Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... mi întinde o mână de schelet; Dentâi șoptește-n aer, privind cu ochii țintă În zarea dintre arbori, ș-apoi mă-ntreabă-ncet: — L-ai auzit, ce dulce și mângâios vorbește? — Vorbește cine? unde-i? — Nici tu n-ai auzit? Ești surd și tu ca dânșii! Pe toți vă-nnebunește Materia cea brută, pe toți v-au asurzit! Urechea-ți nu-i ureche! Tu ... Tu n-o știi, căci țărâna te-nlănțuie-n cătușă, Căci sufletu-ți robește robia cea mai grea, Căci lutu-i pușcărie, din care n-ai vro ușă, Silit a sparge zidul de vrei să ieși din ea! Tu nu-l auzi sărmane? și câte el mai spune! E fiul meu, pe care în luptă la Vidin Un glonț îl ... trăiește mai deplin. Îl vezi acum? Privește-l! — Nu-l văd. — Orbire crudă! Ești unul dintr-aceia ce jură pe tipic În lume să nu știe, sub soare să n-audă Decât ce-nvață-n școală: o buche și nimic! Prin văzul căpățânei ești vita, care crede Că firea dat-au ochii să vezi cum
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... anii din urmă, fusesem greu încercat de împrejurări; mica mea luntre o bătuseră valuri mari. Mă apărasem prost și, scârbit de toate peste măsură, năzuisem să aflu într-o viață de stricăciune uitarea. O luasem numai cam repede și mă vedeam în curând silit să depun armele. Mă lăsau puterile. În acea seară, eram în așa hal de sfârșeală că n-aș fi crezut să mă pot scula nici să fi luat casa foc. Dar deodată mă pomenii cu mine în mijlocul odăii, în picioare, uitându-mă speriat la ceasornic. Mi-adusesem aminte că eram ... și zadarnică chemare. Pantazi își șterse ochii umezi. - Ah! zise Pirgu lui Pașadia, făcându-și privirea galeșă și glasul dulceag, ah! cu valsul ăsta țin să te duc la lăcașul cel din urmă, cât mai curând; cred că n-ai să mă faci s-aștept mult încă această sărbătoare a tinerețelor mele. Ce frumos are să fie, ce frumos! și eu beat, cu nenea Pantazi, voi stoarce întristatei adunări lacrimi fierbinți luându-mi, în cuvinte mișcătoare, rămas bun de la în ... meu prieten. Pașadia nu zise nimic. - Da, urmă Pirgu, leșinându-și și mai mult glasul și privirea, are să ...
... care ard și flutură, coroane și discursuri de multe ori ; și cu toate acestea, ce dulce lucru e a moșteni. Ce voluptate e să te găsești stăpîn pe un lucru de-a gata muncit, să devii proprietar în cursul unei nopți, să deschizi uși și sertare care ți-erau străine, să-ți predai la intrare pălăria și pardesiul unui servitor ce ți se înclină și să-ți asculți singur zgomotul pașilor ce trezesc ecourile propriului tău eu , care se va așeza și etala fără nici o discuție, în locul binevoitorului de ... Inform și gol, inert și nebăgat în seamă cum era cel ce fusese țesut pentru o altă destinație, zi cu zi a început să prindă o formă, golul a început să răspundă cu un sunet, inerta dihanie să devie mișcătoare, mult nebăgatul în seamă să se afirme ca un centru din care pornesc toate razele. O limită are însă și el și, odată plin, trebuie să se reverse, ca un corn de abundență a cărui formă aproximativă o are, și din acea zi gloria lui încetează. Severă și rece ... ...
... o stație apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam' mare își face cruce, apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu; vrea să șadă în coridorul vagonului cu bărbații. - Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, și-l trage puțin înapoi. - Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se. Și după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alamă și scoate ... și-și acopere ochii cu mâinile și se face că plânge. - Las' că știu eu că te prefaci! zice Goe. - Ți-ai găsit pe cine să-nșeli! zice mam' mare. Mamița începe să râză; scoate din săculeț ceva și zice: - Cine mă pupă... uite!... ciucalată! Mamița pupă pe Goe, Goe pe mamița și, luând bucata de ciucalată, iese ... trenului, se aud bubuituri în ușa compartimentului unde nu intră decât o persoană. - Goe! maică! acolo ești? - Da! - Aide! zice mam' mare, ieși odată! ne-ai speriat. - Nu pot! zbiară Goe dinăuntru. - De ce?... te doare la inimă? - Nu! nu pot... - E încuiat! zice mam' mare, vrând ...
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... zi albă, căci ea se ținea mereu de câra lor. Într-o zi, ea zise bărbatului ei: - Mă bărbate, de nu ți-ei lua copiii să-i duci undeva în pustietate, ca să-i prăpădești, eu pâine cu sare de pe un taler cu tine nu mai mănânc. - Da bine, fa nevastă, cum să prăpădesc eu așa bunătate de copilași? Și unde să-i duc? - Nu știu eu d-alde astea. Să faci ce zic eu, ori mai multe nu. Ce era să facă bietul om? Să nu o asculte, îi era că i se risipește casa și își pierde rostul. Să o asculte, îi era milă de copii. După ce-l mai ciocmăni muierea o toană, puse în gând să-i facă voia, căci limbuția nevestei îl scoase afară din țâțâni. Se sculă, deci, de dimineață, își luă copiii și plecară împreună cu vorba că ... cățeii lui, când zmeul îi căta chiorâș, și multe d-alde astea, și de toate. Într-o zi zmeul se vorbi cu sora băiatului ca să-l omoare, și să se scape de el. Zmeul voia să se ducă în pădure după dânsul și
... zile nime, Pănă cînd a cutezat Un antic și demn barbat. Pre moșie a domnit Bravul Conde, boier mare ; El cu-ai săi s-a sfătuit Ca să facă o cercare Și un plan a încheiet, Să pătrundă-acel secret. Tot poporul a stătut Și prin multe ostenele Manini plase a țesut Din o sută mii rețele. Palme ... fi mirese, A ruga, a agiuna Ș-a serbi mărirea sa. Nime din alți muritori Nu putu la noi să vie ; Le era crim fiorătoriu A calca în săhăstrie ; Moartea îl amenința Pe-un bărbat ce cuteza. Atunci, de la răsărit, Păgîni, barbari ... a fi scapat, Ale mamei tupilează, Așe toate ni-am văzut În genunchi, sub crucei scut. «Doamne, zis-am, de nu-i vra Să ni mîntui prin minune, De defaimă a scapa, Fulgerul să ni detune ; Au vivinde [1] , fă cuvînt Să ni-nghită-acest pămînt !» Atunci iacă răsări Preste tot a zilei soare, Spaima dintre noi peri, Ni sufla o dulce boare ; Abat ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie
... Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie Noaptea de iulie de Alexandru Macedonski A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi ... lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios... Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios? Pică plâns al tinereții pe un sân ce nu palpită, Ai avut cu ce să-l cumperi, e al tău până în zori... Veștejește-te-a mea buză pe o buză veștejită, Și tu, suflete, visează că aduni ... nsemnată cu roșeața simțămintelor dintâi, Dacă ea privea prin geamuri dintre pulberea de stele, Nu venea c-un zâmbet rece lângă caldul căpătâi. Poezie! Poezie! Ai dreptate totdeauna, Dar fiindcă simt și astăzi că rămas-am tot al tău, Dă, te rog, în jos perdeaua, ca să nu mă vadă luna, Roag-o calea să-și urmeze, voi să scap de ochiul său. Zi-i să meargă pe oriunde e suavă fericire, Să-și încarce a ei rază cu al florilor arom,
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... dusu-mi-s-a veste prin lume și prin țări Și s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul și de-a latul, Voinic nu poți să afli ca Tabără-mpăratul! Dar totodată veste și vorbă s-a pornit, Că Tabără-i om dosnic și-i trist necontenit Și cât ... de aburi pe narea sa cea largă Și nu s-oprește până la poartă, la palat. Pe loc înalții sfetnici și domni s-au adunat Să vadă pe voinicul venit din depărtare, De cumva-i dânsul vrednic de fapte mari și-n stare Să facă-o vitejie, precum nu s-a mai dat. A doua zi voinicul norocul și-a-ncercat: Copila sta ... baba cea urâtă, pe care mi-o-ntâlnir Și frații săi. O vede voinicul Trandafir, Ci nu-și întoarce fața, nu face semn cu mâna Să-i piară din vedere. Atunci a zis bătrâna: O, scumpe Trandafire! de vrei să ...
... strânsului de mână dornic, Tremură belșugul unei dulci comori nerisipite De dorinți, pe care ochii nu le lasă tăinuite? Din pustiul păcii tale, tresărind fără să vrei, Ai rămas așa, uimită, cu privirea-n ochii mei, Dar un gând străin, deodată, ți-a înmărmurit avântul — Și sfielnicele buze n-au ... El ți-a fost ursit pe viață, — dar e-atâta de străin Și de inima ta caldă, și de sufletul senin! Cum să-i treacă lui prin minte Să-ți cuprindă trupul tânăr și cu vorba să te-alinte? Și așa, nedumerită, stai pe gânduri ziua-ntreagă, Nici nu-ți mai aduci aminte de ți-a zis vrodată: dragă!... Ci ... și-ascultă, în a firii dimineață, Glasul cântecului tânăr cum te cheamă la viață, Tremurând te-așteapt-un suflet să te-alinte și să-ți spună Că nu-i moartă pentru tine taina nopților cu lună! Vin’ din umbra unde floarea tinereții tale moare, Inima să ți-o-ncălzească focul razelor de soare, Dă-mi-i mie ochii dornici de iubiri necunoscute, Și te-oi săruta cum nimeni n-a ...
... în fond, mi se cam pare, Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent. Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent Să judec tot; firește, greșeli de conjugare Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment. Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece! Încolo versuri bune, cam rari și fără rost Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece! Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost! IV DOC. X Trei zile-a stat în pește vestitul profet ... De-a scris numai trei rânduri, sub nume el și-a pus Și diploma, subscrisa altcum de vrun Gambrinus. Iar de-ai vorbit cu dânsul, sunt sigur că ți-a spus De zece ori, că-i doctor în cosinus și sinus. Și te-ai ...
Ion Luca Caragiale - Șah și mat!
... prin câte o ușă cu geamuri acoperite cu perdeluțe verzi. Acuma era 1 și un sfert. Dejunează, trăgând mereu cu urechea daca nu vine cineva să-l cheme... Nimeni... A isprăvit; fără să mai ia cafea, se scoală să plece... Mai întreabă încă o dată pe chelner... Nimini... Atunci, ce se gândește? pentru că n-a venit încă să-l caute, n-are de ce să se grăbească; își comandă cafeaua și se așează iar la loc să-și mai dezmorțească membrele... Acum, după dejun, îl ajunsese pe om oboseala drumului. 1 și jumătate. Chelnerul aduce cafeaua... „Nimini să mă caute?" — „Nimini!" Ce să fie asta? Pe când însă chelnerul iese, Petrache aude un zgomot într-una din odăițele vecine, unde până atunci fusese completă liniște — o mormăială ... bătrânul Wiest și se-ncurcaseră. Desperat, Petrache Mănescu dă brânci ușii și năvălește înăuntru peste jucători strigând: — Pentru numele lui Dumnezeu! coane Manolache, aici ai fost!? — Ei, da, răspunde simplu prezidentul; nu mă vezi? și se pune iar pe gânduri ca să