Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru VECINIC

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 279 pentru VECINIC.

Alexandru Macedonski - La suflet

Alexandru Macedonski - La suflet La suflet de Alexandru Macedonski O! Suflet, sparge-odată îngusta-ți închisoare Și scutură-te-odată de lutul pământesc, Ce-ți pasă dacă-n valea de vecinică plânsoare     Mai sunt și mai trăiesc? Ce-ți pasă dacă sufăr lovit de-o crudă soartă?... Ce-ți pasă de injurii la cari sunt supus?... Ce-ți pasă ca pe-o frunză răstriștea de mă poartă?     Tu ești și rămâi

 

Alexandru Macedonski - Lewki

... mea făptură e întreagă armonie. Vai de răi! fără-ncetare de-al lor aur torturați, -- Chinuiți de conștiință, — îngrijați fără-ncetare, -- Pentru ei, natura, vecinic, farmec n-are, — voce n-are, Și sub stele sau sub soare trec ca morții de-nghețați. Rară gemă, — blondă Lewki, — stâncă ...

 

Alexandru Macedonski - Pădurea

... ce cântă, Cu paserile modulându-și concertul lor neîntrecut, Cu șoptitoarele izvoare ce-n armonie se frământă Pe patul de-albe pietricele ce le e vecinic așternut. Și cufundat prin al meu suflet în armonie și verdeață, Răpit din visele frumoase ce-n al meu cuget s-ar ivi, Să simt ...

 

Alexandru Macedonski - Pe sânurile

... creștet până la picoare te-am sărutat, frumoasă floare, Ș-ai plâns cu lacrimi sângeroase ce-au curs mai jos de     cingătoare... Dar Eros, meșter vecinic dulce, sub spasmul lui te-a leșinat, Și sânurile tale macre ca un satir le-am frământat. Eram frumos, dacă ții minte, pe ...

 

Alexandru Macedonski - Răsmelița morților

... Alexandru Macedonski - Răsmeliţa morţilor Răsmelița morților de Alexandru Macedonski Domnea-n locașul vecinic o noapte-ntunecoasă, Și unul după altul, falangă fioroasă, Ieșeau de prin morminte scheletele de morți ,,Deschidă-ne iar viața lucioasele ei porți... Destul de ...

 

Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici

... cozi gigantici Puteau prea bine ca să-mi dea mie Dintr-a lor coadă portocalie Măcar un petic, să-mi înfășor Gândul meu vecinic

 

Alexandru Macedonski - Reîntoarcerea

... cea lată Mă făcea ca să reviu;... Dunărea mă readuse... Mână, mână, surugiu! Recunosc orice potecă, Orice ramuri, orice flori... Patria-mi își desfășoară Câmpii vecinic roditori! Iată punțile de bârne,... Morile, izvorul viu... Iată crucile vopsite... Mână, mână, surugiu! Colo-n zare se ivește O clopotniță lucind Și pe culmea ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul țiganilor

Alexandru Macedonski - Rondelul ţiganilor Rondelul țiganilor de Alexandru Macedonski Țiganii merg fără-ncetare -- Nu știu nici ei când au pornit, Dar se tot duc necontenit, Împinși de-o vecinică chemare. Cu galbeni ochi pierduți în zare, -- De când se știu, s-au pomenit -- Țiganii merg fără-ncetare Nu știu nici ei când au pornit. Mereu țigani, — cu mic, cu mare, Au tot născut ș-au tot murit -- Și tot spre visul nemplinit, Răpiți de-aceeași aiurare, Țiganii merg fără-

 

Alexandru Macedonski - Sub stele

... În sus spre ele A gândului mitraliare C-o uriașă cutezare Străbate țintă printre stele,     Dar noaptea naltă, Ce stăpânește neclintită, Se duce vecinic

 

Alexandru Macedonski - Tinerețea

Alexandru Macedonski - Tinereţea Tinerețea de Alexandru Macedonski     Iubesc frumoasa Tinerețe,     Cu anii săi de flori,     Cu zâmbete pe a sa față,     Cu ochi scânteietori;     Îmi place fruntea-i coronată     De poezii ș-amor,     De dulci iluzii care iute     Se nasc și iute mor.     Cortegiul său e din speranțe,     Din vecinice izbânzi,     Și pulbere de aur poartă     Pe aripe plăpânzi.     Adesea e cutezătoare     Întocmai ca Icar,     Și pân' la soare se înalță     În zboru-i temerar!     În totul e însuflețită     De-al geniului foc,     Și egoismul nu găsește     În sufletul său loc!     Pe-oriunde trece, răspândește,     Ca foi de trandafiri,     Cu mâinile-i îmbelșugate,     Idei și dulci simțiri!     Să-i zică orișicum, bătrânii     Pătrunși de reci fiori,     Ce dragă este tinerețea     Cu anii săi de

 

Alexandru Macedonski - Vasul

... Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim și sacru. Floare-aproape nereală se înalță hieratic, O splendoare ca de soare răspândește împrejur, Magistral și rece vecinic, deși viu ca un jeratic, Nu e simț sub al său farmec să-i mai poată fi sperjur... Floare-aproape nereală se înalță hieratic. Gestul ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>