Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VIS
Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 974 pentru VIS.
Iacob Negruzzi - Cântec (Iacob Negruzzi)
... Dar de vreți și'n desperare Să cântați cu inspirare Dorul jalnic ce simțiți, O iubiți! Și uitând atunci pe sine Fericirile divine Ca prin vis
... așa dulce îmi vorbea, Cu ochirea sa duioasă Pân-în suflet mă privea. Și cu mintea-n rătăcire Eu la dânsa mă uitam Și-un vis lung de fericire Lângă dânsa eu visam. Într-o sară-ntunecoasă Ah! i-am spus cât o iubesc. Cum o viață-n veci frumoasă Eu ...
Iacob Negruzzi - Mângăiere Mângăiere de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Când cu fruntea răzemată În dulci visuri cufundată Singură vei sta, Și dușmana ta gândire Spre-al meu cânt în rătăcire Tainic va sbura. Al meu cânt ce-i scris cu sânge, Scurs din sufletu-mi ce plânge De dureri și chin, Ți-a furat în taină oare Un moment de întristare Un singur suspin? Ah! de-o lacrimă de jale A răpit genelor tale Jalnicul meu cânt, Pentru toat'a mea durere O mai dulce mângăiere Nu vreau pe
Iacob Negruzzi - O rază de Amor
Iacob Negruzzi - O rază de Amor O rază de Amor de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Precum pe bolta întunecată Un moment singur luna s'arată Ș'apoi dispare iarăș în nor, Dacă în ochiu-ți mândru și rece Un moment singur tainic ar trece Numai o rază dulce de-amor, Acea privire atât de dragă Aș duce-o 'n gându-mi o viață 'ntreagă, Împins oriunde de-al meu destin, Mi-ar părea lumea verde grădină Și cerul negru, făr de lumină Etern albastru, etern senin. Atuncea singur cu-a mea gândire, În mii de visuri de fericire Și zi și noapte m'aș adânci Și ah! din peptu-mi cu inspirare Ar ieși dulce așa cântare Cum n'a fost încă și n'ar mai
Iacob Negruzzi - Pentru ce cu întristare
... întristare Plângi frumosul tău trecut? Fericiri făr’ de schirnbare Pe pământ s-au mai văzut? Sunt lumini făr’ de umbrire, Este rosă fără spin? Dulce vis
Iacob Negruzzi - Presimțire (Iacob Negruzzi)
Iacob Negruzzi - Presimţire (Iacob Negruzzi) Un toporaș de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Azi privești cu mulțămire, cu triumf și ironie Ș-al tău cuget nu te mustră c-ai sdrobit a mea junie. Însă vai! Îmi zice tainic un glas rău prevestitor Că și tu pășești ca mine spre un jalnic viitor. Precum eu odinioară tu gonești un ideal Ce-ți va coperi junia cu-al durerii negru val; O sinistră presimțire al meu suflet a pătruns Ce-mi arată-ntr-o oglindă viitorul tău ascuns: Eu văd fața ta frumoasă, rumenă și înflorită De dureri și suferințe ca zăpada înălbită, Văd din ochi-ți care mândru azi în jurul lor privesc Cum ferbinți, amare lacrimi în torente isvoresc, Văd frumosul păr de aur lin în bucle așăzat Cum pe sânu-ți alb și fraged cade-n valuri turburat, Și din sânu-ți ce se mișcă pe-ale visurilor unde Văd sbucnind cu violență gemeri și oftări profunde- Dar zardarnic te vei plânge și vei geme în zadar Căci nimic, nimic în lume n-a să curme-al tău amar Și atunci în desperare, plecând fruntea spre pământ, Eu te văd ...
Iacob Negruzzi - Răspuns (Iacob Negruzzi)
... de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Astăzi dragă spune-mi mie, Tu ce-atâta eu iubesc, Vrei ca dulcea mea soție Să visăm un vis ceresc, Spune-mi, asta o vrei tu? Ea zâmbind răspunse: Nu! Cum, tu vrei ca în durere Și etern muncit de chin Viața mea să ...
Iacob Negruzzi - Sonet (Iacob Negruzzi)
Iacob Negruzzi - Sonet (Iacob Negruzzi) Sonet de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție În somn grădina pare cufundată N'auzi pe ramuri nici o păsărică, Încet din flori parfumul se ridică Și al meu suflet dulce îl îmbată. Și gândul meu se 'ntoarce 'n vremi trecute Imagini vechi nainte-mi se arată Atât de vii precum au fost odată Și ce credeam din minte-mi dispărute. Văd oare dulci și seri încântătoare Văd zile negre, chin și desperare Și printre ele-un chip de mândrie Zâmbesc acestor visuri de juneță Ș'apoi m'afund cu 'ncetul în tristeță Gândind l'a lumii
Ion Heliade Rădulescu - Arpa lui David
Ion Heliade Rădulescu - Arpa lui David Arpa lui David de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă, d-extaze. Acele lacrime varii și multe O consacrară Domnului sfântă. Lamente-se ale Sionului vergini, Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde. Ea străbătea prin dulcele-i accente Inimi de piatră, ca gerul de ageri, Fiilor aspri ai fărdelegii, Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai forte Și decât tronu-i. Poetul trecuse Sus, mai presus decât rege la nalte: Spiritul Domnului sta peste dânsul. Ea celebra a Domnului mărire, Spunea ale lui Israel mari fapte, Ea răspândea peste văi bucuria: Tresăreau munții, se plecau cedrii. Aspirat-au și s-au suit la ceruri P-aripe d-angeli ale ei acorduri, Si ca tămâia rămaseră-acolo. D-atunci nu se mai aude-a ei voce, Ci numai amorul ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... se ivi În a mea inimă dureroasă. Înger! cerescul meu serafin! Ce-mi fuse oare a ta ivire? Floare sau umbră, vis, nălucire? Ah! izvor vecinic de lung suspin! Din cer aicea ai fost o rază? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al meu suflet ...
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviştii O noapte pe ruinele Târgoviștii de Ion Heliade Rădulescu Soarele după dealuri mai strălucește încă, Razele-i rubinoase vestesc al lui apus, Și seara, pânditoare subt fiecare stâncă, Cu-ncet și-ntinde umbra cutezătoare-n sus. Muntele al său creștet și-nalță și privește Linul cobor al zilei, tainicul ei sfințit, Și raza cea din urmă pe fruntea lui izbește, Ce mândră ține față cu cerul cel rușit. Vântul de seară suflă și frunza-nfiorează, Roua seninul varsă verdeața renviind; Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează Și râul p-a lui cale șoptește șărpuind. P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă, O cetățuie veche, lăcaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos. Astfel într-al meu suflet se nalț-a mea credință, P-a patimilor râpă ca monument s-a pus Și-mi ține șovăinda, clătita mea ființă L-a vieții-mi viforoase prea liniștit apus. Soarele-acum sfințește și noaptea naintează, Cu-ncetu-și cârmuiește carul cel aburos; Mii de lumini în preajmă-i, pe frunte-i schinteiază, ...