Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TRIST
Rezultatele 591 - 600 din aproximativ 939 pentru TRIST.
Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)
Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie) Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul, Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe aripi de munte și stânci de asfalt Castelul se nalță, se-ncruntă Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n ton auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge ...
Mihai Eminescu - Oricât de mult am suferit
Mihai Eminescu - Oricât de mult am suferit Oricât de mult am suferit de Mihai Eminescu Oricât de mult am suferit În lunga-nstrăinare, Pururi în visu-mi te-am zărit Cu luna, pe valuri de mare. Pe marea tristă te-am cătat Cu depărtate maluri Și numai tu te-ai arătat Pe mare, cu luna, din valuri. Tu numai dulce îmi răsai Și blândă-ntotdeuna, Cu al tău dulce chip bălai Din valuri de mare, cu
Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă
... sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu  Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul rău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce, Bagi de seamă ...
Mihai Eminescu - Renunţare Renunțare de Mihai Eminescu Aș vrea să am pământul și marea-n jumătate, De mine să asculte corăbii și armate, De voi clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oi face, Să-și miște răsăritul popoarele încoace; Sălbatecele oarde să curgă râuri-râuri, Din codri răscolite, stârnite din pustiuri; Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi, Întunece-se-n zare pierdutele-nceputuri, Un râu de scânteiare lucească lănci și săbii, Iar marea se-nspăimânte de negrele-mi corăbii. Astfel război porni-voi. Voi arunca încalte O jumătate-a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. Ruga-mă-voi cu mâna uscată ținând strana, Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voi pune alăturea sicriul , Când gloatele-mi în lume ar tot mări pustiul, Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte Cetățile în flacări și țările deșerte... Astfel doar aș preface durerea-mi fără nume, Dezbinul meu din suflet într-un dezbin de lume. Și tot ce-ncântă ochii cu mii de frumuseți, Tot ce pământul are și marea mai de preț, Grămezi ...
Mihai Eminescu - S-a dus amorul...
... pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de isvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât ...
Mihai Eminescu - S-a dus amorul
... pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât ...
... Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țârâiesc încet ca greeri Pintre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Umblă ...
Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă
Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă Stam în fereasta susă de Mihai Eminescu Stam în fereasta susă Și izvoreau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mișcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O floare văd pe lan. O stea în cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană Pe-oglinda albă, plană, A lacului Meran. Și sună-n noaptea tristă Un cântec de copilă Și vântu-ntoarce-o filă Din cartea ce-am deschis. De ce mi-a-ntors el foaia Unde-nvățatul zice Că-n lume nu-i ferice, Că viața este
Mihai Eminescu - Stau în cerdacul tău...
... de la sân, Încet te-ardici și sufli-n lumânare... Deasupră-mi stele tremură prin ramuri În întuneric ochii mei rămân, Ș-alături luna bate trist
Mihai Eminescu - Stelele-n cer
Mihai Eminescu - Stelele-n cer Stelele-n cer de Mihai Eminescu Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn; Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Zboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere  Asta e tot... Floare de crâng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stâng. Orice noroc Și-ntinde-aripele Gonit de clipele Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te, îngere, La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a
Mihai Eminescu - Unda spumă Unda spumă de Mihai Eminescu Unda spumă, vântul trece Cu suflarea-i rece Peste marea ce suspină Tristă, dar senină. Cum nu-s vântul ce aleargă Pe oglinda largă, Luciul apei de-l încruntă Cu undă măruntă? Căci aș trece suvenire Blândă de iubire, Peste-o mare de misteruri Ce coprinde ceruri, Printre visele amare A copilei care O ador, o cânt cum cântă Harfa pe o