Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CINE ȘTIE CE
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 837 pentru NU CINE ȘTIE CE.
... barosul de Ion Creangă Povestire publicată prima oară în Învățătorul copiilor... , ed. a III-a, Iași, 1874 Acul: — Moșule, de ce ești zurbagiu? Te sfădești necontenit cu soră-ta nicovala, țipați și faceți larmă, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, și nime nu-mi aude gura. — Iaca, mă!... da de unde-ai ieșit, Pâcală? — De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun ... i răspund; și văd, dar trebuie să rabd. — Vorba ceea, soro: "Șede hârbu-n cale și râde de oale". Măi pușchiule! Ia să vedem, ce ai făcut tu mai mult decât noi? — Ce am făcut și ce fac, îndată ț-oiu spune. Ca să nu lungesc vorba, hainele bărbătești și femeiești, din creștet până în tălpi, și alte nenumărate lucruri frumoase și scumpe, fără de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intră în bordeiu, suie-te în palat, ai să mă găsești. Fetele mă pun în cutiuțe aurite, mă înfing ... ruginit și ț-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca strănepoții mei să fie mai ciopliți decât mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu vă fuduliți și ...
Constantin Negruzzi - Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Ra
... îl ură indienii mai tari decât pe stăpână-său, el au murit de năprasnă, și sămnile cari s-au văzut pe trupul lui după moarte nu lasă nici o îndoială cum că nu l-au otrăvit indienii. Spre discoperire acelor ce au făcut această faptă, s-au făcut cercetări, însă nu s-au putut afla ce mai mică urmă. Această întâmplari au pricinuit mare spaimă și îngrijiri, căci între indieni urma fapta această ră; știut era că ei cunoștĂ© otrava ce ... acei indieni cari lăcuie prin târgurile celi mici mult mai slobozi decât acei care slujĂ© în palatul gubernaților, sau care era întrebuințați spre lucruri obștești, nu lipsĂ© niciodată a veni la acești adunări de noapte ce să face pe dealuri, pe la locuri pustii, și la cari să putĂ© mergi numai pe niște potici ce să pare evropeilor nerăzbătute. Pe atunce să numĂ© căpetenia lor ce ascunsă (avĂ© ei însă mai multe) Ximeo. Acesta fiind foarte scârbit pentru nenorocirile și nedreptățile ce pătimĂ© nația sa de ișpanioli, au izgonit din inima lui ce
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... mea-i legată viața unei lumi? Pe capul meu și-ntoarce destinurile sale, Când mor ea cade stinsă-ntr-a caosului vale? De ce de-a mea viață o lume e legată, De ce un înger palid din cer s-a coborât, Ca trupul meu să-nvie cu flacăra-i curată, De ce-un geniu coboară în corpul cel urât, De ce orice ființă din cer e condamnată O viață să petreacă în scutece vârât? Cine prescrie legea la orice înger blând Ca-n viața-i să coboare o dată pe pământ?" Și murii netezi, roșii, de marmură curată Lumina lunii ... i rău ori de e bun, Căci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată Că cete rele d-îngeri la glas nu se supun, Că cerul îl răscoală cu mintea turburată Pân- ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun; De-aceea-în om ce naște, din îngeri orișicare O dată-n vecinicia-i coboară spre cercare. Când sună-n viața lumii a miezenopții oră, Atunci prin ceruri ... brațe și luminând albaștri În lumea lor bogată cu lacrimi ei îl port  Sunt îngeri blânzi și timizi, așa nevinovați Încât în astă lume ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... oprească gândirea celor răi. Și cine - enigma vieții voește s'o descue Acela acel munte pe jos trebui să-l sue». Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite ! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal ! Cu ochii mari ce-și primblă privirile-i unite, C'o frunte 'n bucle-și pierde puternicu-i oval— Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat ... chiue vântul cu - aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică— Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie 'ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri spumate Și stâncele rupte în cale-i s'ațin, Nimic nu-i în stare s'oprească v'odată: Cu pasul lui sigur prin râuri înnoată, Se 'ndreaptă spre țelul cel mic și senin. Stejarii cei rupți ... mea-i legată viața unei lumi? Pe capul meu și 'ntoarce destinurile sale Când mor ea cade stinsă 'ntr'a caosului vale De ce de-a mea viață o lume e legată, De ...
Mihail Kogălniceanu - Un vis al lui Petru Rareș
... lui Bogdan vodă, întâmplată la Hotin în 14 ianuarie 1527, Adunarea obștească se strânsese pentru numirea unui nou domn. Alegătorii erau în mare neînțelegere, pe cine să puie cap țării, căci din familia lui Ștefan cel Mare nu rămăsese nici un urmaș știut, tragerea lui Petru Rareș nefiind încă cunoscută de nimene. Ambițiile private al boierilor celor mai mari erau, dar, cu totul ... tăcură și toți, în conglăsuire, ca un tribut de respect memoriei lui Ștefan cel Mare, hotărâră să aleagă pe Petru Rareș de domn Moldaviei. Acesta nu era de față la Adunare. Nefiind bogat, el se îndeletnicea cu speculația peștelui, ce se zicea pe atunce la moldoveni măjărie, de unde i s-a dat și porecla de Majă. Tocmai în vremea alegerii, el era ... și la Suceava, cum om vinde peștele tot. Când, după ce se înjugară boii, Petru Rareș, înaintea carelor, se cobora în vadul Docolinei, unde atunce nu era pod, iată l-au întâmpinat și slujitorii trimiși de la Suceava; și, începând a i se închina și a-l ... ...
Ion Luca Caragiale - Poveste de contrabandă
... A amăgi, a dejuca vigilența acestui Argus fiscal s-ar părea absurd; sunt însă oameni și mai ales femei, cari încearcă uneori — nu că fac profesiune din contrabandă — să treacă în Franța, pentru personală întrebuințare, obiecte de lux, în genere dantele belgiene. Și nu rareori reușesc; fiindcă un călător care se vede cât de colo că vine de departe, că nu face călătoria pentru vreun câștig sau pentru afaceri, ci numai de plăcere, un călător care este însoțit de o familie întreagă, având aerul sigur si ... Cât despre supărarea ce v-am făcut-o, vă cer milioane de scuze;vă rog, iertați-mă, trebuia să vi-o fac, veți vedea că nu puteam altfel. În privința aceasta, pentru că vina mea nu se poate plăti cu bani, vă rog să fiți bună a primi, împreună cu scuzele mele cele mai umilite, și această garnitură de ... superioare pe lângă cele ce vi s-au confiscat; acelea le-am văzut, era marfă ordinară. Ia uitați-vă mă rog la marfa asta... vedeți ce lucru fin. — Cum, domnule? întrebă doamna amețită, care va să zică... d-ta... — Eu ...
... acolo mă îndemni tu, unde e izvor de urși? — Habar să n-ai. Ești cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. — Și cine mai merge? — Apoi suntem șase, într-ales, toți buni de picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială în inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru ... n-am mai avut vreme să trag în el. — Noroc c-a scaparat!... Că altfel era să fie vai de el, dacă nu vai de tine. Codreanu nu se supăra de glume, dar nici el nu-și cruța prietenii; avea limbă ascuțită și se pricepea să lovească pe om la cusur. Toți își istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu mărturisea drept ceea ce-a simțit în așteptarea ursului. Mi-a trebuit și mie 20 de ani, ca să mă hotărăsc a destăinui ... ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenționismul și tezismul în artă
... scris încă prea puțin; nu numai că n-am spus ,,tot", după cum cu drept cuvânt zice dl Roman, dar am spus foarte puțin, și ce-am spus n-am spus complet. Chestiile literare, estetice sunt așa de încâlcite, așa de complexe, încât e foarte firesc lucru să nu poți să le lămurești cu desăvârșire. Voi împlini această lipsă pe cât îmi va fi cu putință. Nu voi putea însă să dau toate lămuririle în acest articol; ce va mai rămânea, voi spune altă dată. Iată, în câteva cuvinte, cam ce am scris eu până acuma în privința artei și ce mi-a părut destul de deslușit. Omul în general, deci și artistul, e un product al împrejurărilor cosmice (mijlocul natural) pe de o ... în sfârșit vina poate fi a criticului care nu știe a se folosi îndeajuns de știință și de mijloacele de cercetare ce le are azi la îndemână. Dar că asemenea legături există e mai presus de îndoială. Artistul ne dă numai ceea ce primește și nu poate să ne dea decât din ceea ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... inimi, voi deștepta românul Să te aținte-n față, să te cunoască bine. Spune-mi, o, muză, toate eroicele fapte, Profunda-nțelepciune bărbatului cel mare Ce singur întreprinse și fapta-ndependenței, Și fapta de unire, cel cuget salutariu. Cine este eroul ce, credincios al legii Și patriei, re-mpinse barbari ce șiroiară Din Orient încoace să-nece libertatea, Să stingă creștinismul și lumea să subjuge Sub oțelosul paloș și oarba neștiință, Sforțând-o să își plece ... părul îi răsfiră și-i răcorește pieptul. Se reazemă pe brațe și se răpește-n cuget, Revine iar în sine, și orele-i par secoli Ce trec, cu toate astea, cu viața dimpreună, Ce și ea ni se pare ca ziua strecurată. Trec orele și, iată, cocoșul se aude, Ce îi strabate-auzul ca ultima cea trombă Ce cheamă la viață pe trepasați din secoli. Răcoarea dimineții începe să se simtă, Ș-alboarea nu-ntârzie, la răsărituri spuntă; Se colorează-n urmă și purpura-și destinde Ridenta auroră, și pier umbrele nopții. Concerte mii de păsări salută dimineața. Natura ... mă-nțelege. Păstorul ce veghează Când turma e-n pericol, și prințul ce ...
Ion Luca Caragiale - Istoria unei epigrafe
... Ion Luca Caragiale - Istoria unei epigrafe Istoria unei epigrafe de Ion Luca Caragiale Știți ce este imperialist. Știți de cine vreau să vorbesc. De bătrânul nostru redactore ebdomadar - scuzați-mi acest nou calificativ neuzitat până acum patru persoane -; de d. Cesar Boliac. O s'auziți ... din când în când, se bătea cu pumnul în piept. Rostogolindu-se 'n pieptul lui fără să poată găsi o ieșire, pasiunea se âmfla din ce în ce. O ! să-l fi văzut, domnilor !... Ce sublimă furoare politică ! Zece minute trecură făr'a se auzi din gura lui nervoasă și spumată o silabă măcar. Își frângea mânile, își ... mângâia fruntea. Furoarea ajunsese la parosism; uraganul era p'aproape să plesnească. Îmbla agitat. D'odată se oprește la fereastră, și rămâne răpit de aspectul ce-i prezintă curtea. Ce suavă liniște domestică: servitoarea cumpărase o saca de apă. Sacagiul o deșerta în putină. Ce privire fericită ! D. Boliac se simțea mai bine aspirând acea simplicitate pacifică, care părea a fi un balsam calmant pentru înima lui muncită ... atunci ziarul d-lui Boliac se vinde câte un leu nou. Furtuna se liniști. Bătrânul imperialist, uimit de fericita lui inspirațiune, își aduse aminte că ...
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... hârtiile, ca să vază ce am scris, fiind mari amatori de literatură; și de atunci vederea unui om al poliției îmi face impresia unei omizi ce ar cădea pe mine, adică dezgust și cutremur. Acasă mă gândii serios la datoria ce îmi dovediseră că am; dar că să înșel speranța unora care așteptau versuri, ca să evit bănuielile altora, care nu prea cred adevărurile poeziei (cu toate că proza este asemenea de minciunoasă, cu osebire numai că minciunile celei dintâi mângâie inima și înalță sufletul, iar ... am păstrat pentru noi. Așa, iubite cititor, fără să mai așteptăm dezlegarea, ce putea să nu vie, iată-ne într-o frumoasă trăsură (caleașcă care nu era a noastră), alergând pe drumul cel mare al poștii, trași sau mai bine târâiți de opt cai ce aveau multă greutate să se târască singuri. Ar fi de prisos să vorbesc de starea poștiilor: căci prea puțini sunt care să nu știe de câte ori se deznod ștreangurile, "de câte ori se rup hamurile" și câți cai rămân pe drum de la o poștă până la ... ...