Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ARE SĂ
Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 2615 pentru ARE SĂ.
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... va veni să scuture-n odaie. Dar dacă scapi de-o moarte-așa brutală Și dacă eu mi-oi face datoria, Atunci e obligată primăria Să-ți dea și ție-un loc în capitală. Nemuritor și rece ca metalul, Deși nu ești decât un "plagiat", Vei fi mai mândru, mai apreciat ... noroi Se vede luminos ca Luna...) Și-aveam de gînd — ca un simbol De milenară simpatie — Cu cel din urmă-al meu ocol Să ne unim pe veșnicie Într-un fantastic carambol. Și măritându-i neagra humă Cu luminosul meu adaos, Într-un aprins vîrtej de spumă Să ne rostogolim în haos. Dar cînd văzui ce... porcărie (Să-mi ierți cuvântul) ați făcut, Cât sânge-a curs din neghiobie Pe bietul vostru glob de lut, — Ca spaimă, la perihelie Din ... de lumină Mi le-am ferit să nu le-ajungă Vreun strop întunecos de tină. De-atunci, iubitul meu, îmi vine De supărare și rușine Să fug...cu coada-ntre picioare Prin spații interplanetare Și să mă mistui în neant. Mă duc... Adio! Salutare! Să ...
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... lună", un tânăr ușuratic Ce scrie cărți cu versuri, — ei și?... ce-mi pasă mie, Că eu doar nu sunt membru de la Academie, Să stărui ca să-i deie vreun premiu, la-mpăcare, Și-apoi câți fac oferte și care mai de care!" Nu, scumpă domnișoară, nu chir Sotir, băietul De care ... în zile mai senine... La umbra-i primitoare era așa de bine! Dar, din copilărie rămas orfan, băiatul A fost silit din vreme să-și părăsească satul Și la oraș el însuși pe sine să se crească, Cum cresc mai toți orfanii în țara românească. Azi dă-n familii lecții și scrie la gazetă, Ducându-și viața-n studiu și ... nici versuri șchioape... Deci, cum venea spre casă, într-un amurg de toamnă, Îl ia cu frig din spate... El, neștiind ce-nseamnă, Nu vrea să bage-n seamă că nu-s chiar semne bune... Dar nopțile și lipsa încep să se răzbune: O boală nemiloasă, încet, pe-ascuns, îl sapă, Și iată-l, stins și palid, pășind tăcut spre groapă. E obicei acuma să faci s-apară-o zână Ce vine-nduioșată... iar diafana-i mână
Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului
... apucase a cânta găina la casa lui, și cucoșul nu mai avea nici o trecere; ș-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul; căci baba și cu fiică-sa îl umplea de bogdaproste. Într-una din zile, moșneagul, fiind foarte amărât de câte-i ... și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea. — Bine, măicuță, dar nu știu ce trebi am să fac. — Ia, să-mi lai copilașii, care dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate; și, când m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbinți, ci cum îs mai bune de mâncat. Și, cum zice, bătrâna pornește la biserică, iară fata suflecă mânecile și ... toate trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie; și după ce-a șezut la masă, a zis fetei să se suie în pod și să-și aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, și să și-o ia ca simbrie; dar să
Alexei Mateevici - Unirea culturală
... știm nici cultură, nici unire, și asta din pricini care sunt foarte lesnicioase pentru pricepere. Firește, în trecut n-am avut putință nu numai ca să ne unim pentru un lucru cultural obștesc, dar și ca să ne gândim la cultura locală. Alte au fost vremile, alte au fost împrejurările. În ziua de astăzi, când zorile deșteptării parcă încep a luci ... poporul moldovenesc pregătit pentru viața culturală, ori ba? Dacă este, apoi toată datoria alcătuirii acestei vieți cade asupra intelectualilor moldoveni, și țăranul are tot dreptul să aștepte de la dânșii îndeplinirea datoriei lui. Dacă nu, apoi nici nu-i de vorbit despre deșteptare, lumină, cultură și alte lucruri frumoase. Dacă cercetăm ... a adus și moldovanului nostru un vânt de trezire. În cât privește însuși poporul moldovean în rădăcina lui țărănească, mai deunăzi am avut prilej să arăt că el cu o dorință așteaptă învățătură moldovenească și nu numai așteaptă, dar pricepe și chipul cum ar trebui pusă în practică treaba asta ... tovărășiile luminătoare ale moldovenilor culți. Vasăzică, cine spune că moldoveanul nu dorește și n-are nevoie de învățământ pe limba lui, acela închide ochii ca să nu vadă adevărul vieții. Așa fiind, moldovenii luminați n-au decât
... și impasibilul nostru specimen, fiind dat că a ocupat diverse funcții însemnate, e purtat și el de curent înainte și pus fără voie să candideze. De vorbit nu vorbește, fiind dat că unui deputat nu i se cere absolut să vorbească, ci să fie un număr, să împlinească o majoritate. Apoi chiar dacă ar vorbi, ce-ar putea spune inertul individ ? Ce poate să facă o stridie, decît să-și deschidă scoica și să caște ? Ce poate să facă un zid decît să repercute ? Cum se poate afirma o minte care a stat într-un fund de craniu ca un burete într-un jgheab de stîncă ... spui tu ! Să stai, ce dulce mai e numele tău, hodină ! Să fii imuabil ca o piramidă peste care trece vremea, și cu toate acestea să poți rezista urîtului, eternului cotidian, veșnicilor întîmplări mărunte și să n-ai putința de a evada sau curajul de a te sinucide. Să te lași așa, să te ducă forța oarbă a vremurilor, să fii scîndura netrebnică pe care a rupt-o un puhoi dintr-un gard și-o duce înainte și să nu-ți fie rușine,
Ion Luca Caragiale - Temă și variațiuni
... unor reacționari fiefați, nu ne putem aștepta, decât la atâtea și atâtea infamii de tot soiul și altele încă, dar însă nu credeam pentru ca să ajungem aici, nu credeam, o mărturisim coram populo, oricât am fi crezut de infamă reacțiunea concentrată și atotputernică, să ajungem și la incendii ca acela ce s-a petrecut în Dealul Spirii peste drum de cazarma Cuza, care trebuie să serve cetățenilor de învățătură și să rămâie o pată neștearsă și indelebilă asupra acestui negru regim, pretins alb, regim al incendiului, căci daca pompierii, opera venerabilului și bătrânului general Florescu, nu ... noastră este să o repețim mereu protivnicilor noștri de la guvern: Speriința ne-a probat până la evidință că: până când nu vom avea pompiari-cetățiani, până când nu vom avea cetățiani-pompiari nu vom sbuti să ridicăm această instituțiune la treapta la care ea în Occidinte s-a ridicat. Să avem patriotismul a lăsa deoparte spiritul de partită și să ne întrebăm: Până când cu spediinte? Este cineva pompier? — trebuie să fie și cetățian; Este cineva cetățian? — trebuie
Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac
... i viers, Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela dintre oameni devină cel întâi Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. Gonit de toată ... C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi ... și făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe ... ai dat în lume norocul să trăiesc.
Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)
... tovarășul neapărat al scaunelor și al policandrului ce se împrumută din mahala. Apropo de împrumut, am cunoscut un tânăr care, fiind îndatorit de rudele sale să împrumute pentru o nuntă niște argintării și niște scaune, învăța pe de rost numărul scaunelor, cuțitelor și furculițelor scrise în izvod. Cavalerul numai să aibă picioare, mâini, o părere sau o măhală de trup, cu groși posteriori, și să fie înzestrat cu o pereche de pinteni lungi ca sulița urieșului Goliat , este plăcut și poftit la toate balurile; și damele, care obicinuit șed pe ... un joc cu bucurie și, spre mulțumire, îi aruncă câteodată o căutătură dulce prin niște gene afumate de patruzeci de ani. Cavalerul are toată voia să ieie între vals și contredansă, din vreme în vreme, câte un posmag. Trebuie să-l vezi pe bietul băiet când își scoate mănușile și-și întinde tremurânda mână pe tabla și, când a luat un posmag fără ... pe tabla, din ceas în ceas. La mijlocul suarelei, zama de ciorbă numită bulion sau ceaiul cu franzelă prăjită își face intrarea triumfală... ș-apoi să
Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion
... meu banal, Sau măcar, dacă n-am stylum, de-aș fi-avut măcar noroc Să posed și eu ca Lica Brândușel ac de cojoc, Și să mursic și să ustur imortalele mumii, Ce cu schepsis și cu tropos papă sutele de mii, Pe când pentr-un biet teatru — ierte-l Domnul pe-Aristia ... hapsan mațepestrițe! Hipersensibilitatea ramolitei jupânițe Ce se cheamă-Academia, n-ași voi s-o iritez Cercetez fără de-a crede și crez făr-să cercetez... Mai la urmă „frunzuliță lobodă...â€� ce-mi pasă mie De teatru-comedie, boscărie-academie? Ce sunt eu, să lupt cu ghiujii? un gag. ca Galilei, Să caz jertfă la prigoană ad majorem gloriam Dei Ca să strig e pur și muove!? Nu că nu pot je n'veux pas! Am copii, nevastă, soacră, sluji și griji Kai ta lip.; Sunt micuț ... stranii cu armure rococo, Stranii pe cât de bizare — deci rămân tot statu-quo: Nu sunt eu nebun, în versuri lungi de șaisprece silabe Să contrariez acuma pasiunea unei babe; Că-l iubește pe Mitiță Academia bătrână, Lasă să ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... temelie firească, cea dintâi treaptă de înălțare a literaturei naționale, în legătură strânsă cu toată aspirarea generației noastre spre cultura occidentală, trebuia neapărat să răspundă la două cerințe: să arete întâi în cuprinsul ei o parte din cugetările și simțirile care agită deopotrivă toată inteligența europeană în artă, în știință, în filozofie; să aibă, al doilea, în forma ei o limbă adaptată fără silă la exprimarea credincioasă a acestei amplificări. Amândouă condițiile le realizează poezia lui ... București? Dar Eminescu ar fi întâmpinat o asemenea propunere cu un râs homeric sau, după dispoziția momentului, cu acel surâs de indulgență miloasă ce-l avea pentru nimicurile lumești. Regina României, admiratoare a poeziilor lui, a dorit să-l vadă, și Eminescu a avut mai multe convorbiri literare cu Carmen Sylva. L-am văzut și eu la curte, și l-am ... rafinase, căutând mereu o formă mai perfectă, o cetea parcă ar fi fost o lucrare străină de el. Niciodată nu s-ar fi gândit măcar să o publice; publicarea îi era indiferentă, unul sau altul din noi trebuia să-i ia manuscrisul din mână și ...
George Coșbuc - Bradul (Coșbuc)
... mi spune bun cuvânt — — „Să-i trimit ?" Mi-a spus: — Trimite-i!â€� Tot m-am judecat cu mine: Să dau bradului mai bine Ori iubitei Crezământ? — „Nu-i trirnite!" zise ea. — „Că n-am zor să ies în lume. De-i trimiți, îi fac de-ocară, Că-i arunc pe uși afară — Scoate-mi nume Cât or vrea!" Am s ... cum îi vine. Și trimit chiar asta-seară Pețitori la ea s-o ceară — Rău ori bine, Tot un drum! De-o fi, brade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil — de-o fi cu bine — Ți-l dau șie Să mi-l crești! De mă-nțeli, te fac la noi Poartă curții: să te-ajungă Câte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să