Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Constantin Negruzzi - Regele Poloniei și Domnul Moldaviei
... — Ce-i lipsește lui Leșcinski? îl întrebă regele sved. — Sire, e prea june... — E de vrâsta mea, îl curmă Carol posomorându-se; și bietul cardinal ieși, se duse acasă și, nu după mult, muri de necaz și de rușine că zisese o dobitocie. La 4 octomvrie 1705, Stanislav Leșcinski și soția sa Carlota Opalinska se încoronară și se proclamară rege și regină Poloniei. Carol însă biruindu-se, căzu puterea ce sprijinea pre Stanislav. Mai multe partide se ridicară și August reintrând în Polonia, leșii se uniră cu el, iar Stanislav se trase în Pomerania cu o mică gvardie ce avea. De acolo sub numele ... de Charles XII. Prin acea scrisoare, acest boier îl înștiința că "întâmplându-se la un sat de lângă Bacău a fiiului său Ștefan și văzând multele supărări și bântuiri ce fac ostașii leși și svezi care veniseră la iernatic în Moldavia, s-au sculat cu slugile sale și cu oameni de strânsură câți au putut găsi în pripă și lovind pre acei ostași fără veste, i-au spart, și îi aduce pre toți în butuci cu steagurile ...
Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822
... ți este scârbă? Las’ vântul să le dărâme, el cu noi nu are treabă; Căsuța noastră îi mică sub a copacilor umbră, Smerină și pitulită, mai nu se vede din iarbă; Vifor-trăsnetul nu sfarmă proaste cocioabele mele, Și cerul a sa urgie au trimis de umilește Pe acei cu fapte rele, Și pe-acel ce intirește Pe săracul hămesit. Nepotul Și acei cruzi care sunt? Bătrânul Domnii și boierii falnici și sumeți, Ce mânjesc cu aur case și pereți, Încât ale lor lăcașuri strălucesc ca pe cer stele, Însă în ele sunt strânse păcate multe și grele. Nepotul Ah, moșule, nouri negri dinspre crivăț năbușesc (grecii), Și dinspre răsărit alții în contra lor năvălesc (turcii), Și pe cer ca o văpaie arde și se tot lățește; Iar deasupra pe cetate negură de fum mocnește. Și trăsnetele clocotesc, Și chiar ca uliul chitesc, Să cadă peste cetate, Unde zici că sunt păcate. Bătrânul Pe Domnul, copile, roagă când fulgeră și când tună, Și să nu ai nici o grijă de volbură și furtună, Pentru că ea este A cerului răzbunare, ce pe cel rău pedepsește, Iar celui cu fapte bune “nu te temeâ€� îi
Dimitrie Anghel - Fata din dafin
... de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ca niște frați gemeni, nuferii pali stăteau neclintiți, ca și cum o făclie trecută pe fața unei oglinzi ar fi lăsat să-i cadă pe urmă picuri de ceară. Și noi, frații amîndoi, crescuți în farmecul poveștilor și lăsați în voia lor, cînd toți dormeau, ne furișam din casă și, strîngîndu-ne unul lîngă altul, ne așezam pe lespezi și așteptam încrezători ca lumea fantastică a celor ce au ființă în povești să se trezească și întrupeze. La Fata din Dafin visam noi, la frumoasa și bălaia copilă robită de un farmec, căci în grădina noastră era un dafin uriaș și plin de scorburi, în care apele ploilor strînse luceau în nopțile de lună ca niște ochi misterioși. Spre el ne aținteam ochii la orice zgomot ... care îndulcește decorurile, cît de mult nu ne-au desfătat ! Căci numai noaptea știe, pe unde trece cu dulcea ei estompă, să șteargă marginea realului și să ne unească cu nemărginirea... Numai ea dezrobește flăcările comorilor și
... Emil Gârleanu - Gândăcelul Gândăcelul de Emil Gârleanu Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, de pe margini, frunzișoara care-l adăpostise. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieși de sub umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de lumină. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc și îndrăzni: deschise ochișorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârșit bine-bine și privi în sus. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese. Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg. Și ce întunecime, câtă umezeală sub frunzișoara lui. Ce căutase dânsul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era ... clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi
... ta fuior în vânt, În zbor de rândunea! Cum mesteci spuma albă-n frâu, Cum joci al coamei galben râu. Cum iei pământul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! Știa pustiul de noi doi Și zarea se-ngrozea de noi Și tu de-acum al cui vei fi? Și cine te va mai scuti De vânturi și de ploi? Nu vor grăi cu tine blând, Te-or înjura cu toți pe rând Și te vor bate,-odorul meu, Și te-or purta și mult, și greu; Lăsa-te-vor flămând! Și te vor bate,-odorul meu, Să mori tu, cel crescut de noi!... Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac, Dar fără cal eu ce să fac ... dezbrăcați Și binele în vergi i-l dați! Sar eunucii, vin, îl prind Se-ntoarce-arabul răsărind Cu ochii înghețați... El scoate grabnic un pumnal, Și-un val de sânge, roșu val De sânge cald a izvorât Din nobil-încomatul gât, Și cade mortul cal. Stă pașa beat, cu ochi topiți, Se trag spahiii-ncremeniți. Și-arabul, în genunchi plecat, Sărută sângele-nchegat Pe ochii-nțepeniți. Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni Și-aruncă fierul crunt din mâini: Te-or răzbuna copiii mei!
Gheorghe Asachi - Limba și portul
... Gheorghe Asachi - Limba şi portul Datine naționale de Gheorghe Asachi Portul și limba au avut la noi totdeauna analogie între sine și vedera starea morală a nației. Strămoșii noștri, venind din Italia în Dacia, purta tunica, toga, coiful și lancea, costium carele astăzi vedem numai pe icoanele sfinților. Patricii [1] noștri vorbea limba latină (sermo urbanus), plebeii acea rustică și peregrină, care limbă astăzi trebuie să o învățăm prin shoale. În acel costium și cu acea limbă, plini de virtute și curaj, dacoromanii învingea pre dușmani, mărea faima și marginele imperiei romane, zidea cetățile Ulpia Traiana, Munițipium Iassiorum, Severinul etc., deschidea minele de la Torda, Auraria, Baia și înarca peste Dunăre puntea cea ghigantică, a căria ruine pun pe lume în mirare. De atunce de câte revoluții s-au prefăcut limba ... niscai papire (manuscrisuri) despre limba rustică, de bună seamă s-ar fi vederat limba noastră cea mai apropietă de dânsa. În luptele lor cu barbarii și nevoiți de asprimea climei, ii au adoptat mai în urmă căciula dacică și au înspătat burca caucazică, și cu aceasta și câteva nomenclature s-au alunecat în limbă. La străbaterea hunilor în Dacia, românii, încălțând cizme ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... nsufle a patriei iubire, Pe cei fără de suflet să-i facă cu simțire, Pe hoți să-i îndemneze cu cinste să trăiască, Și câți judec norocul să nu-l năpăstuiască? Cânte lupii și urșii în pilde cât le place Omu-și caută treaba și tot ce-a-nvățat face. Povețele sunt vorbe, dar fapta e departe; Și prea puțini urmează moralul dintr-o carte. De aș avea-ncai darul să scriu de porunceală, Și când cearcă pământul vreo mică zguduială, Să fac câte-o duzină de ode sugrumate, Să laud rău sau bine, aș fi mulțumit, poate, În vreme ... de mine-ncredințată Și alți câțiva prieteni cu bună judecată Mă apără în lume, le spun că au greșeală, Căci ei o țin tot una și zic că nu se-nșeală. Mulțumesc astă dată și stăpânirii noastre, Care nici vru s-asculte la vorbe așa proaste. Altfel, zău, îmi e teamă că-n loc de mulțumire M-ar fi făcut ... și nemâncare, Mergeam în rai de-a dreptul și ...
Ioan Slavici - Semitismul (1902)
... restabilĂ©scă pacea și buna rînduială. Ast-fel RomaniÄ, care făcĂ©Å poliția pe cĂ³stele MariÄ mediterane, ajung la convingerea, că numaÄ alungându-Ä și din acĂ©stă, a doua patrie a lor, pot să restabilĂ©scă pacea și buna rÄ™nduială. Sunt aprĂ³pe douÄ• miÄ de anÄ de atuncÄ. EvreiÄ aÅ fost risipițÄ cam pe timpul când coloniștiÄ romanÄ, străbuniÄ noștri, sâ ... când însă noÄ am stat strânși la un loc și am apărat în luptă necurmată cu dușmanÄ maÄ puternicÄ de cât noÄ, vetrele părintescÄ, EvreiÄ și-aÅ petrecut viața risipițÄ și împinșÄ mereÅ de icÄ până colo ca nisce Ă³menÄ urgisițÄ, pentru care nicăierÄ pe fața pămÄ™ntuluÄ nu e loc de adăpost statornic. Nu ... a rÄ•mas și după ce a fost alungat și din acĂ©stă a doua patrie a luÄ și așa e și astă-zi. La acĂ©stă lipsă de simțămÄ™nt comun ne gândim cu toțiÄ când vorbim despre semitism și zicem, că EvreiÄ sunt un element disolvant. OsîndițÄ prin insuficiența constituțiuniÄ lor organice a nu putea să întemeieze eÄ înși-șÄ, prin sine ...
Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele
... Ion Heliade Rădulescu - Muştele şi albinele Muștele și albinele de Ion Heliade Rădulescu Judecată foarte mare oarecând s-a ridicat Între muște și albine, încât lumea-au speriat. Muștele zbârniau tare Și, prin probe vederate, După gust și demâncare Demonstrau ca avocate Trecute prin doctorat (Căci aveau și ochelari, Ca toți docții cei mai mari), Demonstrau învederat, De la una pân' la mie, Că se trag din carne vie Și că tabăra le-e leagăn Și botezul lor în sânge, Că-ntrețin și bărbăția Supărând pe cel ce linge, Căci ele ciupesc eroii Și-i deșteaptă la rezbel Și-i invită la măcel; Ele-mpung și-ndeamnă boii La cărat, la arătură; Ele cailor dau ghes La suiș spre culmătură, Și că unde-o fi să fie, Mai curat și pe-nțeles, La-mbuibări călugărești, La ospețe-mpărătești, Ele mare au protie: La dulcețe, la plăcinte, Cu dreptul de prezidinte Ele-ncep de căpătâi, Ele ... musca-n tot, Ci tot dă din floare-n floare, Adunând ca cerșetoare. Ba drăcoaice, Tâlhăroaice, Hoațe de conservatoare, Retrograde, trădătoare!... Astfel muștele turbate Dau și ele prin dreptate, Prin progres și libertate Și ...
Ion Luca Caragiale - Liberalii și conservatorii
... Ion Luca Caragiale - Liberalii şi conservatorii Liberalii și conservatorii de Ion Luca Caragiale Sunt în România două partide, care se exclud unul pe altul: liberalii și conservatorii, roșii și albii, radicalii și reacționarii. Deși nimeni nu tăgăduește că aceste două partide în adevăr se exclud, părerile în privința lor se deosebesc. D. C. A. Rosetti ... Mai este însă un lucru la mijloc. În o țară atât de liberală ca România, foarte lesne s'ar putea întâmpla ca națiunea suverană să-și dea seamă despre ceea ce face și să le dea liberalilor bani de drum. Contra acestei eventualități triste nu este decât un singur leac, ura personală, și d. C. A. Rosetti, ca un eminent bărbat politic, își dă toată silința spre a deștepta în țară acest sentiment binefăcător ... nevoie, aceia cari își au interesele angajate în operațiile firmei liberale vor începe să țipe mai amarnic. Nimeni cu minciuna nu poate duce foarte departe și încetul cu încetul lumea își aduce aminte de starea în care se afla țara pe când era guvernată de oameni capabili și cumpătați, o compară cu cea de astăzi, și la urma urmelor față cu adevărul chiar ...
Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei
... codrii lui, prin șesurile crețe, De-a vântului suflare-mbălsămată, Din munții-n nori și prin pustii mărețe, Urbile-antice strălucind s-arată Și albe par și mitice  cu basme Urieșești e țara presărată. Și norii spânzură pe cer, fantasme De foc și aur ce-n oștiri se-nșiră, Codrii se plâng și marea doarme-n spasme. Ajung la țărm  se-ndoaie ca o liră Cu valuri înstrunită-n lunge rânduri, Un mic liman, ce raze blând ... aur nalte glastre: În ele crinii mari întrec ivorul. Pe murii albi marmorei s-urc pilastre, Ce netezi, roși, oglinde de purpură, Reflectă frunze verzi și flori albastre. Un miros răcoros simțirea-mi fură. Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Cu umbre moi a gândurilor sale Un pictor a-nflorit plafondul, murii, Cu chipuri zvelte, basme ... de mătase. Pe acel pat, un tron cusut cu stele, Stă înșirând mărgăritare-n poale Regina cea-nțeleaptă.  Dintre ele Picioare de zăpadă, mici și goale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis pe-un scaun De vișinie catifea și moale. Dureri și