Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI������EL
Rezultatele 601 - 610 din aproximativ 1254 pentru MI������EL.
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... al rezidenței mele. N-apucasem încă să mă scutur bine de praf, când îmi aruncai ochii pe o scrisoare sosită de la Iași, în lipsă-mi. Amicul ce mi-o adresa, informat de mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea ... care ne-au interesat. Căpitanul de la a 2-a poștă, numită Baciul, pe drumul Slatinei, era un om foarte glumeț; el avea vreo zece câini de o grăsime nepilduită, care ne-au primit cu lătrături vrednice de câinii cei mai vestiți în istorie. Contrastul grăsimii lor ... numai cinci, ne făcu să întrebăm pricina, căci bănuiam că poate căpitanul, abuzând de puterea sa, împarte la câini nutrimentul ce se cuvine cailor; dar el, înțelegând cugetarea noastră, intră în odaie fără să răspunză, și ieși îndată încărcat cu o condică: "Cât pentru câini, zise, știți dv. că nu mănâncă ... de judecător, după cum se zicea în idioma părinților noștri. Simțămintele lui religioase și patriotice erau în genere cunoscute, căci nu era sărbătoare să lipsească el ...
Petruț Pârvescu - Gesturi aproximative
... de dorul stelei răzvrătite la margine de cîmp desferecat din nou un taur alb m-a-npuns aseară și ochii-n coarne doamne mi i-a luat prin văile și dealuri adumbrite de dincolo de lege și păcat ce înserare-n trupul meu coboară ce lume de ... alunge ziua prea departe dar ieri un taur alb m-a prins spre casă cînd poarta veche a curții am deschis el m-a izbit cu sete drept în față și ochii-n coarne m a m ă mi i-a prins ce noapte albă vai ce noapte albă cu-n pas în drum și celălalt în curte aș vrea să strig ... atunci tot merg ce echilibru absurd pe muchia căii lactee respirația stelei o simt din ce în ce mai grea uneori ca o tristă presimțire mi-ntorc capul în urmele pașilor mei umbra unui străin ! naivă și antinaivă sau ... poate că iarba vedeți poate că iarba nu e iarbă pentru că ... prag oamenii își luaseră căciulele din cap în rest totul a fost bine numai tata cînd a plecat puțin cam trist ...
George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui
... n-a găsit de cuviință să-l publice. Și se dau în vileag, drept pagini definitive de Eminescu, până și acele pasagii pe care el evident le condamnase definitiv, ștergându-le cu creion roș . Astfel au scăzut pe Eminescu admiratorii lui. Dușmani să-i fi fost, și poate că i ... să consulte Amintirile dlui Vlahuță sau chiar propriile mărturisiri ale poetului: „Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung repaos, ca să-mi vin în fire. Și cu toate astea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăieri și la nimeni ... scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiescâ€�... Că Eminescu făcea gazetărie bună, e firesc. Dacă el ar fi fost nevoit să învețe ciubotăria, ca să trăiască, poate că ciubotele făcute de el ar fi ieșit minunate. (S-ar fi găsit și atunci oameni care să susțină că această activitate a lui are mai multă importanță ... mare cabotin, cum i-a zis Lemaître, sau acest mare protector al cabotinilor, cum i-am zice noi, — aplaudă întotdeauna. Căci pe ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... la animale. Sau zboară în ceruri, în lăcașuri sânte? Misterul acesta nime nu-l pătrunde. Atotcreatorul au făcut pe vierme, Ca pe noi, pe dânsul el îl ocrotește, Și lui, ca și nouă, el au dat simțire, Ca noi el se naște, ca noi își dă blescul (răsuflare). Unde-i al său suflet? Ș-al tău unde este, Omule deșarte? Simțirile-ntr-însul Pier ca ... Aducând covoare de la Tir și Indii, Pentru desfătarea avuților trufași, Când milionarul moare ca săracul... Pe mișel, cel tare cumplit împilează, Căci în mâini el are trăsnete și fulger, Fruntea lui ajunge până sus la nori, Tună și detună, zguduie pământul, Cești pământești însă, demizei în grabă, Pier ca și ... n nerve se-ncheagă recele meu sânge. Va trece lumescul răsfăț de la mine, Vinul și nectarul Libanului dulce Nu vor fi în stare să-mi gâdile gustul; Bătrânețea pleacă la pământ grumazul, Pășesc cu-ntristare spre mormântul rece... Femei mult amate, a cărora brațe Au fost ca un ... fără s-aștepți plată Și făr’ să te lauzi că le-ai făcut bine. Omului cel mare răzbunare este Mulțumitul cuget că au făcut bine; ...
... Paltenii nalți și bătrânii stejari și brazii cei vecinici. Numai marea-albastră murmură-n contra orgiei, Care bătrânul rege-o făcea: -n beția lui oarbă, El mân-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici, pe colea de-a soarelui roșă lumină Șiruri lungi fug ... gâdilă barba bătrânului rege. Â Hehe! zice bătrânul, râzând, ce faci tu, Pepeleo? Tânăr, hai? De mii de ani tot tânăr te văd eu, Pare-mi că dai pe obraz cu roș după moda de astăzi, Altfel nu-nțeleg cum tânăr de-o mie de evi ești. Â Taci, moșnege făr ... albaștri Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul. Mai că era să-i rămâie ciubotele-n glodul de nouri. Hei, ce-i pasă! El norii frământă jucând mocăneasca Și pe-un vânt l-apucă de cap, făcându-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de ... Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bătrân în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârnă, De sclipește-n noapte frumoasă și roșă Â un fulger Încremenit în nouri. Cojocul l ...
Mihai Eminescu - Odin și poetul
... și izvorul De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... O, mare, mare înghețată, cum nu sunt De tine-aproape să mă-nec în tine! Tu mi-ai deschide-a tale porți albastre, Ai răcori durerea-mi înfocată Cu iarna ta eternă. Mi-ai deschide A tale-albastre hale și mărețe; Pe scări valuri coborând în ele, Aș saluta cu aspra mea cântare Pe zeii vechi ... de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche  însă clară și înaltă Ca bolțile cerului tău, o, Odin, Spune-mi atunci, să-nstrun ale ei coarde Ca să-mi câștig cununa mea de laur. Poate-ar fi vrut ei să mi-o deie... Dară De la pitici eu nu primesc nimica."  ,,Sărman copil  zice bătrânul zeu  De ce răscolești tu toată durerea Ce ... Blând argintiu îți va îmfla tot părul, Vei răsufla miroase dulci de crin, Talarul tău va lumina în noapte  Prin hale vei zări blândele-mi zâne, Și-atunci să cânți. Vei ști ce e frumos." O vorbă zice  murii cei albaștri Ai mării, desfăcuți în două, -mi ...
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... Dar de ce te grăbești, coane Iancule?... de ce nu mai stai oleacă, olecuță? Olecuță! diminutivul acesta îmi pare un categoric superlativ. Tineri politicoși! nu-mi ascund pălăria, nici umbrela, nu-mi fac nici o violență... Mă lasă să plec... E și vremea. În față, la Mitropolie, sună 5 antemeridiane... La 12 fix ziua, sună în față ... bine! Vezi cum trece de ușor vremea vorbind despre chestii grele!... Cu multă prudență, de teama unui al doilea atac, mă mișc și vreau să-mi plătesc consumația. Dar amicii protestează: astăzi este rândul de plată al amicului X..., care a repurtat, ca orator la o întrunire electorală, un ... pe un canaletto - să-l las acasă. Pornim. - Coane Iancule - îmi zice - 'm par' rău amu, după su'cesul meu, c-am cedat și nu mi-am pus cand'atura! Face iconomie de silabe, probabil fiindcă mai avem puține momente de petrecut împreună; vrea omul cât mai scurt să-mi spună cât mai multe. Și, cum se clatină gondola pe valuri, amicul adaogă: - Aveam o ide' de refo'mă... Nu mai me'ge, monșăr, cu ... ...
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... nu să te leșine pe inimă; acră, nu să strepezească dinții, ci dulce și acră, acrișoară și dulceagă cum îi place și ursului, cât e el de ursuz și de nemulțumitor, s-o guste. Subțirică de se-ncovoia ca o nuia de corn verde, când o fluieri în vânt cu putere ... douăsprezece, și încuiate cu un lacăt mare și gros cât o ploscă de nu-l poți sparge să se puie cinci voinici cu topoarele pe el. Strălucește și bate la ochi de departe, hi! hi! tocmai de un sfert de poște boierească, tocmai de pe dealul de dincolo de moara lui ... cui?... Ale proprietarului. Și oamenii ziceau încet: — A! Ale proprietarului! Erau bătrâne casele proprietarului, dar proprietarul era tânăr. Tânăr de vârstă era el, dar bătrân de suflet și casele erau bătrâne de vârstă, dar trainice și tinere-n ziduri. Și se vedeau... se vedeau bine ori de unde ... vin să ceară la mama, din găleată, lapte muls cald, fiecare cu covățica lui și cu bucățica lui de mămăligă, și zice: — Mamă, dă-mi și mie, mămucă, că și eu am fost cuminte... Și mămuca îi zice: — Iacă nu ți-oi mai da și ție, că destul lapte ...
... pe care numai urșii din munți o vizitează poate; iar cum sosește luna lui iunie, atunci, ca o persoană leșinată ce își vine în simțiri, el începe a prinde la suflet sau, mai bine zicând, la suflete. Casele se locuiesc încet-încet, și în puțină vreme el se transformează într-un târgușor viu și plin de tot soiul de figuri străine. Munții de pemprejur pierd sălbătăcimea lor, pentru ca să se prefacă ... ades. În urma lui Figaro, ia rând comendantul, care este însărcinat cu paza bunei orânduieli și cu siguranța obștii, pentru a cărei ocrotire el are drept ajutor zece țărani secui ce poartă nume de soldați. Și, în sfârșit, după acești trei, se înșiră străinii ce vin să beie sănătate ... sunt neapărate pentru folosul curei. La șase ceasuri de dimineață, țipătul trâmbiței, miorlăitul clarinetei și bubuitul tobei îl trag din brațele somnului și f[...]ntârziere el trebuie să părăsească dulcea căldură a patului, pentru ca să meargă la fântână să-și răcorească trupul prin băutura borvizului . Acea fântână, ce ... se tipărește pe fața lor. Toate gândurile lor țintesc deocamdată numai asupra fântânii, și convorbirea lor asupra apei. -- Bre! da' ră-i apa astăzi! -- Nu-
Ion Luca Caragiale - Baioneta inteligentă
... a dat câteva târcoale în fața companiei, a venit iar la mine, m-a tras la o parte și, foarte discret, mi-a duhnit la ureche: — D-le Iancule, nu face pentru d-ta să stai între boccii... Dă-mi o jumat' de rublă și du-te acasă. — N-am nici sfanț, nene Guță, zic eu tare, ca să m-auză cocoanele înghesuite pe ... desființarea gardei. Și o dovadă că am fost un brav e că d. căpitan a venit odată la mine foarte bine dispus și mi-a zis: — D-le Iancule, să știi că acuma ne-mparte și noă, la garda națională, dicorății pentru apărarea Independenții; să știi ... Nu mă trece, că cine știe cât costă... acu sunt cam tinichea. — Ce să coste? un moft... Facem noi pentru d-ta. Pe urmă mi-a cerut o jumătate de pol, pe urmă i-am dat o rublă și pe urmă ne-am ajuns cu o rublă și ... Guță; în vreme de război câte arme nu se prăpădesc! — Poate la alte cumpănii să se fi făcut vrun abuz; dar la noi, nu- ...
... să mă ospătezi cum să cade, cântă-m ceva ca să fii desâvârșit: iată-ți și buciumul. — Și ce să-ți cânt? — Cântă-mi ... cântă-mi ... mări, cântă-m cântecul cel întâi cari l-au cântat Pan cu naiul cel făcut din nimfa Sirinx cari s-au metamorfosăt în trestie și ... arătat dumnezăilor, toți s-au bucurat, toți au râs cu vesălie de acest hazliu al meu chip. Așa! așa! cu urechile meii te-amauzit zâcându-mi că sunt cu coarne și cu barbă de țap, dar însă acest chip al meu au nebunit pe nimfa IhĂ³. Tu de multe ori mi ... aruncai înapoi. Dar cu toate aceste, o, nemilostivo, nu mă diznădăjduiesc cu totul. Socotesc că voi putĂ© să te îmbrățoșăz, să te sărut, dar acum mi-ai răpit cu nemilostiviri și această de pe urmă mângăieri, prefăcându-te în trestii. Te tânguiesc, o, nimfă, jăluiesc ochii tăi acei negri și mari ... departi de satiri, prin codrii cei pustii și întunecoși, soarta me ce crudă. Păduri și câmpii, tânguiți pe Pan, livezi și dumbrăvi plângeți-l pe el ...