Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MAI DEPARTE

 Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 806 pentru MAI DEPARTE.

Dimitrie Anghel - În furtună...

... anunțînd îndepărtata primejdie ce călătorește pe creste. Iubitorii de furtună, cenușii ca și talazurile și pătați de spuma ce o nasc frămîntările, ei singuri nu mai au hodină acum cînd obloanele toate pe la case sunt închise și fantasticul fum se risipește despletit de pe marginea ogeagurilor, înfrățindu-se cu negurile ... voluptatea zborului, de primejdia ce o simțeam pitită după creste de marele suflu potrivnic ce mă pîndea de subt curba oricărui val. În cenușiul zbor, mai alb ca toți ceilalți, ca o închegare de spumă sau ca o bucată imaculată de zăpadă, din tot nebunul stol, unul singur se avînta mai ... se pasărea, ca să apară din nou, mergînd parcă pe valuri, ca o foaie de hîrtie albă luată și clătinată de uragan fîlfîia în aer, departe de stol se răzlețea, ca apoi să revie ca o săgeată, capricioase tumbe făcea în aer ca și cum ar fi vrut să-și arate ... luat albele file și le-am dat drumul în uragan. Și albele file au pornit, s-au dus fîlfîind, marginea crestelor au ras-o și mai

 

Costache Conachi - Visul amoriului

... năcazurile ce-am tras !     Prin prăpăstii, munți și dealuri, ostenit călătoream.     Și pe drumuri neumblate pururea ne învîrteam.     Mă rătăcisăm cu totul, nu știam unde mai sînt     Și mi se părea tot locul pentru mine un mormînt,     N-aveam cale hotărîtă, vînturile ne purta     Și-ntr-o parte și într-alta ... Numai cît mergeam acolo, să prefăcea în urît.     â€žAh, am strigat cătră umbră, stăpînă, nu te-ndura.     Lasă-mă să mă răsuflu, că nu mai pot umbla.     Ori, pesămne, ești dorită ca să mă omori de viu.â€�     â€žDar nu știi, mi-au zis cu răcnet, că eu sînt ... bărbați !     Dacă-ți lipsăște răbdarea, pe la amori tu ce cați ?     Ai îndrăgit, nu-i scăpare, trebuie să pătimești,     Dar să știi că nu-i departe fericirea ce gonești.â€�     Atîta au putut zice și îndată s-au deschis     Zori de ziuă luminoase, cu văzduh de par-aprins.     Nu arde însă ... ce lacrimi îmi povedea,     Sînt din grădina dintăi florile ce ai văzut,     Dar să te ferești de ele, căci îndată ești perdut.â€�     â€žAh, mai stă puțin, stăpînă, să le privescâ€�, am strigat.     â€žBa nu, mi-au zis cu mînie, căci aceasta nu-i iertat.â€�     Și îndată cu ...

 

George Coșbuc - Iedera

... Coșbuc Iedera care se-ntinde Pe pământ, rămâne slabă, Toți o sfarmă cu piciorul, Și ea veștejește în grabă, Dar, când iedera se-nalță, Tot mai sus și mai umbroasă, Cine-o vede, o iubește, Lăudând-o, că-i frumoasă. Astfel omul, când rămâne Numai pe pământ cu gândul, Toți îl ocolesc, cu mâna ...

 

Ion Creangă - Amintiri din copilărie

... mea. Și cea dintâi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgâtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. Însă părintele mai în toată ziua da pe la școală și vedea ce se petrece... Și ne pomenim într-una din zile că părintele vine la școală și ... frumos, și părintele îi pune nume Sfântul Nicolai, după cum este și hramul bisericii din Humulești... Apoi poftește pe moș Fotea că, dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa, din când în când, câte unul, și ceva mai grosuț, dacă se poate... Bădița Vasile a zâmbit atunci, iară noi, școlarii, am rămas cu ochii holbați unii la alții. Și a ... durerile cuvioaselor muște și ale cuvioșilor bondari, care din pricina noastră au pătimit. Nu trece mult după asta, și-ntr-o zi, prin luna lui mai, aproape de Moși, îndeamnă păcatul pe bădița Vasile tântul, că mai bine nu i-oi zice, să pună pe unul, Nic-a lui Costache, să mă procitească. Nică, băiat ...

 

Mihail Săulescu - Întuneric

... înseamnă     Cărarea unei grele și vagi melancolii...     Un vis țesut în vară se stinge 'n toamna tristă     Și inima-i bolnavă și sufletul e gol...     Departe, zdrențuită, se flutură-o batistă,     Cum trece singuratec, neliniștit, un stol...     Și ție ți se pare că pleacă dela tine     Aceste călătoare spre alte zări ... ce se luară     Cu dorul lor de ducă, și-a se opri nu pot...     Și ție ți se pare că n'o să mai revie     Nici stolul care trece, nici vara ce-a trecut,     Nici visul care nu e — și 'n camera pustie     Rămâi cu gându ...

 

Alexandru Vlahuță - Do ut des...

... dau, ca să dai" în latină. Publicată în Vieața , an I, nr. 33, 25 septembrie 1894 Alintîndu-și mustăcioara, Trece fantele gătit: Se cunoaște de departe Că iubește și-i iubit. Cine-a dat perdeaua-n lături? I-a bătut în geam discret... Junele suspină-n stradă ... portița la o parte, I se pare că-i în vis... Mîna alb-a Afroditei Grabnic ușa i-a deschis... Ce mai vreți să șiți? Sunt singuri ! Junele-i cam sfiicios... Două brațe moi și grase Îl înfășur-amoros. Afrodita-și amintește De străvechile plăceri, Peste cari ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Magda lui Arbore

... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Magda lui Arbore Magda lui Arbore de Bogdan Petriceicu Hasdeu Ateneul român , mai-iunie 1861. Rănit pân' la moarte, cu sabia-n mână Fu hatmanul Arbure prins; Ducându-l departe la hoarda păgână, Dispare tătarul învins. Pe câmpul izbândei stau corturi întinse Voinicii cu domnul lor bând; De hatmanul Arbure vorba se-ncinse: Jelea fiecare ...

 

Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles...

... rugăminți,        Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime fierbinți        Vărsate zi și noapte. Le-am îndreptat despre apus        Durerea să-mi alunge, Dar el se nalță tot mai sus        Ca să nu-l pot ajunge. Va fi în veci necunoscut,        Va fi în veci departe... E steaua negrului trecut:        Iubirea făr- de moarte, Ce mărginește-n orizon        Și ocean și stepe Ș-al cărui farmec monoton        Te-a-nvins ...

 

Ion Luca Caragiale - Mamă...

... ești tu cuminte? — N-am fost pân-acuma, coconiță, sâru' mâna; da de-acu-ncolo, să fie ea a dracului care o mai... De prisos să ne mai lungim la povestit cu de-amănuntul toate... Destul să spunem că, peste un an de la plecare, întorcându-se împăratul biruitor de la război, a ... când îl vedeau săgetând rândunica din zbor; când îl auzeau, pe urmă, cântând din gură și cu harfa, de te sfințea — amândoi soții nu mai puteau de mândrie, îl luau în brațe și-l sărutau, și femeia zicea: — Mulți feciori de-mpărat or mai fi, da ca și ăsta al nostru, nu mai crez altul!... s-a isprăvit! Au trăit ei așa cu toții, la curte, în bună pace, liniștiți și fericiți, fiecare cu partea și ... se vaite ca un copil mic și să se bată cu pumnii-n cap: — A răpus-o pe mama-doica!... Aoleu!... nu mai e de rană! Împărăteasa — leșină și ea. Împăratul, strașnic de turburat de toate astea, strigă: — Eu stric, că m-apuc să vorbesc politică ... ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie

... pe brațul său cel drept, și când declamam pe dinafară, ardicam și eu brațul. Când văzui însă pe Arghir, eram în ceruri de bucurie: învățai mai într-o săptămână cântarea întâi. Mă încurca însă că nu știa nimeni să-mi spuie ce este muză ; într-un cuvânt, eram de minune în ... o spuneau toți sătenii). Întorcându-ne la București, după încetarea boalei, auzii că se plângeau părinții că trebuie să fi uitat eu tot ce învățasem mai dinainte; și cu adevărat uitasem, căci pe Macarios anir citeam tot atât de încet ca și pe psalmul cel din urmă, Miros imin... Bietul dascălul ... ia cartea lui Papazoe ori Polizoe. Mă puse la Istoria sfântă prin întrebări și răspunsuri ; din grecește îmi tălmăcea românește. Din ziua aceea nu-mi mai fu urâtă cartea, în scurtă vreme mă puse la Grămatică, la Hrisorora, la Esop, și ajunsei în doi ani și până la tom. Chipul, mergeam ... a orânduit Dumnezeu sa luminez neamul, dar când îmi intră în mână Liricele lui Atanasie Hristopol, mi se tăie tot cheful de a mai face versuri din capul meu. Le învățasem pe dinafară, și într-o vară mi-aduc aminte că le-am tradus toate. Le-am dat dlui ...

 

Emil Gârleanu - Bolnavii

... topește așa, din picioare, ca ceara. Ciobanul începu iar: — Ghine, da mătușa Casandra nu-i în sat? Adică voi credeți că doftorul vostru e mai ceva ca dânsa? — Știe, știe, bădiță, îi răspunse o fată care sta mai la o parte, știe, că pe tătuța el l-o vindecat. — Tacă-ți gura, fa! Nu știe nimica. Dacă ți-o fi scris să ... Te taie așa din când în când. Ori parcă te împunge. Ha? Bughea îngăimă: — Da, așa, chiar așa, domnule doftor. — Ești bolnav de mai, băiete, de mai. Dar pentru asta n-am doctorii cu mine. Trebuie să-ți iei de la târg. Ai cu ce? Să-ți dau o însemnare. — Dați ... — Îl jucași, Bugheo! Flăcăul parcă simțea nevoie să spuie la toți că el rupe ghioaga în două, că nu putea să-l împungă în mai așa, din senin. — Cum să mă-mpungă, mă?! Și râdea cu hohot, în gâlgâiri scurte, de răsuna ulița. Către seară ieși din sat și ... toată întâmplarea și încheie: — Să-l fi văzut cum mă sucea, cum mă bocănea, și da mereu: Că mă împunge, că mă taie prin ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>