Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU VINE
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 1083 pentru CU VINE.
... mare, îs om prost, da în buzunar am cinci sute de ruble; de-oi vrea, zice, apoi și crâșma, și toate vasele, și pe Moiseica cu jidauca cu tot și cu jidănașii îl cumpăr și-l răscumpăr. În așa chip, vrasăzică, a glumit ș-apoi după asta haide a se plânge: â ... și cu ciubotele mari și ceilalți doi rupți, zdrențăroși, or fi fost de la mașină. Cum gândise tătuca, așa ș-a fost, domnule, cu adevărat. Acel cu cămașa roșie, om zdravăn, tare, ceva mai dihai decât cum îs alții, își opri calul, și tutstrei îl apucară pe tătuca. — Stai, așa și ... vouă, da vergi, ca pe urmă trei ani să vă mănânce spinarea. Fugiți, măgarilor, c-apoi mă apăr. În sân am un pistol de cele cu șase țevi! Da hoții, auzind vorbe de iestea, îl apucară încă și mai dihai, și cu ce le venea la mână. Căutară toată căruța, îi cotrobăiră straiele tătucăi, ba îl descălțară și de ciubote. Când văzură că de bătaie tătuca încă ... ți dau măcar de mâncat! Prinsese, vrasăzică, a se linguși pe lângă Anicuța, o hrăni, îi dădu de băut și chiar plânse oleacă ...
Constantin Stamati - Ciuma dobitoacelor
... au și hotărât Ca să adune la sfat fiarele și dobitoace, Care, neavând ce face, Debile și istovite, cum au putut s-au târât Și cu umilință mare pe lâng-a lor împărat Toate s-au înșirat; Apoi cu luare-aminte către el ochii holbând, Și cu gurile căscate, cu urechile trăgând, Îl aștepta să grăiască; Iar el începu așa porunca sa să rostească: „Să știți, amatelor mele, Că cerul urgisit este de-a ... face De-așa proaste dobitoace, Căci stăpânul ce voiește la așa mișei să placă Sau este bun peste samă, sau vrea onor să le facă. Cu acestea ce zic eu îndrăznesc a socoti Că toți ce se numesc fiare cu mine se vor uni. Iar ce ai spus de ciobani, noi te rugăm cu o gură, Acestui soi făr’ de coadă, ce merge drept și-ngâmfat, Tot pe obiceiul tău, să le dai învățătură, Căci ei cutează să zică ... mă hrănea rău; Deci dracul m-au îndemnat Să săvârșesc un păcat. Și negăsind nicăierea mâncare, cât de puțin, Din stogul popei o dată apucăi cu
Ivan Andreievici Krâlov - Ciuma dobitoacelor
... au și hotărât Ca să adune la sfat fiarele și dobitoace, Care, neavând ce face, Debile și istovite, cum au putut s-au târât Și cu umilință mare pe lâng-a lor împărat Toate s-au înșirat; Apoi cu luare-aminte către el ochii holbând, Și cu gurile căscate, cu urechile trăgând, Îl aștepta să grăiască; Iar el începu așa porunca sa să rostească: „Să știți, amatelor mele, Că cerul urgisit este de-a ... face De-așa proaste dobitoace, Căci stăpânul ce voiește la așa mișei să placă Sau este bun peste samă, sau vrea onor să le facă. Cu acestea ce zic eu îndrăznesc a socoti Că toți ce se numesc fiare cu mine se vor uni. Iar ce ai spus de ciobani, noi te rugăm cu o gură, Acestui soi făr’ de coadă, ce merge drept și-ngâmfat, Tot pe obiceiul tău, să le dai învățătură, Căci ei cutează să zică ... mă hrănea rău; Deci dracul m-au îndemnat Să săvârșesc un păcat. Și negăsind nicăierea mâncare, cât de puțin, Din stogul popei o dată apucăi cu
Mihai Eminescu - A frumseții tale forme...
... a cărei bătăi ascult; Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor, Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor, Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară... Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în ... dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură, Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar, Gândul meu să se-ncrețească pe-ncrețirea hainei tale, Să rămâie-n a mea minte-adânc săpate, ca-n ... e gând, Este însăși a mea viață azvârlită pe pământ. Căci iubirea mea și viața-mi nu sunt lucruri osebite, Ci ca sângele cu pieptul astfel ele-s înfrățite: Fără sânge nu-i viață, făr- de-amorul tău nu-s eu  Și o clipă fără tine chiar de ... cap în mână-l porți? De-aș muri înviu sub ochii-ți dintr-o sută de morți, Sărutarea gurii tale e ca fagurul de miere, Cu cât gura mea se-nfruptă
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... zice: Iașii nu mai sunt în Iași, ci sunt unde suntem noi. Asemene nu putem da titlu de provincial boierului ținutaș, care vine în Iași cu caretă și cu doisprezece cai de poștă la dânsa. Atâta putem face; căci cu opt cai cine nu merge astăzi la drum, când cu patru cai merg atâția în Iași la plimbare. Toți perucherii, toți bacalii la drum își iartă astăzi cheltuiala de doi surugii și douăzeci și patru ... nu trag la gazdă la moșu logofătu și la văru vornicu sau la Thița logofeteasa. Noi îl alegem dintr-acei care vin în Iași sau cu căruța lor cu trei mârțoage și cu un fecior boieresc înainte, sau cu căruța de poștă, sau cu harabagiu jidan, și, neavând nici o cunoștință între aristocrați, trag sade la han. Deci începem. Scoateți-vă pălăriile și vă închinați. Provincialul intră în scenă ... că trage la gazdă la hanul cutare, că acolo l-a trimis protopopul ținutului. Zice să pornească; dar n-a scăpat cu atâta. O altă amfibie vine și-l întreabă de n-are marfă cu
Ion Luca Caragiale - Lanțul slăbiciunilor
... 1901 Am și eu o slăbiciune și eu sunt om! dorințele grațioasei mele prietene domnișoara Mari Popescu sunt pentru mine porunci, la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cît văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influența nemărginită ce știe bine că exercită asupră-mi... De astă dată, ce mare lucru-mi ... omule, fleacurile... - Să-i dai nota 7, cum mi-ai promis... - Cui, frate? - Lui Mitică Dăscălescu. - Mitică Dăscălescu!... Nu țiu minte să am vreun școlar cu așa nume. - Nu se poate! - Să vedem... Și se uită în cataloage. - Nu; n-am nici unul Mitică Dăscălescu, în cursul inferior; ai făcut confuzie ... mi refuze nimic. - Atunci - zic eu - mă rog ție, nu mă lăsa!... știu că pot conta pe amiciția ta și nu-mi permit... - Iar?... ești cu birja... hai de mă du degrabă la Georgescu. - Haide. Ajungem... Aștept în birje pe Ionescu. Peste câteva momente iacătă-l. - Ai avut mare noroc c ... Uite-te - am gândit eu - ce va să zică o întârziere de câteva minute; cum poate nenoroci pe un tânăr! Rămânea Mitică Dăscălescu iar repetent, cu ...
... da vorbei drum Pe-unde ieșea al său fum. Înmândrit caminul dar De-așa post de secretar, Și căldura, har străin, Socotind spirt de camin, Cu dispreț el tot privea Peste scauni, canape, Ca pojâjie de casă În ungherul ei rămasă. Dar a lui orbire ține Pănă primăvara vine ... de masă, pitariul de pâine etc. Astă denumire nu ni se pare neologism, ci veche ca și hornul (Gh. A.). ^ Discret, om carele cu
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... omoare ziua-n amiaza mare. Dar pentru planurile și bunătatea conului Gheorghieș, îi mai trebuiau bani pe atâți pe cât avea. Căci ce nu pierduse cu lucrările de pe moșie: poduri de fier peste iazuri; insule de stânci cu foișoare pe ele; havuzuri cu peștișori roșii din străinătate; cascade, și câte alunecușuri toate, apoi conul Gheorghieș împrumutase, pe sineturi, în dreapta și-n stânga, căruia cum îi cerea. Omul ... tot îl munceau, câteodată, planuri mari și tare încâlcite din pricina celor două mii de galbeni. Uneori, ca astă-seară spre pildă, își scotea bisacteaua cu sineturi din scrin, le citea cu glas tare coanei Ruxandei, care le învățase pe dinafară, ocăra cât ținea sinetul în mână, pe cel care nu-i plătise, iar când le punea ... n-are, și atâta tot? — Ce să-ți mai spuie, dacă știi. Conul Gheorghieș rămase pe gânduri; n-avu ce să mai zică. Om cu greutăți, cu copii, sărac; adică la ce i-ar mai da banii înapoi, lui, care are cu ce trăi: nici tu cățel, nici tu purcel, el singur și cu
Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii
... E tăcere, nu văd nici o trăsură la scară, nici o siluetă de misit, nici o umbră de cerșetor. Și totuși, stînd afară, mă strecor, cu gîndul înlăuntru urc scările, trec ușurel prin ganguri și intru în odaia unde am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul în firida din părete, rînduiesc icoanele îmbrăcate în argint, aprind candela, apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă și, aducîndu-mi brațul ... negri și întreaga înfățișare îi e străină. Privind-o o clipă, îmi deslușesc multe lucruri ce dorm în mine. Pe fereastră se văd clopotnițele vechi cu cruci strîmbe ale bisericii Barnovschi, și un clopot a prins să răsune și să se tînguiască prelung. În fundul unui divan cu dungi verzi, între perne, o umbră a prins să ia trup, și masca unuia dintre portrete, cu aceleași trăsături, îmbătrînite însă, s-a c006Fborît parcă din ramă pe trupul acela de umbră și a prins să capete expresia ... și a dispărut fără a mai privi în urmă... Și pasul meu a sunat din nou în golul altor încăperi. Cu fantoma amintirii de mînă am mers, și o gospodărie veche a reînviat : un salon vast, ...
Vasile Alecsandri - Serile la Mircești
... Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit; Iar eu, retras în pace, aștept din cer să vie O zână drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lângă masă, având condeiu-n mână, Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, Când ochiu-mi ... Ea pare zea Venus când a ieșit din unde Ca să arate lumei frumosul ideal. Alăture apare un câmp de aspră luptă, Pătat cu sânge negru acoperit cu morți. Un june-n floarea vieții strângând o spadă ruptă Țintește ochii veștezi pe-a veciniciei porți. Apoi a mea privire ...
Grigore Alexandrescu - Ursul și lupul
... schimbă, Dintr-o întîmplare prea de nimic. De curînd ursu pe leu schimbase, Și pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase, Și cu verzi tufe sta-ncoronat. Dator eu însă sînt a vă spune Că ursu-acela, măcar că urs, Dar simtimente avea preabune: D-al ... Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău nu știu cînd. C-aste hrisoave, pe piei de oaie Scrise cu apă, spun lămurit Cum au mers urșii la o bătaie, Și cîte mure ei au jertfit. Cu plecăciune apoi i-arată Cum că din suflet s-a bucurat De întîmplarea cea minunată, De-ncoronare cînd a aflat, Cum ... ce niciodată A-i fi prieteni nu s-au jurat, Peste cinci sute veniră-ndată, Pe crai și țară ei au scăpat. Prea cu lesnire omul se-nșală! Dar foarte mare face greșală Cine la vorbe dă crezămînt. Faptele numai ne dovedește Fieștecine cît prețuiește, D-avem prieteni și ...