Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (ATUNCI) CÂND
Rezultatele 591 - 600 din aproximativ 1085 pentru (ATUNCI) CÂND.
... Hăi Plăvan, hăi Bourean, Juncănași de-ai lui Stoian". Opinteau boii mereu, Opinteau și suflau greu, Și cotiga scârțâia Și calea se-ngreuia. Iar pe când soarele-i sus, Pe când șoimul stă ascuns, Pe când umbra e scăzută Și se face nevăzută, Stoian popa se oprea Și de prânz el poposea În mijlocul codrului Unde-i larg voinicului, În poiana ... sufletu-ndrăzneț, Cât ți-e graiul de sumeț!" IV Ei de brâie s-apucară Și la luptă se luară Zi de vară pân-în seară. Când în loc mi se-nvârteau, Când la vale s-aduceau, Nici unul nu dovedea! Dar Stoian mereu slăbea, Brâul lui se descingea. [3] ,,Vidro, puiculița mea! Vin' de-mi strânge brâul ... Prinse moara de cosițe, Ș-o apucă de călcâi Ș-o puse pe căpătâi. Lovi c-un ciocan în șele De o dete pe măsele; Atunci moara s-a pornit, Roțile și le-a-nvârtit Și pe loc a măcinat Tot grâul cel secerat. Mânați ... de alamă. Ei pretind că puterea omului e cu atât mai mare cu cât șalele sunt mai strâns legate cu cingătoarea. ↑ În poveștile poporale, ...
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... vorbi de dânsul, parcă ar lua o îndatorire către public, și fiecine se crede în drept a-i cere socoteală de întrebuințarea timpului, când el, ce ar putea să facă la mulți aceeași întrebare, n-are curajul nici a deschide gura, fiind sigur că ar auzi drept ... după vreun vers pierdut sau după vreo copiliță de 16 anișori. El asemenea mă opri și-mi ceru să vază versurile ce nu le făcusem. Atunci în credința că amicii mei aveau dreptate și că sunt negreșit osândit să descriu voiajul nostru, mă întorsei acasă, sigur că luminația își poate urma ... de dorobanți șchiop, care venea cu multă plecăciune să-mi ceară hârtiile, ca să vază ce am scris, fiind mari amatori de literatură; și de atunci vederea unui om al poliției îmi face impresia unei omizi ce ar cădea pe mine, adică dezgust și cutremur. Acasă mă gândii serios la datoria ... noi, și ne-am adresat pentru aceasta la dl V., de a căruia bunăvoință ne credeam siguri; se poate înțelege însă mirarea noastră, când el ne răspunse că trebuie mai întâi să ceară voie de mai sus, căci suntem cam bănuiți și poate să nu fie plăcută întreprinderea noastră ...
George Gordon Byron - Romanță (Byron)
... I 2 II 3 III 4 IV I A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit; Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit! Și singură-n tăcere o simt iar tremurând. II A mea flacără este vecinică, nevăzută Ca și ... sub mormânt, Ș-a deznădejdii rece întunecime mută În veci nu o va stinge; iar razele ei sânt Întocmai de zadarnici ca și când n-ar fi fost. III Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece Făr-a-ți arunca ochiul și fără a ...
Ion Heliade Rădulescu - Romanță (Byron)
... I 2 II 3 III 4 IV I A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit; Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit! Și singură-n tăcere o simt iar tremurând. II A mea flacără este vecinică, nevăzută Ca și ... sub mormânt, Ș-a deznădejdii rece întunecime mută În veci nu o va stinge; iar razele ei sânt Întocmai de zadarnici ca și când n-ar fi fost. III Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece Făr-a-ți arunca ochiul și fără a ...
Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată
... s-o apuce. Îl apucă noaptea. Era una din acele nopți negre în care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată în toată puterea ei, pentru a lumina șesul sur și pustiu, pentru a dispărea iar pe ceasuri întregi ... văzu oprit în cale de-un șanț pe care-l umpluse trestia și buruienele de apă, care înconjura locul de unde venea lumina ― și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fiecare colț ... De-a lungul murilor salei stăteau, în șiruri lungi, statui urieșești de marmură neagră, îmbrăcați ca mauri * și cu săbii mari în mâini. Când cavalerul înaintă, toți ridicară săbiile și-și puseră un picior înainte. Flacăra mică plutea mereu nainte-i, el o urma mereu, până ce mai era ... zidirea veche se cutremură și se nărui în jur împrejur parecă. Pe cavaler îl apucă un leșin la inimă parecă și el căzu la pământ... Când ...
... ea plângea, cum plânge fiul mic, Și-a plâns și el, și n-a răspuns nimic. Să-i spuie mamei! Da, când a plecat De la iubita lui, el revoltat Venea nebun și dus d-un singur gând S-ajungă lângă mă-sa mai curând ... o inimă și-a cui? Aceasta este răsplătirea lui! Ea l-a iubit, ca ochii ei, și blând Plângea și ea, când îl vedea plângând, Și și-ar fi dat și capul pentru el: Și-acum o răsplătește-așa mișel! El nu mai are mamă! El a ... numai șoapte fără glas, El o simțea venind cu pas de pas Pe urma lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând Și-atunci, d-atâtea gânduri abătut, Împleticindu-se, el a căzut În drum, ținându-și talismanul strâns La piept. și-un glas amestecat cu plâns ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă
... copil este fiu al unei fete de împărat. De crescut, ar fi voit pustnicul să-l crească, dară nevoia era cu ce să-l hrănească. Atunci plecându-și genunchii se rugă Domnului cu căldură, și îndată răsări ca din pământ din iarbă verde un smochin mare, cu roadele, unele în mugur ... lume și ale lumii, copilul ascultând și băgând la cap tot ce-l învăța tată-său cel dat lui de sus. Trecu așa câțiva ani. Când, într-una din zile bătrânul spuse fiului său că o să se ducă la Dumnezeu. - Să nu te sperii, dragul meu, că are să vie ... mai bine de d-ta. Se miră băiatul de spusele calului. Vezi că el nu știa nimic de ale lumii. Se mai miră o toană când îi spuse că trebuie să fie îmbrăcat. Și, după povața calului, băgă mâna în urechia lui cea stângă și scoase niște haine, cu care se ... necercat în ale războiului. Novacul avea darul de culca la pământ o oaste întreagă, de se făcea o movilă înaltă cât era ea de mare, când aducea o dată mâna de o da la spate și apoi el se punea de ședea d-asupra movilei. Arapul meu avea darul de a ...
Grigore Alexandrescu - Buchetul
... Grigore Alexandrescu - Buchetul Buchetul de Grigore Alexandrescu Dorită odată era a lui soartă, Pe când altă mână de el îngrijea; Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă Și piede colora ce ochii-ncânta. Sfârșitu-i cel jalnic îl văz ... frunză acum mai plutește; Ea plânge atâția tovarăși de flori: Srăină, uitată, de ce mai trăiește, De ce, dragă frunză, tu nu poți să mori? Când pierzi o ființă, obiect de iubire, O lungă viață e nenorocire. Când florile-acelea în mână-mi căzură, Favor ce-n credință eu n-am meritat, Trei tinere nimfe pe rând mi-l cerură, Și mult se ... a mea conștiință Îndată mi-o spuse, eu nu gândii mult. Ca Paris cu poama cea fabuloasă, Hotărâi buchetul la cea mai frumoasă. Dar atunci nevoie, atunci greutate. Să fac osebire în zadar am vrut: Așa din trei fluturi cu greu ochiul poate S-aleagă p-acela ce e mai plăcut; Așa ...
Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac
... Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac Rugăciunea unui dac de Mihai Eminescu Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și ... mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi și voi putea sa mor. Străin și făr' de ...
Gheorghe Asachi - În unire stă tăria
... fiul mic, Ce și el n-au frânt nemic. Cu toți timpul lor pierdură, Că unite-n legătură Nici o dardă nu s-au frânt. Atunci tatăl lor li zice: Moale brațe văd aice; Să v-arăt ce încă sânt În asemene-ntâmplare! Dar când astă lăudare O ieu fiii lui drept șagă, Bătrânelul tremurând Întăi dărzile dezleagă Și le frânge-apoi pe rând, Zicând: Fie-vă de știre Că ... duioas-armonia lor N-au avut un trainic spori; Deși sângele-i îmbină, Egoismul îi dezbină. La-mpărțelele averii Unul darmă pe celalalt, Cu vecinii atunci verii Înnoiesc a lor asalt Și aflând pe tustrei frați Între sine dezbinați, Strămoșasc-a lor avere Se împrăștie și piere ...
Vasile Alecsandri - Zimbrul și vulpea
... Vasile Alecsandri - Zimbrul şi vulpea Zimbrul și vulpea de Vasile Alecsandri Pe-o pajiște întinsă, cu flori îmbelșugată, Păștea Zimbrul voios, Când pe furiș, prin iarbă, o vulpe tupilată I s-arată și-i zise cu glas foarte duios: „O! Zimbrule puternic! o mult slăvite Doamne ... meu protectorat.“ „Ei! te cunosc, șirată! Răspunse Zimbrul meu. Ai râs și tu o în viață o cioară îngâmfată [2] Și de atunci, sărmano, tot caș visezi mereu!“ Note ↑ Zeul Joe când