Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PLINI
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 1253 pentru PLINI.
George Coșbuc - Scumpă Țară Românească
George Coşbuc - Scumpă Ţară Românească Scumpă Țară Românească de George Coșbuc Scumpă țară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut Vitejia strămoșească, Scumpă țară românească, Te salut! Și-a mea frunte ți se-nchină Ca naintea unui sfânt, Căci, deși copil eu sânt, Inima de dor mi-e plină. Să te văd mereu regină Pe pământ. Să ai viață de vecie, Să sporească-al tău popor; Sub stindardul tricolor Să nu vezi decât frăție, Și-atunci, dac-o fi să fie, Pot să
George Coșbuc - Somnul codrilor
... George Coşbuc - Somnul codrilor Somnul codrilor de George Coșbuc Informații despre această ediție La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul, Arnulf e însă tare, și vesel arde focul. El și-a-ncercat departe prin alte țări norocul Cu regii, cari ...
... mă dor Aceste râsete-ale tale! Ea are flori de crâng la sân, Și-n păr un trandafir sălbatic, Și părul ei de rouă-i plin. Ei, las să râd! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, Și vezi cu ce mi te-ai ales! Trei fragi? Și-atât e ...
... Și-atunci tu toat-ai tremurat. Mâncați și beți, tovarăși, Că eu d-acum nu sunt cu voi! Mă bate noaptea vântul Și, cum sunt plin de-a nopții ploi, Îi picură vestmântul, Și părul meu de rouă-i ud Voi, patimi, mai dormi-veți? Deșteaptă-te, tu vânt ...
George Coșbuc - Supțirica din vecini
... prin foi, Vine-ncet, pe ochi îmi pune Mânile ei mici și moi, În ureche-o vorbă-mi spune, Râde lung și fuge-apoi. Pieptul plin cu mâna-l ține, Strâns îl ține, Că-i piept tânăr și mereu Ar sălta, și-n salt e greu. Stă pe loc și-i ...
George Coșbuc - Trei, doamne, și toți trei
George Coşbuc - Trei, doamne, şi toţi trei Trei, Doamne, și toți trei de George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1891, nr. 126 (5/17 iunie) Avea și dânsul trei feciori, Și i-au plecat toți trei deodată La tabără, sărmanul tată! Ce griji pe dânsul, ce fiori, Când se gândea că-i greu războiul, N-ai timp să simți că mori. Și luni trecut-au după luni Și-a fost de veste lumea plină, Că steagul turcului se-nchină; Și mândrii codrului păuni, Românii-au isprăvit războiul, Că s-au bătut nebuni. Scria-n gazetă că s-a dat Poruncă să se-ntoarcă-n țară Toți cei plecați de astă-vară Și rând pe rând veneau în sat Și ieri și astăzi câte unul Din cei care-au plecat. Și-ai lui întârziau! Plângând De drag că are să-i revadă, Sta ziua-n prag, ieșea pe stradă Cu ochii zarea măsurând, Și nu veneau! Și dintr-o vreme Gemea, bătut d-un gând. Nădejdea caldă-n el slăbea, Pe cât creștea de rece gândul. El a-ntrebat pe toți d-a rândul, Dar nimeni știre nu-i știa. El pleacă- ...
... Că, de ai spre soare drumul, Umbra este-n urma ta. Rob tăcut, pe care-l cheamă Domnul său c-un gest tăcut, Ia aminte plin de teamă Orice gest i-ar fi făcut Și de toate ține seamă. Umbra-i robul, cînd urmezi Drumul tău spre soare țîntă: Nu te ...
George Coșbuc - Un cântec barbar
George Coşbuc - Un cântec barbar Un cântec barbar de George Coșbuc Voi lași dătători de porunci, Mai râdeți! Nevolnică turmă, Mai râdeți, că-i râsul din urmă! S-apropie ziua! Și-atunci Vedea-veți, sălbateci barbari, Câmpiile voastre-necate De vuietul multor armate, Ca vuietul apelor mari - Veni-vom ca-n ziua de-apoi; Va plânge cu hohote zarea De cară, de cai, de strigarea Mulțimii pornite spre voi! Ieși-vor din negru pămînt, În zale de-argint cavalerii, Puternici ca grindina verii, Și roibii cu nările-n vant Vor trece-n sălbatec galop Spre Roma! Și miei vor fi leii, Fugi-vor de spaimă mișeii Cuprinși de pornitul potop Spre Roma! Călcînd pe cohorți Răzbi-ți-vom colosul de-aproape Și nu va mai fi cine să-ngroape Mulțimea cea mare de morți! Din Istru vom face pârâu, Să-l umpli, romane, cu sânge, Cu lacrimi pe care le-or plânge Nevestele neamului tău! Și nu vei putea să mai pui În șiruri înfrânta-ți armată, Și-om face să fie odată Toți corbii și lupii sătui! Căci vultur să fii, un colos, Cu aripi de repezi furtune Și cuibul în cer de l-ai pune, De-acolo ...
George Coşbuc - Vântul â†�â†� Rugămintea din urmă Vântul de George Coșbuc ( Balade și idile ) Vestitorii primăverii →→ De fete mari e lunca plină, Iar vântul, răsfățat copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. Și fetele cu drag suspină: O, Doamne, Doamne, adă-ni-l! Pe umeri blondele lui plete Tresar și sar încetinel. El e frumos și tinerel, Dar e sfios când e cu fete. Iar ele râd și râd șirete Și pe furiș privesc la el. El umblă ca la el acasă Și-ascultă fetele ce zic; Mai rupe-n palme câte-un spic Și răsfățat apoi își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De fete și de câmp nimic. Și printre spice el șoptește, Vorbind aiurea și-alintat! Și, cum se plimbă-n lung și-n lat, Cu fetele să-mprietenește Și din copil sfiios el crește Flăcău întreg de sărutat. Apoi ca-n glumă el le prinde De mânecă, și-aprins de dor, Își face joc prin părul lor, În urmă brațul și-l întinde, Pe cea mai dragă o cuprinde Și-o strânge către el ușor. Tot mai aprins, tot mai aproape: Să te sărut, drăguțo, ...
George Coșbuc - Vestitorii primăverii
George Coşbuc - Vestitorii primăverii Vestitorii primăverii de George Coșbuc Publicată în lumea ilustrată , 1892, nr. 9 Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi Veniți cu bine! De frunze și de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiți de voi. În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor De țara voastră? N-ați plâns văzând cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor? Voi ați cântat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, când v-ați adus De noi aminte! Străinilor voi nu le-ați spus Că doine ca a noastre nu-s? Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iară, Și cuiburile voastre-n crâng! E vară, vară! Aș vrea la suflet să vă strâng, Să râd de fericit, să plâng! Cu voi vin florile-n câmpie Și nopțile cu poezie Și vânturi line, calde ploi Și veselie. Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceți
George Coșbuc - Voichița lui Ștefan
... cine-o bagă-n seamă? Prutul să-l oprești din drum! Și-ntr-o zi, sătui de sânge, Iată-i, moldovenii vin, Sufletul, de milă plin, Al Voichiței cum se frânge: Pentru soțul ei dorit Râde veselă, și plânge Pentru-un tată biruit. Ea cu pași grăbiți pornește Să-și cuprindă ...