Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MELANCOLIE

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 142 pentru MELANCOLIE.

Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)

Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale) Singurătatea de Mateiu Caragiale E-așa de greu amurgul cu zarea-nsângerată, Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbușit Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată, Și-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată Că simt cum plânge-n mine ceva nedeslușit. Melancolia face în pieptu-mi să tresalte Neînțelese doruri, în vreme ce-ațipind Ființa mea de astăzi, în locu-i răsar alte Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte, Zguduitoare patimi cu foc mărturisind. Umbroasa-le poveste măreață se-mpletește La murmurul ei sumbru plutind în depărtări, Nostalgică gândirea în voie-mi pribegește Și nesfârșit de tristă, se pierde, se topește Într-un noian albastru de mistice visări... Din crudele cătușe, ce încă mă mai leagă, De omeneasca fire treptat mă dezrobesc, Înseninată mintea-mi începe să-nțeleagă, Cu-amar dezgust, a vieții zădărnicie-ntreagă Și, liberă, străină de tot ce-i pământesc, Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi semeț se-avântă Cutezătoare, gravă, mai sus, mereu mai sus, În prada-nfrigurării ce aprig mă frământă Renasc cel de-altădată, acel ce nu-l încântă Decât singurătatea, dar singur, totuși, nu-s. Căci dacă, dus pe gânduri, m-asez lângă ...

 

Mihai Eminescu - Poesis

... clapele lui pe care fugise degetele ei așa de delicate, așa de frumoase, și durerea mea devenea din ce în ce mai dulce, din desperare, melancolie. Poate că sufletul ei curat adia dulce în jurul frunții mele. Poate că ea, aeriană, îmi atingea părul, îmi săruta fruntea mea. Umblai mult prin ...

 

Mihai Eminescu - Singurătate

Mihai Eminescu - Singurătate Singurătate de Mihai Eminescu Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țârâiesc încet ca greeri Pintre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Umblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui! Dar atuncea, greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta casă Dintr-o dată-mi pare plină, În privazul negru-al vieții-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau șoptind cu draga Mână-n mână, gură-n

 

Mircea Demetriade - Amorul meu

Mircea Demetriade - Amorul meu Amorul meu de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Amorul meu, un tânăr cu cearcăne sub pleoape,     Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroape     Lumină, fericire și cântece și pace,     În el melancolia asunsă stă și zace.     Amorul meu, un tânăr cu fruntea fulgerată     De gestul unei patimi pe veacuri nempăcată,     Un gest frumos și totuși teribil ca misterul,     Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroșit fierul.     Amorul meu, un tânăr zâmbind în râs sardonic,     Și totuși părând frate cu zeul cel Ionic,     În mână ține facla întoarsă spre pământ,     Și Tanatos și Eros în sufletul meu sunt.     Amorul meu, un munte, un Moloh, mă dăramă.     Zadarnic i-arunc jertfe în pântece de-aramă;     Copii, iluzii, visuri... că el: de-i mistuiește,     Mai mult în mine arde, mai mult mă chinuiește.     Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie     Cu ochi pierduți pe tine ! Oh, rai ce zâmbiși mie,     El vrea ca să zdrobească în tine și trecutul:     Să fie viitorul, fiind, el,

 

Paul Verlaine - În surdină

Paul Verlaine - În surdină În surdină de Paul Verlaine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Liniștiți în adumbrirea Ce din ramuri se desface Dragostea să ne-o pătrundem De-o așa adîncă pace. Ca-ntr-un vis frumos și tainic Duși să ne topim cu-ncetul În melancolia vagă Ce-o împrăștie brădetul. Ține-ți brațele în cruce, Ochii-nchiși pe jumătate Și din inima ți-alungă Orice dor într-însa bate. Să ne-adoarmă ca într-un leagăn Adierile

 

Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit

... sunt toate pe lumea asta. Ce s-a pierdut în el a fost prea mare. Un torso omenesc, de o nesfârșită melancolie. Nu e totdeauna atât de logică istoria, încât unei așa minuni de om să-i trimită în urmă un vrednic povestitor. Această Viață a ...

 

Traian Demetrescu - Gând de toamnă

... toamnă de Traian Demetrescu Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie

 

Traian Demetrescu - Trec orele...

Traian Demetrescu - Trec orele... Trec orele... de Traian Demetrescu Trec orele ca niște note Din simfoniile durerei, În urma lor rămân eterne Melancoliile tăcerei... Tot ce-ai crezut odinioară, Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt Te turbură cu nesfârșitul Și tristul gol că nu mai sunt... Ca cerul unei seri de toamnă Se-ntunecă pierduta minte: Nimicul își întinde noaptea Pe calea ducerei-nainte... Uimit în loc s-oprește omul Ca-n fața unui ne-nțeles: Din gândurile risipite Nehotărârea a cules... Și clară o lumină numai Îi stă-n adâncul cugetării: Că trece, - și rămân în urmă-i Nemărginirile

 

Victor Hugo - Constantin Negruzzi

... românii (1845) Regele Poloniei și Domnul Moldaviei (1839) Cântec vechi (1843) Poezii Reverii (1837) Domnul P. Prunco (1837) Apolog (variantă la Domnul P. Prunco) (1857) Melancolie (1838) Gelozie (1840) La Maria (1839) Fabulă (1839) Ursu și oaspeții săi Lupu și mielu Cucoșu și puica Potârnichea și rândunica Marșul lui Dragoș (doină ...

 

Voltaire - Vasile Pogor

... publicist și poet român.    Biografie în limba română    Citate în limba română    Multimedia la Commons Vasile Pogor (1833—1906) Operă Poezie Poezie Pastelul unei marchize Melancolie

 

Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu

... iese dintre codri Traduceri și adaptări 1875 Făt-Frumos din tei Antropomorfism Călin nebunul Fata-n grădina de aur Miron și frumoasa fără corp 1876 Melancolie Crăiasa din povești Lacul Dorința Călin (file din poveste) Strigoii Rime alegorice Eu număr ah, plângând Ea-și urma cărarea-n codru De ce mă ... Din volumul Poezii (1884) Prima ediție a volumului „Poesiiâ€� Singurătate Lasă-ți lumea ta uitată Și dacă... Pajul Cupidon... Ce te legeni... Melancolie Rugăciunea unui dac Pe aceeași ulicioară... De câte ori, iubito... O, rămâi... Despărțire Crăiasa din povești Odă La mijloc de codru des Venere și Madonă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>