Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 2952 pentru DAR.
Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator
... cel mai pătrunzător și mai sonor la opera unui artist, un Sainte-Beuve ori un Lemaître, dau târcoale (să mi se ierte expresia), se apropie, dar nu pot prinde într-o formulă ceea ce e un artist și-l deosebește de toți ceilalți. 16. Fiecare gen, fiecare sensibilitate, fiecare reacție la ... Rubens, chiar dacă Leonardo, care a pictat patru ani zâmbetul Giocondei, s-ar fi consacrat numai picturii. 17. Poeții au, în adevăr, un dar. Nu e nimic mistic în concepția mea. E simpla constatare că în ei, mai ales în ei, și mai ales în marii poeți romantici, omul ... se vor oglindi mai bogat și mai bine realitățile vieții naționale. 21. Un poet nou vine cu un fond nou și cu un stil nou. Dar fondul și forma sunt numai două fețe ale aceluiași lucru, văzute din două puncte de vedere deosebite. Ceea ce este obscur în formă (vorbim de ... pentru că ni-i străin fondul, pentru că ceea ce spune poetul nu poate găsi ecou în sufletul nostru, pentru că -- cu un termen pedant, dar
George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă
... aveți acasă cai mai buni? Ori cum? Boieri, sunteți nebuni? Vă bateți joc de mine? E grea ocara ce ne-o faci Spătarul îi răspunde. Dar țara-i suptă de haraci, De greci nebuni și de cazaci; Săracă țara, noi săraci, Și cai voinici, de unde? N-ai bani de-un ... Vedea ce e, și nu vedea, Spătarul asta n-o credea Spătaru-n urmă vine. Așa, jupâne, ești cinstit, Și-al tău să fie darul. Dar frâul nu! Mi l-am oprit Și vodă frâul l-a smuncit Și-apoi cu frâul a lovit Ponciș în ochi ... calului păgân Cu barba bietului bătrân S-amestecă, sunt una. Boieri! Mai ziceți-mi apoi, Că vodă nu v-ajută! Sunteți săraci, flămânzi și goi; Dar
... grijă de el, Voi singuri ai mamei pe lume! Acum el e mort și departe de-ai săi Și parca-mi tot sună cum geme. Dar eu alergam la redută, prin văi, S-ajung cu porunca la vreme. Mușcase cu gura pământul de chin, Și strânse pământul în mână; Întreaga sa ... Și spumele crunte-ale gurii Și-nceț ridicându-l de spate puțin Îi pusei la gura-ncleștată Să prindă din ploscă vrun picur de vin, Dar moale căzut-a deodată. Și iarbă smulgând i-am facut căpătâi, Și tristă fu vorba ce-mi spuse, Și nu știam bietul ce ... poate-a murit Mințit de nevrednicu-i frate! Fugarule-al meu, tu te zbuciumi bătut Și când te-am bătut eu pe tine? Dar iată-l, blăstămul trădării-a-nceput Și plata cea jalnică-mi vine! Nu-n fața ta, Doamne, că știi! și mi-e greu ...
... farmec mai plin Ca roza lipită de crin? IV Am scris vecinei mele Să știe că mi-e dragă, I-am scris o față-ntreagă, Dar n-așteptam răspunsul Ce bună-i dânsa totuși! Pe când răsăreau stele, Frumoasa mea vecină Citind ce-am scris, p-ascunsul A râs ... milă plină Ce bună-i dânsa totuși! Și ca să nu cred doară Că nu-i sunt drag, stă gata Răspuns să-mi deie fata, Dar cum? Ea nu ști scrie Ce bună-i dânsa totuși! Văzându-mă-n uscioara, Ea însăși deci se fură De-acasă, ca să vie Răspuns ... a zis mama, dragă fată, Că-i păcat a săruta Nu te mai sărut! Cu tine Prea sunt păcătos așa! A, dar mama mea pe mine Cât de mult m-a sărutat, Și-a făcut păcat? Hai, fato, Te sărut, că nu-i ...
George Coșbuc - Cântecul fusului
... Coșbuc Eu mi-am făcut un cântec Stând singură-n iatac Eu mi-am făcut un cântec, Și n-aș fi vrut să-l fac. Dar fusul e de vină Că se-nvârtea mereu, Și ce-mi cânta nainte Cântam pe urmă eu. De-atunci îl cânt întruna Că-mi vine ... după ea Moraru-și face cruce Privind în urma mea. Și-am mers pe malul apei, În valuri să-mi îngrop Și cântecul, și-amarul Dar a-nceput un plop Să cânte, și toți plopii Cântau duios în vânt, Și m-am trezit deodată Că plâng și eu și ... am dus atunci Nu-i loc mai bun pe lume De plâns decât în crâng! Ah, toate plâng, și satul Se miră că eu plâng! Dar fusul e de vină, Că se-nvârtea mereu, Și el cânta un cântec, Și-l știu de-atunci și eu! Și-ncet ce trece viața ...
... le, sărind la joacă Undele de vânt. Una printre clăi s-ascunde; Umblă pe furiș, După ea mai multe unde, Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. Toate-n câmp acum s-adună Crângul răscolind Iar frunzișul sună, sună! Dar pe când aleargă ceata, Iat-o, din tufiș, șireata, Iese hohotind. Ies, cu capul dat pe spate, Soațele-i spre văi; Răzvrătesc, întunecate, Brazdele de ... Plin de cântec deal și vale. Câte-un nor drumeț pe cale, Galben de mirat, Stă pe loc acolo-n naltul Cerului, privind. Plec-apoi. Dar vine altul. Nu știu ce gândește norul, Dar atotstăpânitorul Soare-n cer, zâmbind, Ca un moș privind nepoții, Zice: „Așa băieți! Veseli și la joc cu toții! Pentru asta-mi place mie ...
George Coșbuc - Doina (Coșbuc)
... Doina de George Coșbuc Copilo, tu ești gata De-a pururea să plângi! Și când ești tristă, Doino, Tu inima ne-o frângi. Dar nu știu cum, e bine Când plângi, că-n urma ta Noi plângem toți, și-amarul Mai dulce ni-e așa. Și toate plâng cu ... groapă Pe nume vrând să-i chemi. Și-ncet, din vreme-n vreme, Bătrânii-n jur clipeau Și mânecile hainei La ochi și le puneau. Dar iată! Cu ochi tulburi Tu stai între voinici, Te văd cum juri și blestemi Și pumnii ți-i rădici! Pribegi de bir și clacă, Copii ... căci plumbii moi S-au dus în piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi. Ai tăi suntem! Străinii Te-ar pierde de-ar putea; Dar când te-am pierde, Doino, Ai cui am rămânea? Să nu ne lași, iubito, De dragul tău trăim: Săraci suntem cu toții, Săraci, dar te iubim! Rămâi, că ne ești doamnă Și lege-i al tău glas, Învață-ne să plângem C-atât ne-a mai rămas ...
... Și-l joc în frâu și-l las în trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Și nu l-aș da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; Și de amar îndelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor ... și greu; Lăsa-te-vor flămând! Și te vor bate,-odorul meu, Să mori tu, cel crescut de noi!... Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac, Dar fără cal eu ce să fac: Dă-mi calul înapoi! Se-ncruntă pașa: Ești nebun? Voiești pe ianiceri să-i pun Să te de-a ... nu! Al meu e! Pentru calul meu Mă prind de piept cu Dumnezeu Ai inimă! Tu poți să ai Mai vrednici și mai mândri cai, Dar eu, stăpâne, eu? Întreagă mila ta o cer! Alah e drept și-Alah din cer Va judeca ce-i între noi, Că mă răpești și ...
George Coșbuc - Golia ticălosul
... și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul O lamur-a Moldovei prin sutele de ani! Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții, Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani. O clipă stete vodă ... Spre frații săi, în fruntea grozavilor spahii. Să dați fără de milă, că-i inimă de fiară! Să piară-acum pământul! Moldova-ne să piară, Dar Golia-ntâi de toate să piar-acum, copii! Și nu vedeau românii nici moartea cum le iese În drum, și nici potopul de turci ce ... lume Rosteau cu glasul urii bicisnicul său nume Prin gemete scrâșnite strivindu-i-l în dinți. O, Golia, tu! pândit-ai așa de-amară vreme Dar toate ale țării și plângeri și blesteme Ajungă-te de-a pururi, și n-ai mai fi trăit! Dar iată-le, pornite din suliți și din gură Smintiții tăi la Cahul câinește-aici căzură, Căzuși și tu, mișele, tu cel ce i-ai smintit ...
George Coșbuc - Graiul neamului
... dați-ne voi graiul Neamului și se sculară Să ne vremuiască traiul Câți dușmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutați strămoșii Tot cu arma-n mâini au stat: Au văzut și munți de oase, Și de sânge râuri roșii, Dar din țara lor nu-i scoase Nici potop și nici furtună. Graiul lor de voie bună Nu l-au dat! Astăzi stăm și noi la ... deșteptării, Cum să-l dăm? Repezi trec cu vifor anii, Ispitind puterea ta, Neam român! Cu ură mare Vor căta mereu dușmanii Graiului român pierzare; Dar
... De la iubita lui, el revoltat Venea nebun și dus d-un singur gând S-ajungă lângă mă-sa mai curând, Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag, A stat pierdut în loc o, lașul ce-i! Azi îl ardea privirea cald-a ... acest cuvânt! Ea-și bate joc de ce-avea el mai sfânt, Și, ca d-un demon, el s-a rupt de ea, Dar o iubea nebun, el o iubea Mai mult acum fără-nțeles Vorbea cu sine, și gemea mai des; Și se-ngrozea de gândul că-ntr ... De doua ori să fie ucigaș! Și-a doua zi s-a dus și-a întrebat Pe draga lui, dar ea și-acum i-a dat Răspunsul vechi. și el gemea plângând Și nu putea să fugă d-acest gând Și nouă nopți ... urmă-a dus iubiteice-a cerut. El n-a putut să plângă și-ar fi plâns, În mână tremurat ținea, dar strâns Odorul drag, o inimă și-a cui? Aceasta este răsplătirea lui! Ea l-a iubit, ca ochii ei, și blând ...