căci cuvioasa moarte îndată s-au gătit Lumei ce va să fie. Eu nu-ndrăzneam, o, Doamne, dar preotul de față, Dezlegând crucelița de la grumazul ei: „O, fiule! îmi zice, iată a ta speranță, Te ... locul... Deci spune-mi, cruceliță, Ce-ți șoptea ea atuncea când te ținea lipit La recea ei guriță? În ore de pe urmă, când sufletul se stinse, Când ochii ca de gheață nu mă vedeau plângând, Și când a ei viață ca zorile se stinse, Pe fața ei pierind. Când moartea pe viață zbuciumă ne-ndurată, Precum zbuciumă vântul un pom până ce-l rumpe, Crăbindu-se cumplita, soția mea amată, În mormânt să o surpe... Dar, cruceliță, nu-mi spui ceea ce ți-au șoptit? Au doar pe al său înger ruga să mijlocească, Ca Domnul să-i primească sufletul pocăit Și-n ... A văduvului soț: Deci la sfârșitul vieții voi săruta și eu Locul pe cruceliță unde-au fost a ei guriță, Ca să se ...