Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI������EL
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 1254 pentru MI������EL.
... Lin-împărat. Venit-a regele să calce văile Cătând o sor', Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să-i fie gemene Și te-a aflat. Tu ești cântărilor sororă gemene, Sufletul lor, Regele ... amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor, E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-neacă, Eu sorb mirul cel ... o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele, Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. Crucea-mi pare gânditoare, Parcă arde-a vieții-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! Gândiți ... ...
Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)
... Lin-împărat. Venit-a regele să calce văile Cătând o sor', Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să-i fie gemene Și te-a aflat. Tu ești cântărilor sororă gemene, Sufletul lor, Regele ... amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor, E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-neacă, Eu sorb mirul cel ... o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele, Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. Crucea-mi pare gânditoare, Parcă arde-a vieții-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! Gândiți ... ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... i face Pănă-în lațul său o vede-învoaltă, Atâta lucră și măiestrește Păn' sângur cu sângură tâlnește. Călugărul încă joară curăție, Iar deacă văzând el o femeie Frumoasă venindu-i în chilie, Și el, în loc ca fugă să deie, Va rămânea cu dânsa-împreună, Pierde-va și el a sa cunună, [2] Că diavolul îndată precepe Cumcă fratele bucuros vede Femei și-i suflă gânduri surepe; Deci, pentrucă el fuga nu dede Dintr' început, pe dânsul rămâne Toată vina poftelor păgâne. Nici pentru dievoleasca-îndemnare De păcat poate să să sloboadă, De-ar face ... l scăpa părul tufos care Încâlcindu-să pregiur de spine Îl trasă-înapoi, iar' el pe spate Căzu, ca și mort de jumătate. [9] Atunci el crezu tare vârtos Cumcă doar un turc de cap îl ține, Și-începu a să cânta jelos: ,,VĂ¡ileo! vĂ¡ileo! săracu-mi ... gândind că-i oaste, foarte Vitejește-învârtea arma-în mână, Ș-acuma-ș uitasă și de moarte Când, iacă, răsturnat în țărână Într-o clipită el să trezește Măcar că să bătea voinicește. Pentrucă dând el ...
Petre Ispirescu - Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
... nimic. Fiul cel mai mic asculta și tăcea. Apoi, după ce sfârși de spus frații cei mai mari ce li se întâmplase, se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pândească și el. Cât de trist era tată-său pentru că nu se găsea nici un voinic care să-i prinză pe hoții merelor râse când îl auzi ... larmă făcură, încât se deșteptară toți slujitorii împărătești. Și viind în grădină, găsiră pe FătÂFrumos cu colivia în mână și pasările dându-se la el să-l sfâșie, iară el apărându-se. Puseră slujitorii mâna pe el și-l duseră la împăratul, carele și dânsul se sculase să vază ce se întâmplase. Cum îl văzu împăratul, îl și cunoscu; apoi prinse a ... cum veni seara, se așeză cu credinciosul lui la un colț de curte, unde i se păru a fi un loc de pârleaz. El văzuse iapa cum o plimba doi slujitori, și se minună de frumusețea ei. Ea era albă, avea căpăstrul aurit și împodobit cu pietre nestemate, de ... haui văzduhul și urlă toată curtea și palaturile. Îndată săriră toți cu totul, puseră mâna pe Făt-Frumos și-l duseră la împăratul, carele și ...
Gheorghe Asachi - Alvir cătră a sa miniatură
... mă dezbină! Mergi-unde cu haritele Dulce-Amor domnează, Und-al meu cuget ș-inima De-apurure viază. Ascunsă sub aripele Lui Cupidon, mergi iute; El te-a scuti cu armele Ce-n Olimp sunt temute. Atinsă-i fi de mânele Doritei doamne mele Și te-or privi luminele ... gemete, De tristele cuvinte. În acel sân al crinului, Când te-i afla ferice, Zi-i: Ce nu poate-asemene Să fie-Alvir aice? Că el, cu dulce zicere Ș-a inimei văpaie Ar usca cele gemene A plânsului pâraie. Ar alina ursitelor Neomenita lege, Cu amorate ... o patimă Aminte a-și aduce. Dar vor veni doritele Zile d-o lină soartă, Că, cu Amor, și muzele De grijă mie-mi
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... zic — în fața acestor nimbați de virgula sfîntului Duh, pe care le-au pus-o nu știu cine pe frunte și care priveau la el, ca la o spaimă a vremii, l-am revăzut în sfîrșit triumfător. În jurul potcoavei de lemn, după care se adunase ancestralii nemuritori ... de taină, s-a frînt de acest apostol al vremilor noastre, pîinea de lumină și energie pe care a plămădit-o el. Pe multe fețe am văzut trecînd o înduioșare, pe multe altele, convingerea micimei lor, multe gesturi stînjenite am văzut ca și cum afirmau că întîmplarea ... sală se bucura în sfîrșit că a venit un om... Și acum, ca să isprăvesc ca o dulce imputare față de cel ce-mi spunea odată că-mi prăpădesc vremea inutil cîntînd florile, aceste minuni dumnezeiești care ne dau atîta mulțumire, voi povesti că ultima dată cînd l-am întîlnit l-am surprins ... care ar fi opinia lui — îmi privesc și eu volumașul meu "În grădină". Și dacă l-am întrebat de cînd i-s dragi florile, mi ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... ducă, Noaptea-n codri mă apucă, Copacilor sunt nălucă. (Doina din Valahia, pag. 277) Sub tufe de clocotel Zace-un tânăr voinicel Cu mândruța lângă el. — Scoală, scoală, măi bărbate, Nu mai tot zace pe spate, Că mi-am urât zilele Mutând căpătâiele Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare. — Oh! dragă muierea mea, Nu pot, nu ... a venit până la mine Miros dulce de la tine. Cât am pus în gândul meu Pe-o aripă să te ieu Și să mi te port prin soare Păn’ te-i face roditoare Și de mine iubitoare. Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fragului, â ... expresiilor și energia și justețea comparărilor; d. e., când zice Păunașul Codrilor (pag. 24): Nu, eu mândra nu ți-oi da Pân’ ce capul sus mi-a sta, Că eu când o am luat În cosițe i-am jurat Să n-o las de lângă mine Și s-o ... de crengi îl sărăcesc Dar voinicul înarmat Și p-un zmeu încălecat Drăgălaș e și frumos Ca luceafăr luminos. Sau la pag. 79: Doamne-ajută! ...
... Mihai Eminescu - Odă Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu Nu credeam să învăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visător la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții Nendurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina ... Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi
Mihai Eminescu - Odă (în metru antic)
... Odă (în metru antic) Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu Nu credeam să învăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visător la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții Nendurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina ... Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... dar' aducere-aminte M-apăsă-acum... nu tu, Savoate! Căci însuș' a ta de-acu nainte Atotputernicie nu poate Alta să facă-asupră-mi izbândă Mai mult ocarnică și neblândă. Deci sus, Sătano! Scoală și-arată Celui-de-Sus că-ai încă putere; Și măcar nu poate el să pată, Nici să sâmțască vre o durere, Totuș cere-a ta pe dânsul ură Să-ți izbândești pe a lui ... Spre-a-ș' plini trupeasca trebuință. Dar eu astă fireșe plecare, Cu totul o stric prin lăcomie Și fac pre om de-în urmă el n-are Hotar în pofta sa. Iacă-o mie De acolea să nasc fapte rele, Tot fiice-a lăcomii ș-a mele ... Să numesc oarbă numa dârzie, Când lucrează fără-înțălepție. Deci, împrotiva celui mai tare, Nu vărtute, ci minte măiastră Trebuie-a folosi. Mie-mi pare Că nu cu vedită și buiastră Tărie noi să dăm ajutare, Ci pre-ascuns, cu multă supțiare. Înși oameni prin noi să lucreze Spre ... logofătul De taină-a mării-sale, dară Pentru că mă țân șeretul Cel mai mare-în astă neagră țară Îndrăznesc a- ...
Ion Luca Caragiale - O vizită la castelul %E2%80%9EIulia Hasdeu%E2%80%9D
... opresc o clipă, amețit de atîtea impresiuni^ să respir adiarea dătătoare de viață. Dar ilustrul meu amfitrion mă apucă cu bunătate de braț, zicîn-du-mi cu tonul unui îndemn inspirat: — Mai sus! mai sus! Suim scara subțire care se încolăcește pe zidul donjonului și ne aflăm pe terasa superioară ... mîncare se află la umbra unui nuc venerabil. Ne așezăm la masă. De-acuma începe farmecul cel mare: de-acuma pornește d. Hasdeu, după ce mi-a arătat proprietatea fiicei sale, să-mi spuie multe, multe... * Felul său, mai bine zis, stilul ospitalității la castelul „lulia Hasdeu" e cu totul d303ebit: un amestec de grandseigneur, naiv, savant ... Pag7 4 Pag8 5 Pag9 6 Pag10 7 Pag11 8 Note Pag5 Am uitat cu desâvîrsire scopul vizitei mele; mereu am ascultat și nu mai mi-a venit In cap să fac vreo întrebare. Neam ridicat de la masă și am reintrat In castel. D ... de pui. |D. Hasdeu, care și-a făcut siesta de 15 clteva minute, Îmi iese înainte... E mai tînăr chiar decît adineauri si-mi ...