Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU COLȚI
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 245 pentru CU COLȚI.
Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj
... să-mi fixez în fine o specialitate literară în arena publicității noastre. În adevăr un prozator nu e un specialist. S-a zis cu multă dreptate, mai întâi, că tot românul e poet; mai târziu, cu mai multă dreptate, s-a susținut că tot românul e și critic, cu mult mai multă dreptate pot zice eu că tot românul e prozator. A scrie proză nu e o specialitate de artă ci o ... căruțe, de biciclete și de pedeștri. Spre complectarea acestei armonii de elemente, două flașnete cântă dinaintea hanului lui Gherasi și a treia în colț, la „Pisica neagră". Așa, noi cari stam în balcon, în halat și în papuci — eu și cu dr. Leyden — trebuia să strigăm foarte tare ca să ne înțelegem. PĂREREA D-RULUI LEYDEN Dr. Leyden, deși om în vârstă și plin de ... am spus minciuni și neghiobii supte din deget. Îi poftesc să îndrăznească! POST-SCRIPTUM În momentul când puneam foaia noastră sub presă, m-am întâlnit cu dr. Leyden, care trecea în trăsura Curții spre Cotroceni. Cum m-a văzut a oprit, ca să-mi comunice, ...
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... Am azvârlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc viața din mii de mii de părți Și scrise în credința că lumea tot se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă. Nu-i foliant în lume din care să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț... Și de pe ... somnul pământului s-adorm. Pustie, sură, rece și fără înțeles... Nu apăr adevărul, nu apăr un eres, Nu sunt la înălțime și nu sunt dedesupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna, În cumpenele vremii sunt amândouă una. Să țin numai la ceva oricât ar ... le poruncesc să treacă Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă!? Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde ... ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... și mai da Tot pe ani Cinci pungi de bani, Și p-o lună, Pungă plină. Și da Tudor, și mai da Nu da banii Cu punga, Ci da sacii Cu mâna, Lăscăi Cu dimirlia, Parale Cu banița, Dar de biruri Nu scăpa, De haraci Nu se plătea. Tudorel îmi sărăcea, Mare greu îl cuprindea Și, de vedea și vedea, Din guriță ... haraciuri Am fost pus Și la biruri Greu supus, Tot pe ani Cinci pungi de bani, Și pe lună, Pungă plină. N-am dat banii Cu punga, Ci-am dat sacii Cu mâna, Lăscăi Cu dimirlia, Parale Cu banița. De haraci Nu m-am plătit Și de bir N-am isprăvit, Dar de tot am sărăcit, Ș-am venit Să jeluiesc Că n ... ni-s arse gurile! Tudorel nu le răspunde, Că n-are, măre, de unde; Numai Voica se scula, Soacrii-si de veste-i da Și cu roche se-mbrăca. Zorile Se revărsa, Porțile Se descuia Și averile Intra Saxanele Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași Și turme de juncănași. Toate-n curte de intra, Loc de pus nu se găsea, Așa multe că erea ... ...
... masă, într-aceeași înclinare caraghioasă cum obișnuia să se lase peste gâtul calului, la instrucție, pe câmp. În vreme ce partenerul al patrulea, prefectul județului, cu spatele la noi, sălta din când în când, cu aceeași săritură de om înțepat pe neașteptate. Am privit câtăva vreme acest tablou tăcut: nu se auzea o vorbă. Apoi căpitanul îmi trecu o mână ... telurile scoase. Parcă pustiise și mistuise focul. De la o vreme însă lucrurile începuseră să treacă numai din casa cuconului Gavrilaș dincolo. Norocul îl părăsise cu totul: într-o săptămână rămăsese numai cu paturile. Pe ce o să mai joace? mă gândeam eu. Când, într-o seară, slugile purtară din ograda nenorocosului cel din urmă lucru: un tablou ... mare, acoperit. Ținuse mult, tare mult, conul Gavrilaș la dânsul, și mai cu seamă nevasta lui. Când l-au scos pe poartă, amândoi îl urmăriră cu privirile de la fereastră. A doua zi îl câștigă din nou. Tabloul, tot acoperit, făcu plimbarea înapoi. Schimbul acesta, o zi al unuia ... pe fața lui ca o bucățică de hârtie. De la fereastra unde eram, într-o ochire repede, văzui înfățișarea mândră a unei femei, cu fața albă, cu ...
Alexandru Macedonski - Castele-n Spania
... deșerte, N-am nici-o sete de renume, Aș înălța mereu concerte La adăpost de griji și certe, La adăpost de om și lume. În colț tăcut de vreo Sahară, Castel aș pune să-mi zidească, Și scuturat de-orice povară, Aș ridica spre ceruri scară, De-ar vrea norocul să ... ar pierde-n cale Sub frunzătura-nchipuită De soare vesel strălucită Și scânteind de portocale. Fântâni de ape săritoare, Ar răcori-o-n orice clipă Cu picături nălucitoare Ce-n urmă-n limpede izvoare S-ar scurge leneș sau în pripă. Iar împrejur de-acea grădină Nimic, nimic decât pustie... Pustia ... vizunie, Ci aș voi să gust din toate. Atuncea poate-n gând mi-ar trece Să țin în lume tren și casă, Să am bufoni cu tivge sece În contul căror se petrece Și paraziți să am la masă. Să treier podul în trăsură, Să-mi râd de suferințe grele, Iubindu ...
... Vrei să m-aplec din curiozitate, Și-n vreme ce nici nu gândesc cu gândul, Vrun cerber să m-apuce pe la spate?... Așa vorbii, cu ochii spionându-l; Iar la sfârșit cedarăm fiecare, Când el, când eu, să stăm privind cu rândul. Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe, Cu scabie canină pe spinare. O lebădă și câteva maimuțe Înconjurau dihania neroadă, Ce se lăsase moale pe lăbuțe. Cu gingiile neputând să roadă Un beefsteak crud și tare ca de piatră, El sta sugând din propria lui coadă. — Acest cățel ce toată ziua ... oarbă forță centrifugă. O clipă se oprea și, cu emfază, țintea-n pământ căutătura-i proastă, Apoi din nou pornea ca o sfârlează. Acest Zoil, cu proza lui nefastă, A pângărit de două ori pe lună A Venerei stea limpede și castă... Atât Maestrul apucă să-mi ... — Destul! Destul!... Simțeam cum mi se curmă Viața-n piept, — cum vipere rebele Se zvârcolesc în inima-mi și scurmă... Și fără glas, cu capul gol sub stele, — Văzând cum iarăși piere-n fund, departe, Fantoma tristă a iubirii mele, M-am prăbușit ...
Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare
... de aur cheamă bravii săi. Inima-i zdrobită ca a lui oștire; Țara-i întristată ca a lui gândire! Pe un colț de piatră șade el în dor; Vântul suflă păru-i lung, fluturător. Pentru-ntâia oară inima lui plânge! Ochii lui revarsă picături de sânge. Acolo ... s-a întristat! Mergi pe a ta cale, nu sta niciodată! Urmă datoria care ți-e lăsată! Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri; Cu-orice-mpiedicare țar-a ta va fi!" Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. Ștefan se deșteaptă, șterge fața sa, Unde-o lăcrimioară dulce se scura. Luna argintoasă râde printre nori ... n căderea noastră chiar să ne mărim!" Mii de glasuri strigă... Luna bucuroasă Dintr-un nor de aburi pare mai voioasă; Stelele de aur mai cu
Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab
... a viselor regină. Ea colțul fustii-și pune-n brâu, Să nu o calce în picioare, În mână ia un spic de grâu Și cu un gest de vrăjitoare: Fecioarei se arată în vis Ca un flăcău frumos și dulce Și-n inimă îi lasă scris La el cu gândul să se culce. Flăcăului îi zice: “vezi, Cutare după tine plângeâ€�, Și-n somnu-i pătimaș îl vezi Cum perina în brațe strânge ... îi muncește, Pe unii-i face oameni mari, Pe alții hoțu-i jefuiește. Bătrâni aproape seculari, Ce anii își târăsc în bețe, În visul lor cu fete mari, Fac pocinog ca-n tinerețe. Iar popa vede necăjit Cum preoteasa în chilie, Cu dascălul afurisit, S-a pus pe chef și veselie. Toți muritorii ziua fac În contra ei dușmane plângeri Copiii singuri dorm și tac ...
... de-a căror fapte te miri și te cutremuri. Spunea cum din deșerturi, ce nu mai au hotară, Venit-au de la Nilul cu tainice izvoară, Pe negrele corăbii cu mii de mii gloate, Stăpânul pe Egipet cu-averile lui toate. Apoi veni acela ce-au frânt pe Minotaur, Tezeu, să cate lâna cu mițele de aur. Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri  Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu ... Și cum pieriră toate pe rând precum veniră Și cum cătând norocul mormântul și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. Cu mutra lui de capră și trup schilod de faun Își târâie piciorul ținându-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Deodată-n fundul salei, apare sub un arc, Cu stânga răzimată de spada-i de monarc. Nebunul Sarmis  care-i cu ...
Gheorghe Asachi - Soția de modă
... senină să-ncepu a turbura. Prea târziu văzându-mi cursa, eram să las toate cele, Dar parola și... trei sate, ce-s vecine cu a mele, M-a făcut a-nchide ochii, limba me a ferecat, Am subscris cu mâna actul și cerbicea-n jug mi-am dat. Punctu-ntăi: a mea mireasă a ședea nu vra la țară; Iarna ... pe ziu-a doua. În trăsură s-a suit; Lângă dânsa se așează cățelușul favorit, Pun cutii, o tualetă, un vazon cu floricele, Săculețe, gavanoase, cutii doauă cu capele, Gaița, o stancă și un cântăreț canar, Un alb șoarec p-alisidă ș-un bucal plin de nectar. Voi să intru în caretă, dar ... am agiuns. Casnicii ne-ntâmpinară cu timpani și alăute. Pe vătavul ea respins-au, când vru mâna să-i sărute. Stăm la scară; doamna iesă cu gaița și cu cățel, Recomând p-al nostru paroh, nici nu caută la el. Unde-i sala? Ce camară! Nu-i de prânz, nici nu-i de cină ... amară! Nu-i de-agiuns, că iată cârdul de la Iași s-a adunat, Cavaleri frumoși și dame, dregători înalți de stat, Bal ...
... faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Zbori cu șase cai ca vântul și răsai ca aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. Tu te-nchini. Te simți născută spre norocul tuturora. Dar deodată în mulțime tu fixezi ochiul tău ... în tăcere, Căci nu-nțelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adânci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne ... avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta drepată, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndrepată. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. * De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă, Ca de marmură un înger sub boltirile înalte, Pe un catafalc depusă ... însul... Iar în urmă, într-un sac, Va fi aruncat în groapa cea comună. O scânteie Ce-a pierit fără de urmă. Și cu