Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CEARĂ
Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 776 pentru DIN CEARĂ.
Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului
... cu toți pe cale Să aleagă-n vale Loc de mănastire Și de pomenire. Iată, cum mergeau Că-n drum ajungeau Pe-un biet ciobănaș Din fluier doinaș, [3] Și cum îl vedea Domnul îi zicea: ,,Mândre ciobănaș, Din fluier doinaș! Pe Argeș în sus Cu turma te-ai dus, Pe Argeș în jos Cu turma ai fost. Nu cumva-ai văzut Pe unde ... reprezintă frumusețile arhitecturii sale. ↑ Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară. ↑ Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice ,,că adeseori, când cineva ... la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta Doina din fluierul său. ↑ Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare ... ...
George Coșbuc - Un pipăruș modern
... pleacă-n țări după Savinca. P-un cal ce varsă foc pe guri Și veci de veci nu s-ostenește Și-i văr cu tufa din păduri, Achim Cotor călătorește Trei zile lungi de lungi torturi, Și-a patra zi, cam pe-nserate, La Crai-din-Peșteră s-abate. Vestitul crai, măcar e crai, Nu-i vrednic preț de trei surcele; Dar trei groșițe dacă-i dai, Te poate ridica prin ... n capăt unul! Ieșiți în stele și-n văzduh, — Vă dau amână pămătuh Și mături groase și-nnodate S-aduceți pe Savinca-n spate! Din lut și pietri și din rîu, Din sfântul trup al lui moș Soare, Din câte-s vii și-ascultătoare! Din flori de mac, din spic de grâu, Din mintă creață, pădurea ța, Cu dragosti la Savinca-n brață, S-o văd pe bobi și s-o cunosc...“ Și-așa tot hodorosc ... văd p-aici! Auzi! De nu vrei să mânci cucuruzi, Pornește! Haid’, șperlă și pară...!“ Achim cotor e om cu minți; El dă din cap scrâșnind din dinți Și-o cam grăbește ...
Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei
... Răspunsul cometei de Grigore Alexandrescu Scris în palatul nostru de vară. 14 mai 1857 Iubit muritor, Astăzi am priimit, Prin poștia cerească, Biletul tău pornit Din Țara Românească. Odată cunoșteam Subt nume de roman Un preaputernic neam, Al lumei crud tiran; Neam ce-l credeam perit, Căci nu l-am mai ... o vie Ș-a căzut pe beție! Iar cu fetele lui Ce-a mai făcut nu spui. Iar de atunci încoaci din el cîți s-au prăsit, Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit; Soarele-au spăimîntat prin lupte și omor, Pentru globul pămînt ...
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... p-acolo și Zmeoaica pământului. Ea auzise cum îl ursise și, de pizmă, mai în urmă, îi luă vinele și d-aia era el olog. Din acestă pricină, și fiind și săraci, unchiașul cu mătușa și copiii lor ajunseră de râsul tuturor megiașilor din sat. De bietul Țugulea însă râdea și chiar frații lui. După ce se mai măriră copiii, Țugulea zise într-o zi mă-sii, față cu ... amărăști? - Cum nu m-aș căina și nu m-aș amârî, zână a frumusețelor, se făcea că zise el, iată sunt olog, și din această pricină am ajuns de batjocura tutulor băieților din sat. - Lasă, dragul meu, nu mai plânge, că ei nu știu ce fac, se făcea că mai zise zâna. Tu ai să te tămăduiești și ... să ia un strugure. Țugulea îl opri. Apoi descălecă, scoase paloșul și începu a tăia la vițe. Deodată începu a curge din vițele tăiate niște sânge negru ca păcura. Frații se mirară de aceasta. Apoi, încălecând ei, porniră. Merseră ce merseră și dete peste o livede cu ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină
... Ştefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină Frumoasa Irină de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție La Curțile Nouă, din capăt de țară, Tremură din vîrfuri plopi cu frunza rară... Nu știu : mîndrul soare străluci deodată, Ori în prag frumoasa Irină s-arată ? În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă ...
Ion Luca Caragiale - Da... nebun!
... Ion Luca Caragiale - Da... nebun! Da... nebun! de Ion Luca Caragiale Desprețuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-așa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi azvârle-atotputinții Nici o favoare... Nu! n-o vreu! Am o comoară-n fundul minții; De-ajuns ... mișeii. “Da, sunt nebun!â€� răspuns-am eu… Ca voi strigau și fariseii Crucificând un Dumnezeu! Tenebre fără fund mă-nghită, De-oi face din divina harfă O palidă prostituată Și din
... șerpi, îi umblă ochii, Și mă mir ce i-am făcut! Să-mi pun capul pentr-o Lină, Să mă fac un om pribeag! Ieși din neguri, lună plină, Să mă vezi la Lina-n prag Mai știu eu ce-aștept în prag! Alte dăți suna zăvorul; Lina pe furiș, ca ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I La slujba țării așezat Și proslăvit e Damaschin; Din toți slujbașii-n halifat El, cel mai mare, e creștin; Și cârmuirea din oraș El cu haliful o-mpărțește, Și-al stăpânirii lui părtaș În toate cele-l sfătuiește... Grădinile-i nemărginite 'I-mbracă curtea în verdeață Și ... firele se torn, Acum în mintea mea lucește. Simțirea inimii mă arde Și-mi face pasul meu nemernic, Dă-mi voie, craiule puternic, Să plec din curtea ta departe!" Și-a zis haliful: ,,Dorul tău Îl înțeleg. Și iată-a noastră hotărâre: Ioane, voie ai din târgul meu Să pleci spre a chemării tale împlinire!" * Și curțile lui Damaschin Rămas-au pradă a uitării, Ș-averea marelui ... adunata lume. Și capetele închinând în jos, Răspund egumenului lor sfios: ,,Blagoslovit să fie el, ostașul Lui Dumnezeu, ce vine-n mănăstire! Dar cine oare din întreg lăcașul E vrednic de a da povățuire Acestui cântăreț vestit și sfânt, Când nouă ni-i povață-al său cuvânt?" Dar iată ...
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I La slujba țării așezat Și proslăvit e Damaschin; Din toți slujbașii-n halifat El, cel mai mare, e creștin; Și cârmuirea din oraș El cu haliful o-mpărțește, Și-al stăpânirii lui părtaș În toate cele-l sfătuiește... Grădinile-i nemărginite 'I-mbracă curtea în verdeață Și ... firele se torn, Acum în mintea mea lucește. Simțirea inimii mă arde Și-mi face pasul meu nemernic, Dă-mi voie, craiule puternic, Să plec din curtea ta departe!" Și-a zis haliful: ,,Dorul tău Îl înțeleg. Și iată-a noastră hotărâre: Ioane, voie ai din târgul meu Să pleci spre a chemării tale împlinire!" * Și curțile lui Damaschin Rămas-au pradă a uitării, Ș-averea marelui ... adunata lume. Și capetele închinând în jos, Răspund egumenului lor sfios: ,,Blagoslovit să fie el, ostașul Lui Dumnezeu, ce vine-n mănăstire! Dar cine oare din întreg lăcașul E vrednic de a da povățuire Acestui cântăreț vestit și sfânt, Când nouă ni-i povață-al său cuvânt?" Dar iată ...
... cu mâna semn a face, Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruință se mișcară râuri-râuri, Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri; Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizonul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci ... apune, Voind creștetele nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit, Pân' ce isvorăsc din veacuri stele una câte una Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn. Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului ... pe genunchi scriind o carte, S-o trimiță dragei sale, de la Argeș mai departe "De din vale de Rovine Grăim, Doamnă, către Tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mândru-n valea Ta: Codrul cu ... retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, cari joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume ...
... venise nici o rudă. Adică ce rudă era: un moș, frate mai mic al conului Iordache. Toată averea i se cuvenea lui acuma, dar, fie din nepăsare, căci era el bogat și fără moștenirea asta, ori de frică să nu-i fie și lui scris s-o părăsească prea de curând ... nici nu abătuse pe la moșie. Trimisese numai un om să ferece hambarele, șurile, odăile cu tot ce aveau în ele, iar moșia o arendă. Din ograda caselor se împrăștiară toți, într-o clipire de ochi, îndată după scoaterea mortului. Arendașul se mută într-altă pereche de case, mai mici, de ... în voie, întinzându-și frunzele lor, cele late și verzi, ca un acoperământ deasupra pământului umed; iar lângă cerdac, loboda se înălțase ca o pădurice din care mai nu s-ar fi zărit omul. Veni și toamna cu ploile ei reci și repezi, care băteau, prin geamurile sparte, în odăile întunecoase ... i se vedea dintre buruieni decât vârful căciulii. A stat puțin, pe urmă a înconjurat casa, apoi a ieșit din ogradă, a lăsat dârlogii pe gâtul calului și s-a coborât spre rateș. Aici opri căluțul și întrebă pe cei câțiva ...