Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 3689 pentru CE.
George Coșbuc - Copilă, tu crede poeții ce scriu
... George Coşbuc - Copilă, tu crede poeţii ce scriu Copilă, tu crede poeții ce scriu de George Coșbuc Copilă, tu crede poeții ce scriu, Căci lor li s-a dat o putere S-audă mai bine, să simtă mai viu Întreagă a lumii durere ...
Ienăchiță Văcărescu - Ce ai să-mi zici dă mândrie%3F
... Ienăchiţă Văcărescu - Ce ai să-mi zici dă mândrie%3F Ce ai să-mi zici dă mândrie? de Ienăchiță Văcărescu Ce ai să-mi zici dă mândrie? Eu n-aș fi mai vrut să fie. Căci să-npotrivește firii, Și legii, și omenirii. Om la om ...
Antim Ivireanul - Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar
... Antim Ivireanul - Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar de Antim Ivireanul En p§si to±V l¨goiV sou mimnŇskou tˇ șskatˇ sou, kaÅ» eÅ ... Și într-acel ceas mi-am dat cu cucerie toată voința mea înaintea măriei-tale și prin glas viu și în scris, socotind că după ce vei ceti măriia-ta acĂ©le 12 capete ce am scris într-acea foiță ce ți-am dat q¸lhV metamelhqĂ– și vei lăsa pre Irod (pre carele te îndeamnă să face aceasta) ca pre un mincinos, că nu știe ... putea numi, cel de pe urma mea, pre lege; că de să va face și catherisis, după cum înțelĂ©gem, va fi ca acĂ©ia ce au făcut acum lui Alixandrias; ce și acĂ©ia nu iaste catheresis, ce batjocură besĂ©ricii lui Dumnezeu și sfintelor taini, pentru care lucru cel ce lăcuiaște în ceriuri va râde de dânșii și Domnul va batjocori pre ei. Iară măriia-ta fă ca un domn creștin și milostiv și nu ...
Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor pol
... Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privinţa drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor de Dimitrie Bolintineanu În Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 37-38. În Eumenidele sau ... dea țara lor la iandii Numai ca să treacă de mari celebi În gazeta voastră cea cu marafet? Ama cap la tine? Alah! Mahamet! Ceea ce vor francii este zefzeclîc Căci ei nu dau țara acești vlahi Bogdani Decât cu-arma în mână, iară nu pe bani! Mâne o să cereți ... chemăm Pe moscovi și țara placintă s-o dăm! Musulmanii și vlahii nu sunt cilibii, Cu prețul a se vinde către iandii! Iată ce îți zicem, o, mare vechil, În mehtupul nostru și-n al nostru stil. Și dacă în țară ți-am zis vro câtiva Că au țara ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... că mormântul Se crapă, te înghite. Se îndoiește vântul, Și valul îi răspunde prin mugetu-i duios... E cântecul funebru... Un strigăt fioros Al celui ce comandă s-aude-n vijelie, Spăimântător; e geniul uman ce tot învie, Ce dă direcțiune, ce apără, prevede. Speranța e busola, e harta; el o vede, O cercetează, știe de este de temut. Foc! foc în cală! strigă și totul s ... vale însmăltez. Maiestuoase umbre! Voi viețuiți în lume, Vă răsfrângeți pe secoli cu ale voastre nume, Cu ale voastre fapte; dar în închipuiri, În umbra ce-nvelește atâtea suveniri. Mișcarea se produce de umbrele respinse De raze; șoapta naște din vânturile stinse Ce-adorm în aste locuri, din gemetul duios Ce Nilul varsă-n noapte sub malul furtunos. Suspinul unei paseri ce-adoarme în ruine. Ce-o supără, în noapte, voioasele lumine. Ce s-a făcut poporul ce-aicea a trăit? Cu vechea-i strălucire el însuși a pierit. Dispare-o națiune ca orice viețuiește. Tot are-un timp ... tu încă d-a ta prostituare În lutul ce te leagă și-oprește al tău zbor? Ast lut supus la patimi, pământ degrădător, Ce ...
Elena Liliana Popescu - Imn Existenței
... pierdută, ajunsă să decadă ca numai prin credință să afle-n fiecare Făptură diferită, un seamăn sau un frate în care să cinstească pe Cel ce le animă, să poată-atunci să vadă că toate sunt create și-n haina pământească, ce Forma o exprimă, Adăpoestesc un suflet mereu în căutare, ce e fără de moarte prin har dumnezeesc – Și-atunci să-Ți mulțumească, primind a ta iertare de tot ce îl desparte, dar zorii îi vestesc, De clipa însemnată când va putea să creadă cu-adevărat în Tine descoperind în el, Trimisul Tău în lumea ... privind, fără să vadă, în tot ce-l înconjoară acel etern în toate, ce îl conține-atomul, a viului dovadă și singura comoară Ce-l însoțise tainic și îi păstrase viața, doar ea neschimbătoare în tot ce-i schimbător, fiind mosorul veșnic ce-și desfășoară ața și-n lumea muritoare, doar El nemuritor. VI Doar El măsoară timpul de când călătoria Ființei-om eterne fusese poruncită și până ... multele ei fețe, cum poate să transforme imagini separate, Să vadă Unitatea când știe să privească, în ele să coboare, cu toată umilința, spre ceea ce ...
Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
... a spori rodurile neomeniei tale și mai cu înlesnire a te sui pe treapta strâmbătățirii, tras-ai întru ajutorul tău pe acei ce i-ai deprins să fie vrednici sprijinitori osânditoarelor tale abuzuri; pentru aceasta împreună cu dânșii primește a auzi: Bucură-te, munte ce umbrești pe cei făcători de rele prin politii! Bucură-te, Duh ce însuflețezi mărinima acelor tâlhari! Bucură-te, vreme ce încurajarisești aplecările jefuitorilor! Bucură-te, negură ce întuneci adevărul! Bucură-te, armă ce înfricoșezi pân' și deșteptarea celor deprinși a răbda! Bucură-te, lopată care vânturi tânguirile ca pleava! Bucură-te, lipitoare ce sugi sângele fericirii norodului! Bucură-te, credinciosule întru neschimbare de aceea ce ai apucat! Bucură-te, cela ce mituirile le-ai sfințit astăzi ca o jertfă binepriimită. Bucură-te, piatră care nu te cioplește nici un fel de rezon! Bucură-te, osândă trimisă ... urmașii tăi tot vor fi nescutiți de dreapta judecată, a căreia hotărâre s-a încheiat în judecata adevărului, spre nădejdea celor ce strigă: Bucură-te, cela ce ne-ai înstrăinat de dreptele moșteniri a suitorilor noștri! Bucură-te, cela
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... timpul înnoiește, O strată se întinde de colți adânci shistoși, Coloanele ce timpul smerit le ocolește, Din care ies gigantici butingii monstruoși. Ca monstruri legioane ce se târăsc, se-nvită În aer să răsufle de unde sunt striviți, Și-n forme mari, schidoale, ce arta nu imită, Se-nșir pe sub prăpăstii când negri, când plăviți. Palaturi milioane din vârstele titane, Pârlite, ruinate, stau negre încruntând, Rămasuri tari, semețe ... care el privește pe Jupiter trăsnind, Giganți și Ecatonhiri, Titani care îl bate, Zvârlind în ceruri munți, și p-Adis greu rănind. Pe Leaota noroasă ce ochiul n-o pătrunde, Lungit, ca un alt munte, ar da pe Prometeu; Pe crivăț ne-ar aduce și gemete afunde, Și zgomotul ce face vulturul din Orteu. În largi domeni de brumă ce soarele-aurește, Un Osian ne-ar spune c-eroi aci conjur; În tronuri de porfiruri, o fiică că iubește Un june erou mândru cu ochii ... Tesaliei, Ce vede zbârlind munții acel imens Titan, Ce-aude umblând Scila pe vântul Siceliei; Nici al Scoției bardul, bătrânul Osian; Profeții de ai Iudeii ce
Alphonse de Lamartine - Poetul murind
... a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și cea venită-asemeni cu ceea ce s-a dus. Și ce ne-aduce una cu ceealaltă piere, Travaliu și repaos, dureri și iar durere, Și noaptea peste lume, când ziua a apus. Să plângă ... câți s-acață cu mâinile-ncleștate, Ca iedera-n ruine, de zile dărâmate, Câți văd că mai nainte nu au ce mai spera; Iar eu, ce n-am d-amestec nimica cu pământul, Mă duc foarte ușure, ca frunza ce-o ia vântul; N-am rădăcini aicea să poată m-arresta. Poetul e c-acele străine svolătoare Ce nu-și caută cuibul pe țărmuri stătătoare, Nici ramura, nici unda drept loc legănător, Ce nu se pun pe arbori, nici stânce, nici câmpie, Ce trec într-o cântare pe sus în melodie Și lumea nu cunoaște decât din vocea lor. Novicia mea mână pe coarda sunătoare Nu s-a ... ...
Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind
... a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și cea venită-asemeni cu ceea ce s-a dus. Și ce ne-aduce una cu ceealaltă piere, Travaliu și repaos, dureri și iar durere, Și noaptea peste lume, când ziua a apus. Să plângă ... câți s-acață cu mâinile-ncleștate, Ca iedera-n ruine, de zile dărâmate, Câți văd că mai nainte nu au ce mai spera; Iar eu, ce n-am d-amestec nimica cu pământul, Mă duc foarte ușure, ca frunza ce-o ia vântul; N-am rădăcini aicea să poată m-arresta. Poetul e c-acele străine svolătoare Ce nu-și caută cuibul pe țărmuri stătătoare, Nici ramura, nici unda drept loc legănător, Ce nu se pun pe arbori, nici stânce, nici câmpie, Ce trec într-o cântare pe sus în melodie Și lumea nu cunoaște decât din vocea lor. Novicia mea mână pe coarda sunătoare Nu s-a ... ...
... lui necontenit și fără de astîmpăr, el singur, ca un păstrător al datinilor și al obiceiurilor, nu se putea împăca cu noua stare de lucruri. Ce era omul acesta ce răsărise așa pe neașteptate în casă, cine era acel ce-l necăjea pe ascuns, aruncîndu-i priviri dușmănoase de asasin și încerca să-l drăgostească și îi spunea vorbe mîngîietoare față de ceilalți, de ce ... uriaș, revedea în somnolența ei infimele bărci mînate de oameni negri ca noaptea, ridicîndu-și licăritoarele vîsle în aer, retrăia cu amintirea auzului stridentele glasuri ce se chemau, sonorele rîsete ce se urmăreau printre perdelele de liane, neastîmpăratele aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, — și ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă... Într-un amurg însă ... lacrimi cristalizate ce s-ar fi rostogolit din înaltul unor ochi, clipeau pe plastronul parvenitului ; iradiante ca trei mustrări ardeau frumoasele diamante, orbind privirile celor ce cădeau pe ele ; și nimeni nu vedea ce vii și licăritori se aprinseseră ochii pasărei ce privea de sus, de pe ramul candelabrului. Beat și mulțumit de sine zîmbea parazitul, scoțîndu-și pieptul înainte, cu gesturi mari, ca și cum ar ...