Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RIDICAT LA PUTERE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 308 pentru RIDICAT LA PUTERE.
... Capre și cîrduri de oi. Melușeii aci sug, Aci într-o parte fug Și întorcînd înapoi Se mestecă între oi, Aci de maici depărtați Și la un loc adunați Joacă, sar și să aleargă, Îți pare că vor să meargă Ca o ceată de ostași Făcînd porunciții pași. Taurul de mult ... fîn zice că-i mai pasă, Îl hrănește iarba grasă. Părul i se înnoiește, Cel vechi cade și nou crește, Armăsarul uită pleava Cînd paște la iarbă otava, Așa-ți pare, cînd rînchează Că părul din cap să-ți cază, Nu rînchează el, ci țîpă Ca balaurul din rîpă Crescut în ... pun în sticle pe masă. La orașe și pe sate Ceia ce au moșii late Soarele nici că răsare Toți cu rîvnă foarte mare Boii la plug înjughează. De au cai, îi înhămează. Seamănă, ară și grapă, Ce nu pot cu plugul, sapă, Scot spinii de pe răzoare Și fiece delișoare ... porul Cu săpoiul, cu cosorul Scot afară, smulg, usucă Ca mai bun rod să aducă, Rod și grîu curat ca jarul Să tragă acasă carul, La timp bun să să-nblătească, Și flămînzii să hrănească. Fericit e omul care Așa o viață are Pe el palma îl hrănește Ce mănîncă îi ...
... nu da nici un semn de viață. Pesemne pleca dimineața, cum se lumina, și se întorcea tocmai seara. Nici mătușile nu-i putuseră încă vorbi. La urma urmei, nu era nici o grabă. Mai grăbit eram eu, care, la vârsta mea, vreo treisprezece ani, legam prietenie și cu cei tineri, și cu cei bătrâni. Dorința mea de a vedea pe colonel crescuse ... voia mea, multe despre el, de la o slujnică, ce vorbea seara, alături în odaie, cu fata din casă. Toate cele povestite le auzise de la ordonanță, care, la rândul lui, le primise, ca un fel de spovedanie, de la cel dinainte: colonelul fusese în război; avea un semn în obraz, dar nu se prea băga de seamă din pricina bărbii. Era răstit la vorbă. Își bătea ordonanța, dar apoi îi da bani mulți. Avea patima călăritului, umbla călare zi și noapte. Și de frica lui îi știa și ... ordonanța ce-i povestea ceva, dar care, în clipa venirii mele, tăcuse. Am rămas lângă ușă, cu mâna la cozorocul capelei, așteptând. Comandantul se uită la
... Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechi, Își înfundă gâtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără ... vecia într-un număr. Pe când luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de viață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ... vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... ............................................................... Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân' la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai ... Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Pintre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la ...
... Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechi, Își înfundă gâtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără ... vecia într-un număr. Pe când luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de viață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ... vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân' la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai ... Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la ...
Ion Luca Caragiale - Jertfe patriotice
... să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. Să fim gata la tot! Să nu ne dăm înapoi de la nimic pentru a ne împlini datoria de patrioți! Când prezidentul a terminat solemna lui cuvântare, tinerii carbonari, scrâșnind din dinți, au ... ceri hârtie la vreme de revoluție? Dar nenea Niță acopere cu laba mărunțișul și dă să-l tragă iar la margine, ca să-l puie la loc. - Fără fitanție, nu pot să dau, fiindcă n-am temei la catastif. Atunci, cel mai tinichea dintre carbonari, văzând primejdia, se repede la mâna isnafului, pe care o apucă strâns, și zice: - Stai, nene Niță!... Fraților, are dreptate nenea Niță: dacă varsă negustorul parale, trebuie să aibă adeverire ... Și iscălesc toți... Ședința se ridică; isnaful mai numără o dată paralele, ia țidula, o îndoaie și vrea să plece. Atunci, prezidentul îl cheamă de la ușa, îl trage la o parte și, pe când ceilalți ies binișor unul câte unul, îi spune la ...
... Țalului; Acuzativ — a chemat Țalul; sau: l-a-njurat pe Țal; Vocativ — Țal! În general, Țal are numai singular; la ocaziuni de-mbulzeală însă (ca, de ex., sărbători naționale, vreo înmormântare de lux, ori vreo manifestațiune politică), în localurile mari, așezate la vad bun, trebuiesc și trei Țali. Atunci, la pluralul provizoriu, se declină: Nominativ — Țalii sunt murdari; Genitiv — obrăzniciile Țalilor; Dativ — li se trag chiuluri destule și Țalilor; iar, a ... tortă; brânzeturi, fructe diverse; vin alb, negru, șampanie etc. Am mâncat din toate; trebuia! ca mai în vârstă în litere, științe și arte, eu stam la dreapta stăpânei casei. După ce foarte greu m-am ridicat de la masă, pe la zece fără un sfert, am trecut în salon, unde ne așteptau țigări, țigarete, cafele, des bonbons et des liqueurs — adică pe românește bomboane și ... românilor, în trecut, în prezent și-n viitor... Acest studiu va constitui subiectul a trei conferințe ce se vor ținea de către autoare la Ateneul Român. Ce mai încape vorbă?... s-a isprăvit!... Ne așezăm pe fotoliuri... Autoarea la
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... țara treierau bezmetici, Bătându-și de icoane joc, Scoțându-le de prin biserici Ș-arzându-le pe loc în foc. Și Ioan era vestit De la Damasc la Țarigrad De-nvățător neostenit, Drept credincios înflăcărat... Dar slava lumii nu-i priește: O-ngândurare prea adâncă Pe Ioan îl ține-n clește Și-o ... aiurire Mai vede larga șerpuire A râpii râului Chedron, Ce a secat și nu mai fuge Și iar pornește și ajunge La târgul muntelui Sion. Amurgul vine. E tăcere. Plutesc prin cer albastre cețe, Ard stelele la priveghere Deasupra stâncilor mărețe. S-arată luna. Valea-i strâmtă Și râpa râului adâncă. Într-a-nserării taină sfântă Chilii se văd săpate ... Spre tainicul lăcaș creștin, Și glasul lui răsună frânt: — ,,Lăcaș al limpedei științe; Al dorului lumesc mormânt, Izvor al veșnicei credințe; O, singuratică pustie, La care ne-ncetat mă trag, Venind, mă-nchin acuma ție; De-ntreg trecutul mă dezbrac Și desfătările lumești Le lepăd la această poartă, Rugându-te să mă păzești De toată grija cea deșartă... Și cu smerire îți aduc Cântare-nsuflețirii mele, Luând în schimb doritul jug
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... țara treierau bezmetici, Bătându-și de icoane joc, Scoțându-le de prin biserici Ș-arzându-le pe loc în foc. Și Ioan era vestit De la Damasc la Țarigrad De-nvățător neostenit, Drept credincios înflăcărat... Dar slava lumii nu-i priește: O-ngândurare prea adâncă Pe Ioan îl ține-n clește Și-o ... aiurire Mai vede larga șerpuire A râpii râului Chedron, Ce a secat și nu mai fuge Și iar pornește și ajunge La târgul muntelui Sion. Amurgul vine. E tăcere. Plutesc prin cer albastre cețe, Ard stelele la priveghere Deasupra stâncilor mărețe. S-arată luna. Valea-i strâmtă Și râpa râului adâncă. Într-a-nserării taină sfântă Chilii se văd săpate ... Spre tainicul lăcaș creștin, Și glasul lui răsună frânt: — ,,Lăcaș al limpedei științe; Al dorului lumesc mormânt, Izvor al veșnicei credințe; O, singuratică pustie, La care ne-ncetat mă trag, Venind, mă-nchin acuma ție; De-ntreg trecutul mă dezbrac Și desfătările lumești Le lepăd la această poartă, Rugându-te să mă păzești De toată grija cea deșartă... Și cu smerire îți aduc Cântare-nsuflețirii mele, Luând în schimb doritul jug
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... înălțimile învălite în codru. Câteva stânci curioase își mai ridică, din desișul verde, capetele pleșuve, ca și cum ar vrea să mai privească o dată la potopul acesta călător, căruia nimic nu i-a putut sta împotrivă. TURNU-SEVERIN De la Vârciorova malurile se pleacă și se netezesc. Întinse ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la ... României, oraș apusan, cu clădiri frumoase, cu școli mărețe, cu uliți largi și drepte — cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă ... pentru trei ani de zile. * Un chiot lung sparge tăcerea amurgului. Pe malul stâng, căsuțe albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite se scoboară la adăpat. În fața pichetului Hinova, grănicerul nostru, cu arma la ...
Nicolae Filimon - Schiță din viața și scrierile celebrului maestru Donizetti
... de compozițiune, cu permisiune de a face oricîte călătorii artistice va voi el. Deși Donizetti părea mulțumit de fortunata sa pozițiune, dar pe la 1836 părăsi capitala celor două Sicilii și se duse la Veneția ca să reprezinte opera Belisario . Dar întorcîndu-se mai în urmă la Neapole, compuse farsa intitulată Il Campanello , apoi la 1836 scrise opera Betli și Asediul de Calais pentru Palermo, iar la 1837 dete pentru teatrele din Roma pe Roberto d’Evereux cu un mare succes, pe care îl plăti prea scump prin pierderea soțiii sale, pierdere ... și care contribui prea mult la nenorocirile ce încongiurară restul vieții acestui mare geniu. După consiliul medicilor din Neapole, el părăsi Italia și se duse la Paris, unde spera că va găsi vreo ușurare la suferințele morale ce îl turmenta. Dar abia se află despre sosirea sa și directorul Teatrului de la Renaissance ceru să-i scrie o operă nouă. Dintr-o combinare fortunată libretul ce i se detese era tocmai acela al operei Lucia di Lammermoor ... scrisă de mai nainte, nu făcu decît o mică modificare unor părți melodice și o reprezintă cu un succes din cele mai mari. Scrise apoi, la ...
... poate: carte, simplu o întâmplare simetrică celei a cuvântului grec cu care europenii au ajuns a numi Sfânta Scriptură; numai că, la roman, mișcarea se face în sens opus, de la o semnificare specială spre una generală. Romanul este cartea favorită, e breviarul vremilor noi cum se vede și din format chiar. Supărările profesionalilor oficiali ai ... s-a desfăcut uneori din cadrul romanului personal și a plutit de sine, vag imn autobiografic, ca în OrphĂ©e și la Vision dHĂ©bal ale lui Ballanche, în Centaurul lui Maurice de GuĂ©rin. Este de notat că, la Grigori Sturdza, romanul personal e redus la lirism cu o consecvență aproape fanatică. Avem aci încercarea de a păstra puritatea strictă a unei forme. Prin aceasta cartea obține ... de cărți, între care un Cesar Borgia (și în oglindă, liricul își încearcă delicat asemănare fizionomică cu acel prestigios specialist al voinței), revine în treacăt la scrisul pentru sine. Mă plimb și acum în pădurea scumpă copilăriei mele... Acum minunea se desprinde la ...