Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN TAINĂ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 321 pentru ÎN TAINĂ.
Ștefan Octavian Iosif - Boierii
... Ştefan Octavian Iosif - Boierii Boierii de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Azi Curtea Veche e ruină goală... În cimitir zac negre cruci crăpate, Cu slove-adînci, chirilice, săpate, Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală ! Cînd însă-n turlă ceasul tainei bate, De ... surpate. Boieri bătrîni de-acuma două veacuri, Ei pun la cale treburile țării ; Vor să trimită cărți de jalbă Porții... Din răsărit, prin albele cerdacuri, În
Alexandru Vlahuță - Ah! Cântă-mi mereu
... Ah! Cântă-mi mereu Ah! Cântă-mi mereu de Alexandru Vlahuță D-șoarei M. G. Menită din leagăn de blânda-ți ursită, Menită să cânți, În ceruri, cu gândul copilă iubită, În ceruri te-avânți. Și multe din lumea în veci stătătoare, Și multe răpești, Mistere frumoase și fărmecătoare, Mistere cerești. Și vii de la îngeri cu taine sfințite, Și vii pe pământ, Și spui ...
... decât un gros stejar, Un bun și scump tovarăș de lupte crâncenite, Cioplit în chip de ghioagă cu falii oțelite. Alesu-l-au el singur în codrul îndesat, Jupitu-l-au de coajă, prin foc el l-au uscat, Apoi, ieșind în vale cu ghioaga subsoară, Acum se simte vesel că are-o sorioară. Știu bivolii de dânsa și-n laturi se feresc, Și, cât stau la ... Și-i pare mult mai largă, părindu-i mai pustie, Căci zâna nu mai vine voios a o-nflori. El sufere de-o taină și-i place a suferi, Grăind în faptul zilei cu iarba, cu izvorul, Și seara cu amurgul, cu vântul, cu mohorul, Cu vulturii, cu șoimii ce vin de peste plai... Ah! unde ... soare, Pășește pe câmpie ca un năluc de noapte Privind pe sus... Deodată, prin stele când și când, O palidă lumină apare lunecând. El stă în neclintire!... lumina cea ușoară Sub formă de copilă cerească se coboară Și vine de se pune zâmbind în calea lui, Apoi încet purcede de-a lungul câmpului. "Ah!... ea-i!" strigă sărmanul și brațele întinde; Dar flacăra mai vie la glasu ...
Mihai Eminescu - Îmbătrânit e sufletul din mine
... moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins, În lacrimi s-o traduci și în venin. Icoane nu-s și vorbe nu-s; n-apară Măcar aproape ce înseamnă... O, fericiți acei ce pot de formă... V-aduceți oare de ... munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu găsea cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu.  Tu, taină mută, de zidiri mărime  Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce ... veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mișcă creții de omăt. Un semn că sub ea se petrece-o taină, C-un suflet e de groază sfâșiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare ... Ce ... ceea ce se mișcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie, Pământul greu cu a lui hemisfer, Care vuind se mișcă-n vecinicie În ...
... ivește, Și-n Tibru focul oglindirii Luciri de aur risipește. Se scoală Roma zgomotoasă... Ca moartea tinerei să vadă, Mulțimea ei gălăgioasă Ticsește circul tulburată. În haina sa împărătească Cu aur numai și argint, În gloata lui prietenească, Neron s-a așezat. Privind În negura îngândurării, Albin s-așează printre ei. Și noaptea neagră-a întristării Se oglindește-n ochii săi. Vuiește zgomotoasa gloată, Cu nerăbdare așteptând ... ei, cu crucea-n mână, Cu haine albe, fără teamă, Ieșit-a tânăra creștină, Împăciuită fără seamă. De-odată via tulburare Se schimbă în adâncă pace. Albin uimit, fără mișcare, Stă ca o umbră, groaznic, tace... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și glasul sfintei în tăcere De-odată-n circ a răsunat: V — ,,Eu gura mea tremurătoare N-oi mai deschide-o-n viitor: Iertați creștina, căci ... Iertând chinuitorii mei Eu rugăciunea mea, ce arde, O duc în ceruri pentru ei... Să-i ierte dar Mântuitorul Pentru sfârșitul sângeros, Primească-i Răscumpărătorul În marea turmă-a lui Hristos! Lumina-nvățăturii sfinte Ce focul dragostei aprinde Și-a păcii lasă urmi neșterse, În ...
Cincinat Pavelescu - Seară turbure
... Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde ... de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet ...
Cincinat Pavelescu - Cântec spaniol
... Cincinat Pavelescu - Cântec spaniol Cântec spaniol de Cincinat Pavelescu Dlui Paul Catargiu Infanta, fragedă și fină, În ochi cu ape de opal, Pe când se-nalță din grădină Acorduri vagi de mandolină, Visează-n rochia ei de bal! În păru-i blond o rază moare Și-n ochi îi scapără-o scânteie. E bal la curte, sărbătoare, Dar ea întreabă visătoare Pe cavaleri iubirea ... Văzându-i fruntea de lumină Mai toți se-ncurcă, tac, o mint. Un duce-i strânge mâna lină, O mai salută și se-nclină Zâmbind în barba-i de argint. Iubirea ce e? Pare-o doare Tăcerea lor chinuitoare. Însă copila vrea să știe, Fiindcă instinctul ei pătrunde Fermecătoarea poezie A ... a zărit s-a dus la el Și l-a-ntrebat iubirea ce e? Și pajul, blând ca o femeie, În ochii-i lung când s-a uitat, Infanta s-a cutremurat. Și de atunci iubirea ce e Pe nimeni n-a ...
Dorin Ștef - A treisprezecea elegie
... 4 Evanghelia după Nichita 5 Lecția de la Săliștea de Sus 6 Bibliografie Nichita Stănescu Notă asupra ediției Scrisori din Hiperboreea I. Ars poetica II. În căutarea pietrei filosofale III. Cina cea de taină A 13-a elegie Elegia întâia Elegia a doua. Getica A treia elegie A patra ... Sunt A unsprezecea elegie Evanghelia după Nichita Lecția de la Săliștea de Sus Bibliografie Nichita Stănescu Această lucrare a fost eliberată în
Vasile Alecsandri - Baba Cloanța
... să-mi faci tu pe-al meu gând, Că de-acum pe vecinicie Ție sufletul îmi vând!â€� Abie zice, și deodată Valea, muntele vuiesc, În nori corbii croncăiesc, Și pe-o creangă ridicată Doi ochi dușmani strălucesc! „Eu pe mândru-ți l-oi aduce (Zbeară-un glas ce dă ... duhuri ies la lună, Pintre papură zburând, Și urmează șuierând, Baba Cloanța cea nebună Care-aleargă descântând. Codrul sună, clocotește De-un lung hohot pân' în fund. Valea, dealul îi răspund Prin alt hohot ce-ngrozește, Dar pe dânsa n-o pătrund! Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge ... pe-o floare l-a căta, De diochi, de soarte rele Și de șerpi l-a descânta. Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cocoșul trezit; Iar Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă În băltoiul mucezit! Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult în urmă clocoti, În mari cercuri se-nvârti, Și de trestii, și de maluri Mult cu vuiet se izbi. Iară-n urmă liniștită Dulce unda-și alina, Și în ... â€� 1842, Mircești Note ↑ Fiară-Verde, Sânge-Roș și Hraconit sunt stihii dușmane omului. ↑ Poporul român crede că vârcolacii mănâncă soarele și luna în
Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale
... cu toate că Conachi cunoaște poezia populară măcar sub forma ei lăutărească, el n-a fost transformat de poezia populară. Poezia lui, imaginată în altfel de limbă, măcar în limba lui Alecsandri (ori tradusă în franțuzește) ar fi acceptabilă și azi. Și aceea ce o face absolut inacceptabilă pentru noi și-i dă un caracter chiar cam ridicol e limba ... influență. Cineva care să-i ia ca model, numai din dorința cu orice preț de originalitate și singularizare, nu s-a găsit atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această ... scriitorii moldoveni de atunci sunt mai mari și mai trainici. (Atragem atenția profanilor că acest "curent poporan" nu înseamnă curent poporanist. E un termen uzual în istoria literaturii române.) În Muntenia, spiritul specific are numai tăria pe care i-o dă extracția scriitorilor, mai apropiați de popor, dar nu o are și pe aceea pe ... încă ar fi un minimum satisfăcător, pentru că limba unui popor nu e o colecție de semne abstracte pentru noțiuni ca cuvintele unui volapĂ¼k. În limba unui popor -- în cuvinte, ...
Cincinat Pavelescu - Apologia dracului
... fier, și aur, și regnul animal, Știința, dacă este, prin mine e regină Cu sceptru imortal. Voit-a să vă-mpingă de sus, în adâncimea Noptoasei neștiințe, prin orișice mijloc, Dar eu v-am smuls urgiei spărgând întunecimea Cu degete de foc. Poetul, înțeleptul, tot fiul cugetării Ce lumea ... a prin faptă și cuvânt, De unde-avu pe frunte lumina inspirării Și-n sufletu-i avânt? Eu, eu vibrez în toată ființa revoltată, În geniul ce-nfruntă batjocura mereu, Eu, eu sunt Cain, monstru cu mâna sângerată, Și eu sunt Prometeu. În Shakespeare ce creat-a o lume ideală, În Dante, Goethe, Schiller și-n câți au strălucit, În Gutenberg, în toată pleiada genială, În toți eu am trăit. Prin mine stăpânit-ați materia-n mișcare, Pâtrunserăți prin mine misterurile ei, Puterea ce v-am dat-o a fost ... Străpunserăți chiar munții, titanici prin voință, Pe mări vă legănarăți orașe-ați ridicat, Pământul prin răbdare, sudori și iscusință, Mereu l-ați preschimbat. Din fiecare taină făcurăți câte-o sclavă, Supus vă este totul, chiar trăsnetul l-ați prins. Ați dus pe-ai voștri umeri o sarcină grozavă; A vieții