Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��N��
Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 2099 pentru L��N��.
... a făcut pictor și-artist de panoramă. Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii, Dar nu știa sintaxa, scria ca-n timpul mitic S-a hotărât în urmă să-și deie ortul popii. S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic, Că l ... nu sunt competent Să judec tot; firește, greșeli de conjugare Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment. Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost În drept să zică ... ori, că-i doctor în cosinus și sinus. Și te-ai convins! Prostia e uneori un plus Al minții, însă mintea lui X e proastă-n minus. V POLEMICĂ LITERARĂ Susții că Iuliu Cezar mânca des murătură? Stupidule! Citește în pravila Moldovei. Ce? Slav e rădăcina ceaslovului și-a slovii ... fură! Și nici nu-i furt: în dogme oprescu-l blagoslovii! De mai repeți citatul grecesc: Quod licet bovi, La proxima-ntâlnire îți vâr umbrela-n
... ca să te scap... Iar din întâmplare dacă mai trăiam, Și de la răzbel te-ntorceai trudit, O! Faun amate, eu nici că dormeam, Și-n al tău somn dulce te-aș fi străjuit; Și dacă de visuri să dormi nu puteai, Eu îmi luam lira pe a mele ... și plâng în zadar, Singur numai eho suspină cu mine, Răsunând în aer al meu plâns amar, Căci pe Faun alta știu a-l supune...â€� Plângeți dar cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să ... de Faun pomenesc Să piară cu al meu nume, ca să nu fie de râs! Însă dacă dumnezeii, întărtați de-a lui cruzime, L-ar îndemna ca să vie spre acest țărm ticălos, Să vie pe-această stâncă, unde mă despart cu lumea, Să vadă halul meu astăzi în ... stropind ale mele buze, Mă insufla de-a lor genii, spiritul îmi deștepta... Dar în zadar fu talentul ce-mi însuflețise ele, Căci n-au putut să mă scape de nefericirea mea, De-a amorului urgie, tiranul inimii mele, Neputând să-l ...
... ca să te scap... Iar din întâmplare dacă mai trăiam, Și de la răzbel te-ntorceai trudit, O! Faun amate, eu nici că dormeam, Și-n al tău somn dulce te-aș fi străjuit; Și dacă de visuri să dormi nu puteai, Eu îmi luam lira pe a mele ... și plâng în zadar, Singur numai eho suspină cu mine, Răsunând în aer al meu plâns amar, Căci pe Faun alta știu a-l supune...â€� Plângeți dar cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să ... de Faun pomenesc Să piară cu al meu nume, ca să nu fie de râs! Însă dacă dumnezeii, întărtați de-a lui cruzime, L-ar îndemna ca să vie spre acest țărm ticălos, Să vie pe-această stâncă, unde mă despart cu lumea, Să vadă halul meu astăzi în ... stropind ale mele buze, Mă insufla de-a lor genii, spiritul îmi deștepta... Dar în zadar fu talentul ce-mi însuflețise ele, Căci n-au putut să mă scape de nefericirea mea, De-a amorului urgie, tiranul inimii mele, Neputând să-l ...
Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu
... ceas e de când anul trecu... Mi-aduc aminte Cu ce nădejdi zâmbinde, ce dulce a-nceput: Ce vie salutare din inimă fierbinte L-a priimit! ce seară! De anu-atunci trecut Ziceam: "S-a dus ș-acesta c-o parte din viață, Dar ziua ... astfel îl doresc." Așa-l doream! în lungă, în oarbă-ncredințare Eu nu vedeam că soarta zâmbește cu amar, Că vremii și durerii gătește răzbunare, L-a vechile lor drepturi uitate în zadar. Schimbat nimic nu pare: alesele ființe, Prieteni de-altădată, strâng astăzi mâna mea: De voia întâmplării ... multe din dorințe Cu grabă împlinite putui a le vedea. Apoi, unde e răul? de ce și cum... cuvântul, Om nu poate să-l știe afară decât eu; Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul, Iar martor suferinții-mi e numai Dumnezeu. A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfâșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mângâeitoare Acel sentiment tânăr ce eu îți sunt dator. E ... ...
... Noiembrie 1911 O Tu, ce ești Nemărginire În viețuirea vie a firii, În veacuri fără despărțire Treime a dumnezeirii! Duh unu-n toate aflător, Duh nezidit, dar ziditor, Ce nu-L pătrunde duhul meu, Ce toate-n Sine împlinește, Zidește, cuprinzând păzește, Al Cărui nume-i Dumnezeu! A măsura adânca mare, A număra a Ta făptură ... De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor chemat-ai Din bezne-a lumii plămădeală, Iar vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre a noastră ... Aceste candeli luminoase, Munți de cristaluri sângeroase*, Mări nesfârșite în lărgime, Văzduhuri, ceruri arzătoare Și focuri larg luminătoare În fața Ta-s întunecime, O picătură-n mări căzută Îi cerul pus în rând cu Tine, Dar ce-i chiar lumea cea văzută Și ce-i ființa mea în sine? Căci toate ... meu cel mic, Mi-arată voia și simțirea: Tu ești — deci nu-s eu un nimic. Sunt părticică din zidire, Ce-ai pus-o-
Gavril Romanovici Derjavin - Dumnezeu
... Noiembrie 1911 O Tu, ce ești Nemărginire În viețuirea vie a firii, În veacuri fără despărțire Treime a dumnezeirii! Duh unu-n toate aflător, Duh nezidit, dar ziditor, Ce nu-L pătrunde duhul meu, Ce toate-n Sine împlinește, Zidește, cuprinzând păzește, Al Cărui nume-i Dumnezeu! A măsura adânca mare, A număra a Ta făptură ... De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor chemat-ai Din bezne-a lumii plămădeală, Iar vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre a noastră ... Aceste candeli luminoase, Munți de cristaluri sângeroase*, Mări nesfârșite în lărgime, Văzduhuri, ceruri arzătoare Și focuri larg luminătoare În fața Ta-s întunecime, O picătură-n mări căzută Îi cerul pus în rând cu Tine, Dar ce-i chiar lumea cea văzută Și ce-i ființa mea în sine? Căci toate ... meu cel mic, Mi-arată voia și simțirea: Tu ești — deci nu-s eu un nimic. Sunt părticică din zidire, Ce-ai pus-o-
... scriu frumos; se lovea cu pumnul peste cap, când vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva, și vai de școlarii care-l sminteau de la învățătură! Așa fiind el, cică unul dintre călugării Socolei a zis că e bun de călugăr, numindu-l "Duh diavolesc", și de unde până unde l-a și călugărit, și Duhu i-a rămas numele. Iară el Isaia Teodorescu se iscălea. Și din școlar, profesor a ... cânta: Ruinata cetățuie, ce acopere-acel munte, Și de unde ochiul vede lucruri multe! Apoi: Pe o stâncă neagră, într-un vechiu castel, Unde curge-n vale un râu mititel. Iar la urma urmelor: Pasere galbănă-n cioc, Rău mi-ai cântat de noroc!... Și tot așa, și iar așa, până i se făcea viața neagră și aici; apoi iar se întorcea ... iese! Și câte ponturi și ponosuri nu da dintr-însul, de-i era și lui lehamete câteodată să se mai întâlnească cu cineva și să-l mai stârnească la vorbă. Odată, ieșind supărat de la Mitropolie, îl întâlnește părintele Arbore de la Bărnovschi și-l
Gheorghe Asachi - Junele și bătrânul
... De la shoală, de la carte, Dezertând un june, cere Și pretinde s-aibă parte Și de titluri și de-avere, Ce rar să câștigă-n lume Prin știință și bun nume. La bătrân, ce-l vede-n drum, Zisu-i-au: O, tu, în care Strălucește minte mare, Mă învață oare cum Aș pute să capăt bani, Moșii, titluri și țigani? Dar ... plăcere Ca să capăt bun venit Fără să fi ostenit! Dar bătrânul, c-un suspin, Zice: Văzui fără carte Fanfaron, ce nu-i străin, Că-n
Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...
... mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura ... dânsa a voit. Astfel gândirea-nșiră o mie de mărgele  Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit; Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit. Prin șirul lor ce sună, orlogiul cu jele L-aud sunând ca greier bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune  La gânduri sclipitoare un capăt ea le ... la îngrijirea-mi cea dulce îmi zâmbește, Iar sufletul îmi râde, și inima îmi crește. Luna prin nouri înger pe lume blând veghează. Somnul aduce-n lume copiii lui nătângi. Pe râu fiece undă se-mbracă cu o rază, Copacii se cutremur în frunțile de stânci, Lumina se-mprăștie în pânză ...
... ne mai dă mâna să plătim licența. Prevenitul: Licența o plătește domn' Mitică. Leanca: Domn' Mitică?... să fie al dracului care minte? Jud.: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu. Leanca: Dacă zice dumnealui că domn' Mitică!... Eu, domn' judecător, săru'mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu! Jud.: Nu ... să răspunzi la pretențiile reclamantei? Prevenitul (e afumat și pronunță foarte îngălat): Eu, domnule judecător, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, mă porcule? că dumneaei n-are niciodată o politică vizavi de mușterii. Eu zic... daca domn' Mitică... Jud.: Cine-i domn' Mitică? Leanca: Domn' judecător, uite, săru'mâna, ș-acuma ... e vorba de licență, e vorba de clondirul cu mastică. Prev.: A căzut de pe tejghea, domn' judecător; era pe margine. Jud.: Cine l-a-mpins? Prev.: Piaza rea, fincă zicea că cheamă vardistul... Eu nu vream, că sunt comersant... Leanca (dându-i cu tifla): Comersant de ... a venit vorba? Prev.: Am vrut numai s-o speriu c-o stric (face cu ochiul) pardon, la ficsonomia obrazului... Leanca: Să mă sperii? N ...
... să se schimbe și să meargă tot d-a-ndăratele... Sudori peste sudori... Tânărul se oprește și stă la gânduri, uităndu-se ca-n gol; dar întâlnește ochiul tovaroșului, care-i dă o povață mai tare decât cea mai tare poruncă... Pune mâna-n sân și scoate legătura... Înainte... Unchiul ridica ochii spre nepot, zâmbind cuminte, și fără să mai zică o vorbă, îi apleacă cu multă luare aminte ... miezul nopții. S-a dus arenda!... și două inele și ceasul!... S-ar fi dus și calul și șaua, dacă unchiul și orzarii n-ar fi suflat în lumânări și n-ar fi mers să se odihnească... Cine a câștigat?... Cine a știut să joace, firește: unchiul și cu unul dintre orzari ... pe prispă cu fruntea-ntre mâni, pe când, în picioare, drept, în față-i, stă tovaroșul său de drum. Înecat de gânduri, tânărul ridică fruntea-n sus și-i pare că vede în întunerecul nopții strălucind ochiul ciudat care l-a stăpânit toata ziua. - Ce-i de făcut? întreabă. - Dorm toți butuc, șoptește cald șașiul... Ușa e scoasă din țâțâna de jos... Dacă ...