Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI DIN AFARĂ
Rezultatele 591 - 600 din aproximativ 646 pentru CEL MAI DIN AFARĂ.
Gheorghe Asachi - Voichița de Românie
... Gheorghe Asachi - Voichiţa de Românie Voichița de Românie de Gheorghe Asachi Persoane Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei. Vlad, Domnul Muntenimei. Coste, spatar din Moldova. Voichița, fiia lui Vlad. Sabina, muma ei. Codrat, june sătean. Mina, mireasa lui. Parcalab, muntean. Caraiman, comișelul lui Ștefan. Osman Aga. Oșteni de ambele ... Imperatorul meu, cărui ceriul deie ani îndelungați, și țara ta au în comun tot acel enemic puternic pe Ștefan a Moldovei, care nu mai pune în teacă sabia cea însângerată. El nu mai lasă în repaos nici pe poloni, nici pe unguri, nici pe tatari, nici pre noi și chiar nici pre voi, ce sunteți cu dânsul de ... Se aude mare zgomot; femeile spăriete, încărcate cu a lor prețuoase efecte, aleargă în toate părțile. Hor: Amar mie, amar mie, Turcul vine cel barbar, Să ni ducă în sclavie, Să ni vândă la tatar! Unde-i scut, unde scapare Aflu-n astă turburare! Amar mie, amar mie, Ne ... noastre, spre a scăpa de inemicii moldoveni? Fiul meu Vlad s-a unit cu turcii, dar acești noi amici ni sunt mai ...
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... negri la zare fulgerând? Ascultă vântul rece în apriga-i mânie Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași, Stă gata să pornească năprasnica urgie Cerească, și mai pregeți? - oprește ai tăi pași! Chiar pasărea de noapte ce-a cobe-n selbă țipă La cuibu-i se întoarce în turnul părăsit ... al Trudei, trecând și pe la noi, Ne va atinge geana, cu molcoma-i aripă, Și-nfiorați de vise, dormi-vom amândoi, În vreme ce afară, în bezna fulgerată Va chinui pădurea furtuna-nverșunată. - Nu, suspinând îmi zise ciudatul călător, Prin negură-nainte, porni-voi... sunt dator! Mișcat de graiu-i ... arsa mănăstire, Sub lespedea pe care-mi stă numele săpat, Și mă deștept cu groază ca iar să plec plângând, Când lin s-așterne noaptea din
... Vasile Alecsandri - Groza Groza de Vasile Alecsandri Galben ca făclia de galbenă ceară Ce-aproape-i ardea, Pe-o scândură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea; Iar după el nime, nime nu plângea! Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare, La el se uita. Unii făceau cruce; alții ... capul clătina Și-ncet, lângă dânsul, își șopteau așa: El să fie Groza cel vestit în țară Și-n sânge-ncruntat! El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și lege-a călcat! Un moșneag ... Nevasta-mi cu pruncii pe câmp rămăsese. N-aveam nici de hrană, nici țol de-nvelit, Și nici o putere!... eram prăpădit! Nu așteptam altă din mila cerească Decât a muri, Când creștinul ista, Domnu-l odihnească! Pe-un cal alb ca iarna în deal se ivi Ș-aproape ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... transparentă a larvei în care mă aflam închis așa de strâmt încât abia mă puteam mișca. O dorință nespusă mă apucase să ies cât mai curând din acea închisoare nesuferită și, ca osânditul arestant ce încearcă a sfărâma gratiile de fier ale temniței, mă sileam cu genunchii din răsputeri să sparg învelitoarea mea. Dar silințele mele erau zaÂdarnice, căci pielicica învelitoarei în care mă aflam, fiind elastică, se-ntindea fără să se ... ciudată pre-cum o vedem noi“. — Și de unde te-ai făcut tu, mamă, atât de învățată? o întreÂbai cu respect. — Din școala naturii, pe care oamenii, imitând-o, o numesc academie de istorie naturală, și nu o dată șezând pe nasul celui mai renumit bactereolog mă tăvăleam de râs, ascultând palavrele sale ce le turna de pe catedră adepților săi, care îl ascultau cu gura căscată, încremeniți de ... mișcă purtând în sine viață. Privește, de pildă, la sprintena libelă, ce ca fulgerul trece prin aer, ea este pantera țânțarilor, și vai de unul din noi, când o va întâmpina în cale: îl prinde cum prinde uliul porumbelul și-l înghite. Și dacă acești muscoi nu ar fi ...
Dimitrie Anghel - Floarea de aloes
... grădini imaginare, arabescuri ciudate cusute în fir și în rîuri de mărgele, crini uriași și garoafe de sînge se îmbinau, maci purpurii își revărsau somnul din potire. Asurziți, pașii nu trezeau un zgomot. Un policandru uriaș atîrnînd de tavan, învăluit într-un hîrzob alb prin care prismele de cleștar jucau curcubeie ... scria umbra lanțurilor cu greutăți pe pereți. Tata dete la o parte un jeț, stricînd simetria ospățului la care doar numai umbrele veneau să se mai așeze, deschise zgomotos bufetul, prețui parcă ce era într-însul, căntări o clipă greutatea argintăriei înflorită cu ghirlănzi de foi și păsări, cătă de aproape ... mînă și ieșirăm într-un balcon. Aerul curat al văzduhului, care nu-i al nimănui, mișcă în jurul nostru. Fire albe de funigei călătoreau, sălciile din luncă mișcau la răstimpuri, o vie pe rod vălurea străluciri albe de spumă întorcîndu-și frunzele în bătaia vântului. În straturi florile ne-îngrijite de ... un miros de roade putrezite pe ramuri alergă ; și aproape în același timp un nouraș se strecură drept soare, adumbrind priveliștea. Umbra îmi întunecă sufletul din nou și veselia mea, înfiorată de aerul curat, pieri. Aplecat pe marginea de piatră a balconului, tata însă își scosese un carnet și ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F
... l; grumaz, năpârcă bunget, barză, stăpân, viezure, gata, sat, vatră, moș, mire, pârîÅ, văpae, etc. etc Numărul unor asemene vorbe, esențial albanese în graiul nostru cel maÄ de baștină, adecă din gura țÄ•ranilor, este forte mare, cele maÄ multe fiind pînă acĂ necunoscute, o semă păstrându-se abiĂ ca nisce resturi preistorice în câte un ... Crețu. Melc e un cuvînt separat, care este cu același sens și la CelțÄ: în dialecte celtice melcii «limagon». Codobelc este o acomodațiune consonantică din codomele. Cubelc e o contracțiune din codobelc. În fine, codomele este o composițiune din douÄ• vorbe, după cum e francesul colimaçon din «cochlias -|- limax». La Români dară trăesce codomele alăturea cu melc și cubele, deși la AlbanesÄ a supraviețuit numai composițiunea: cadmilÄ Â«limacon ... tĂ³te. La Români, ca și la AlbanesÄ, n trecut în r se pĂ³te reîntĂ³rce la primitivul n. In Moldova r din n e maÄ des în graiul vechiÅ, în Cazania mitropolitului Varlam, în glossele românescÄ din documentele slavice de la Ștefan-cel-Mare, peste tot în textul Psaltirii Scheiane. In Transilvania r ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... și Dumnezeu parcă, cu milă nemărginită, De blestem o dezlegară, văzând-o pocăită“... Spuind aceste, bătrânul își ștergea genele sale, Și în pripă ies-afară din al său bordeieș trist, Iese, și se poticnește de o tristă arătare, De-o femeie jos căzută lângă pragul troienit... "Dar se poate, el strigară ... ceață, Nu cunoaște pe-al său tată după așa leșin greu, Și zice cu umilință: “Oricine ești, om bun, du-mă Pe zăpada de afară, unde se cade s-aștept Vrednica mie osândă și suflarea de pe urmă... Ah, dar ce văd! tu ești, tată, ce mă ții strânsă la ... Tu ești, mamă, lângă mine? părinți plini de bunătate, Uitat-ați a mea greșeală și blestemul ce mi-ați dat? O, maică, ce mai plângi încă fiică plină de păcate!... O, milă! o, dragă tată! demnă sunt eu de iertat? Demnă sunt de îndurare? vrednică-s de-a ... iar să vă las... O, soare, ce-mi era astăzi de groază a ta lumină, Acum, văzându-mi părinții, cu drag aș fi mai ...
Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
... mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare și bun și milostiv și ziditorul nostru cel înțelept, și zioa și noaptea și în tot ceasul și în tot locul. Și să foarte cuvine să-l slăvești și să-l mărești neîncetat ... den nimic ne-au făcut de suntem și făcu toate puterile cĂ©le făr’ de trupuri. Dar pentru ce? Numai ca să lăudăm numele lui, cel ce ne-au făcut, Domnul domnilor și Dumnezeul dumnezeilor. Adusune-au în arătarea și în slava numelui său cel sfânt, ca să-l proslăvească îngerii în ceriurile cĂ©le de sus cu numele sfintei și a începătoarei de viață troiță. Așijderea au ... cerești, cum iaste scris și zice: „Fiți sfinți, cum suntu și eu sfânt, fiți dumnezei, cum suntu și eu Dumnezeu!“ Și iară mai zice: „Eu ziș: toți sunteți Dumnezeu și fiți fiii Celui de Sus, iară voi muriți ca oamenii și ca unul din domni cădețiâ€�. Iar domnii în ce chip cad de la Domnul și Dumnezeul lor? Cad unii din credință, iară alții ...
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... nume... al său nume! Albert, craiul Lehiei, trufaș, semeț, ușor, Ademenit, se crede stăpân pe viitor Ș-aruncă ochi de pradă pe țările vecine: Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine? El stă puțin pe gânduri, apoi cu mare glas: Moldova este pragul întâiului meu pas! În țara acea mică, neîncetat lovită De dușmani fără ... prin bârloage și prinde urșii vii, Aduce după dânsul mulți vânători de frunte, Născuți pe plaiuri nalte, trăiți în vijelii. Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig Râd și de frigul morții cum râd de-al iernii frig; Și mulți cobor din munte ca lava din vulcan, De soiul lui Balaur, de soiul lui Ciolpan. Velcea, bastard lui Șarpe, ca șarpele pe apă Alunecă prin dușmani și mult cumplit îi mușcă ... sânge se adapă, Și drept potir el are o țevie de pușcă. El vine din Hârtoape cu Purice-Movilă Și cu Roman-Pribeagul, ce nu mai știu de milă. Scheianul și Mircescul, vecini de pe Siret, Învingători de unguri, s-au prins cu jurământ Nici chiar sub brațul morții să nu ... le se-arăta în cale. Așa, cu mic, cu mare, apărătorii țării, Ieșiți ca frunza-n codri la vântul primăverii, ...
... l roagă și nu-i cade cu hohot la picioare Să-i zică : — „Stai, iubite !" Nu cată plângătoare În ochii lui — Năvalnic afară bate vânt, De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună, Dar dânsul vrea să iasă prin noapte și furtună, S-alerge fără țintä, nebun, un om pribag ... Femeie e și dânsa ! Gândirea-i e infamă, Înșală, și-i soție, ea minte, și e mamă ! A fost un mizerabil, efemeiat poet Cel ce-a creat legenda lui Crist din Nazaret — Pe-un Dumnezeu să-l nască satan ! E blasfemie Să crezi în întruparea lui Crist dintr-o Marie ! Și dacă e să credem ... ori e Magdalenă ! Vampir, când te iubește, și-n ura ei, hienă — Un demon ! El năvalnic a pus picioru-n prag. Atunci din ochii veștezi de dornicul lui drag Tăcând a șters femeia o lacrimă cu iia. Și el, el a vâzut-o ! Și ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spusâ€�. Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzând-o indiferentă? În orice caz, sarbezi eram amândoi (poate că din cauza lumii care ne împiedica) și despărțirea n-avea nimic din tragediile de odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece pusei o sărutare scurtă, iar gura ei nici nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji ... întârziam bucuros la oglindă, unde îmi variam mereu pozele, printre care buza răsfrântă mi se părea un semn sigur de distincție. Îmi schimbam hainele de mai multe ori pe zi, mă pudram și dădeam chiar cu roșu. Mă comparam cu ceilalți studenți, mă găseam cel mai bine și, în dragoste, succesele mele mi se păreau indiscutabile. Totuși, până atunci, aventurile fuseseră foarte vagi. O timiditate dezastruoasă mă oprea să fac primul ... scuzăm față de cineva!): “Mâine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră, ne întreceam să prindem din ...