Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU PUTEA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 1404 pentru NU PUTEA.
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... a părut frumos, Tot ce sufletul înalță și e minții de folos; Poet cum pot a mă crede, când al lirei Dumnezeu Încă nu vrea să-mi arate care este felul meu? Tot ce-mi place mă aprinde, și-n minutul ce citesc A putea lucra întocmai deocamdată socotesc. Apoi vine cugetarea. Pe-al meu duh îl întreb: Știi Dacă tu în felu-acesta ești născut sau nu să scrii? Câte planuri astă aspră idee mi-a stânjenit! Și din ce cărări plăcute cu putere m-a oprit! Eu ... de copaci îi las Și la un stejar mai mare trec cu un repede pas. Dacă sunt într-o grădină, pe la flori de rând nu merg, Ci la trandafir îndată și apoi la crin alerg. Depărtarea cea mai mare, și ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăbovește, fac trei pasuri și ajung. Mărunțișurile-mi scapă, și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zâmbire, se sfârșesc cu un suspin ... au vorbit așa curat. Însă, cum știi foarte bine, adevărul deslușit, Fără mască, între oameni lesne nu ...
... Emil Gârleanu - Cântăreţul Cântărețul de Emil Gârleanu E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândește el, nu era alta care să aibă strămoși mai aleși și mai de viță. Pământul era o nimica toată, un boț de humă ce orbecăia făr' de ... lat, ca și pe atunci. Chiar un străbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântăreț în cuptorul brutăriei lui Por-împărat. Și astea nu erau vorbe de ici, de acolo, ci le povesteau bătrânii în toate mințile lor, și ei, firește, de la alți bătrâni pricepuți le auziseră. Căci ... din pricina unei privighetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul sub care dânsul se odihnea. „Mă rog, n-aș putea-o vedea și eu pe dihania asta? Ce neam așa de obraznic să fie?â€� se întrebă greierul. Și cum numai de întrebat se putea ... mai văzut?!â€� Și cum luna se ascunsese într-un nor, rugă pe un licurici să-i lumineze calea. Și, așa, se întoarse. Toată nopticica nu închise ochii. Privighetoarea își făcuse de cap. Îl mai mângâie însă pe greier iubirea și laudele pe care o mulțime de vaca-Domnului — gângăniile ...
... sta să piară, Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul, De nu-și afla sub schiptrul tău limanul, De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară. Că tu sălbatici ai găsit aice, Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul, Ș-o ... străin afară, Cam trențăros, dar pare-un om de seamă, Și... Adevărul parc-a zis că-l cheamă... De unde-o fi... că nu-i de-aici din țară. Minciuna palidă-și topește glasul: O, nu-l primiți! Îl știu, e vestitorul De rău, ce face pe-atotștiutorul Și vede prăbușirea la tot pasul. E cel ce împotriva ta conspiră. Invidia ... gura lui e plină de blesteme. Tu nu poți auzi ce vorbe-nșiră... Și totuși, zice regele, să vie! Dovadă că chiar la palat Minciuna Nu e biruitoare-ntotdeauna. Fac și monarhii câte-o nebunie... Privind în ochii regelui, străinul, Cu brațele pe piept încrucișate, Răspică vorba: Țara, maiestate, E-n ... Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cântecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. . . . . . . . . . . . . . . . Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau
... la omul acesta potolit, mulțumit în mijlocul alor lui, lângă nevasta pe care o iubea mai presus de orice, alături de copiii fără de care nu putea trăi. Ce rar se găsesc oamenii aceștia și cât n-am da să schimbăm, măcar pentru un an din traiul lor, întreaga noastră viață răvășită ... a dimineții. Dar cum mânușița lui Sandi e departe, azi, vezi tu, clopoțelul parcă nici nu mai e, iar eu, pentru că știam că nu o să fiu trezit, nici nu m-am culcat. Să văd câte ceasuri sunt: sunt patru și jumătate. Peste câteva clipe ar trebui să sosească Puiu de la școală. Parcă-l ... simțit, mai puternic, legătura sufletului meu cu nemărginirea de apă ce tresaltă veșnic, alături de tine, întinzându-ți brațele să te ia la sânul ei. Nu știu de ce, dar de când am văzut marea la Ragusa, nu mi-am putut închipui altfel moartea decât ca un val albastru ridicându-se domol, ca să-ți cuprindă mijlocul și să te adoarmă... Am stat ... săptămână, și poate aș mai fi rămas, de nu
Ion Luca Caragiale - Guvernul și modificarea art. 7
... e așa de hotărîtoare în sensul negativ, nu o putem numi un subterfugiu. Însă Românului îi trebuia o întorsătură de condeiu, pentru a putea face celor interesați din lăuntru și din afară prețioasa declarație că partida roșie, care la 66 făcuse cererea de a se șterge restricția ... cu cel conservator, are scopul determinat de a întregi ideile liberale din Constituție. Această denunțare nerușinată a Românului îl privește, și nu avem de loc nevoie de a ne apăra în contra ei. Nu ne importă astăzi a ști ce părere pot să-și facă în privința noastră cei interesați la deslegarea cestiunii art. 7 în folosul ... Brătianu-Mihălescu înțelege întregirea ideilor liberale în Constituția noastră. Aceasta ne importă a ști atât noi cât și minoritățile din Camerele de revizuire. Nu este vorba de amânări continue, de deviațiuni dela un scop determinat, de împleticiri și confuziuni nici de bagajul cu care partida conservatoare, după zisa Românului ... are și ce soluțiune propun în cestiunea art. 7 majoritățile roșii sau guvernul lor. La această întrebare se cere un răspuns categoric, și până ce nu-l vor avea, minoritățile nu ...
Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români
... pentru ce ministerul actual a adoptat o linie de purtare deosebită. Blamul implicit aruncat prin acest însemnat document asupra administrației d-lui Gladstone, nu se putea să nu provoace reclamații din partea membrilor acelor administrații. În deosebi ducele d'Argyll, care fusese secretar de stat la departamentul Indiei pe acea vreme, trebuia să ... în Asia a deșteptat serioase temeri printre populațiile Afganiei; și oricât de mult și de des i-ar asigura Rușii pe Afgani că nu trebue să aibă nicio teamă de ei, Afganii nu pot să le dea nicio încredere, și niciodată nu se vor crede în siguranță, până ce nu vor fi siguri că se pot bizui pe ajutorul Englejilor. Afară de aceasta, lord Northbroock a trimes acum de curând către ziare o ... cum bunioară, în micul Paris al Orientului lucrează vestitul campion al desmoșteniților, marele mag al republicei universale, d. C. A. Rosetti. De sigur nu putem face necinstea d-lui Gladstone, să nu facem deosebire între dânsul și prezidentul Camerei noastre, care după declarația sa de mai alaltăeri, este făcător de minuni, ca orice nepot al divului Traian ...
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... a doctorului Malatesta, lui Rubin pe a lui Ernesto și d-lei Pasta pe aceea a Norinii. Cu chipul acela succesul nu putu să fie decît strălucit și nici că putea fi altfel daca ea fu cîntată și jucată de aceste patru talente de reputațiune europeană. Dar pe cînd nenorocitul Donizetti culegea laurii acestui triumf, Teatrul ... Ernesto, de ce în actul al doilea și al treilea ne-o înfățișează atît de depravată, căci o femeie care priimește să joace o farsă nu să poprește aci? Și apoi iară, o asemenea femeie nu poate fi o amantă fidelă și castă; dar ce să zicem, asta e o licență dramatică și nimic mai mult. În partea muzicală, ca și ... trista ocaziune a număra o mulțime de falșeturi neiertate. Ne permitem a întreba pentru ce solul de fagot de la uvertură nu se esecută de d-l Richter, care este un artist cu multă esperiență și capacitate, și să încredință unui recrut care, prin lipsa de curagiu ... nii artiști au lipsă de ambițiune, fiindcă am observat că cele mai mari greșeli le comit din puțina atențiune ce pun la esecutarea partițiunilor, iar ...
Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră
... așteaptă paciente ca să cuprindă uscatul, mă înduioșez mai mult. Amintirile vin, cu glasul lor depărtat, cu farmecul lor straniu, cu duioșia lor, contra cărora nu poți să te aperi ; cu cenușa tristă ce-o poartă pe umeri și pe față, cu surîsul trist ce-l au morții pe marginile gurii ... ceilalți ; aceleași melodioase cîntece, ce le trezește fluidul element, ne lovește auzul și se repercută în sufletele noastre... Și cu toate acestea, stăm deoparte, nimenea nu întinde o punte, nimenea nu se întreabă că cernutul mărunt de pulbere și de nisip, că rostogolitul pietriș care face albia rîului peste care curge nepăsătoare sonora melodie a ... m-a purtat și m-a adus de aiurea, ca și o piatră fără amintire, am uitat pe unde am fost, nu vreau să mai știu ce valuri au trecut peste mine, nu simt decît înfățișarea firului de nisip și a cimentului întîmplător care m-a făcut un tot. Iubesc dar albia peste care ... pentru că aici m-am născut; mi-e scump pentru că am uitat pe unde m-au purtat valurile ; mi-e scump pentru că nicăiri nu ...
Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă
... senin al Italiei, dormea de veacuri și un bloc de marmură albă. Dormea acolo piatra aceea îngrămădită între stînci și în somnul ei milenar nici nu visa că odată va fi obiectul atîtor discordii și dispute. Nu știa biata piatră, și cum ar fi putut să bănuiască, că în sînul ei marmorean doarme o formă predestinată, o formă a cărei ... Șiret, sub musteața lui tunsă, cel mai încercat dintre colegii de piatră, adecă bătrînul cărturar Asachi, părea că spune : Parcă eu n-am transmigrat și nu m-am mutat de atîtea ori ca un chiriaș nenorocit, parcă mie un fost primar nu mi-a spus ca un alt Hristos : ia-ți jilțul tău și umblă ; parcă în vremea cît am stat în fața primăriei vechi ... cu orice preț locul de onoare. Și ca mîni, cel ce a prins trup din nou de pe înaltul soclului va privi și nu-și va recunoaște urba lui, va vedea figurile străine ce mișună tot mai mult pe străzile vechi, le va vedea tot așa de bine din ... ...
... să-mi supuie pe acela ce iubeam, Sau la plânsul meu vrodată să fi privit cu blândețe, Atunci nici o muritoare, și nici puterea cerească Nu putea să-i dea viață mai celebră și mai dulce Ca amorul meu cel fraged, ce avea să-l fericească; Încât dumnezeii însuși i-ar fi ... el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu foc, de-a mea durere, cu care ... de-acum ca și pe mine ajungă-te-a ei urgie! Sfarme-se a tale țanduri de spumegatele maluri, Ca să nu rămâi tu martor suferințelor ce-am tras; Ah! de-ar putea să s-afunde sub a noianului valuri Ș-a mea ticăloasă faimă, versurile ce-au rămas! Ah! de-ar putea să se uite de pe pământ că trăiesc, Și să mă pogor în tartar cu toate cele ce-am scris, Unde arzând acele versuri ce ...
... să-mi supuie pe acela ce iubeam, Sau la plânsul meu vrodată să fi privit cu blândețe, Atunci nici o muritoare, și nici puterea cerească Nu putea să-i dea viață mai celebră și mai dulce Ca amorul meu cel fraged, ce avea să-l fericească; Încât dumnezeii însuși i-ar fi ... el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu foc, de-a mea durere, cu care ... de-acum ca și pe mine ajungă-te-a ei urgie! Sfarme-se a tale țanduri de spumegatele maluri, Ca să nu rămâi tu martor suferințelor ce-am tras; Ah! de-ar putea să s-afunde sub a noianului valuri Ș-a mea ticăloasă faimă, versurile ce-au rămas! Ah! de-ar putea să se uite de pe pământ că trăiesc, Și să mă pogor în tartar cu toate cele ce-am scris, Unde arzând acele versuri ce ...