Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU BINE
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 944 pentru CU BINE.
George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)
... jemanfutismul și fudulia cu care-și narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant , care „îl prindeâ€�â€�... Deprinși până la saturație cu proza beletriștilor noștri din ultimul timp, încărcată de o pretențioasă etalare de erudiție într-un stil fad, pomădat și pedant, era gata să uităm că ... scump decât o arhivă sau o bibliotecă ambulantă. De la o viață sufletească intensă, generoasă, tot se mai pot înfrupta și cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de cultivat ar fi, nimenea nu s-a ales niciodată cu nimic. Am mărturisit de la început că nu cunoaștem încă opera literară a lui Panait Istrati. Cuvântul lui Rolland și mai cu seamă succesul larg și spontan, pe care l-a obținut în Occident, sunt însă chezășii mai presus de îndoială că ne aflăm în ... în loc să-l îndepărtăm definitiv de la noi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge la struguri sau (breaslă păcătoasă ce suntem) prin graba cu care-i aruncăm piatra din mâna altora, — ar fi mai bine ...
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... zi, ea zise bărbatului ei: - Mă bărbate, de nu ți-ei lua copiii să-i duci undeva în pustietate, ca să-i prăpădești, eu pâine cu sare de pe un taler cu tine nu mai mănânc. - Da bine, fa nevastă, cum să prăpădesc eu așa bunătate de copilași? Și unde să-i duc? - Nu știu eu d-alde astea. Să faci ce zic ... pui de al meu carele îți va fi de mare folos. Băiatul ascultă pe iepure și îi luă puiul. Merse mai înainte și se întâlni cu vulpea. Ea îi zise ca și iepurele, și îi luă un pui. Mai merse ce merse, și întâlnindu-se cu lupul, îi luă și lui un pui, căci îl ascultase și nu-l săgetase. Asemenea făcu daca se întâlni cu ursul. Acum băiatul avea patru fiare, pe care le numea cățelușii lui. Se întoarse, deci, la soru-sa, cu cățelușii după dânsul și îngrijea de ei ca de un lucru mare. Odată, ce-i veni fetii în gând, zise fratelui său: - Urcă-te, leică ... mai trage inima să meargă la vânat, și căta fel de fel de pricini ca să rămâie acasă. Și tot astfel până ce se îndrăgosti ...
... bălai Ea mai are. Și-apoi doi ochi, pentru care Doua-mpărății să dai! Blândă ea, ca faptul sării, Vara când e cer senin, Visator, cu un suspin, Ea privește-n latul zării Cum, din negrul depărtării, Vine-un nor, privind la nor Nina cântă; cu mult dor Nina cântă, Și-a ei gene tainic zvântă Picurii din preajma lor. Dar pe loc ea schimbă glasul Și silește zâmbet ... Bate-n casă șase ceasul, Când s-oprește-n tindă pasul: Lângă fata tinerea, Mă-sa vine; lângă ea Mă-sa vine. Și-o întreabă cu suspine: Ce-i cu tine, draga mea?! Nu-i riimic! răspunde fata, Mamă dragă, nu-i nimic! Pentru dragosti de voinic, Gata-i sapa și lopata Și făcliile stau ... și zâmbește, Mă-sa greu a tresărit: Vai de mine! Ce-ai grăit? Draga mamei, ce-ți lipsește? Taci, că vraja te pândește Cu păcat, de capul tău Să se lege; cu ceas-rău Să se lege; Nu-l chema, că te-nțelege! Ne ferească Dumnezeu! Ceasul-rău fata suspină Unde-i, mamă, ceasul-rău? Bun și ... ...
... uitare Aici în mormînt ; De toți despărțită. În veci părăsită, Mă-ngrop în pămînt. Așa-i la o floare, Ce-a vîntului boare, Cu-a zorilor plîns O să fac să răsaie ; Săcerea d-o taie, Tot lustrul i-au stîns. Mărirea, averea, Norocul, puterea, Toate-s ...
Constantin Negruzzi - Duchesa Milanului
... mult ipolipsis întru acest război, s-au ales gheneral a milanezilor și nu după multă au luat și titlu de duc de Milan, cu toate împotrivirile Casii de Orleans, cari nu era în stări a-l opri cu puterea armilor. Dar Carl al 8-le murind fără clironomi, Luiz al 12-le, carile era duc de Orleans, i-au urmat, și mai întăi ... ace vremi să afla la Milan, Clarisa Visconti, fată unui cadet a aceștii slăvite casă, cari perisă în cel din urmă război, întrece cu covârșâri pe celelalte: naștire sa, frumsăța sa ce nemărginită și mare sa faptă bună au sâlit pe craiul a o tratarisâ cu multă deosăbire. Amiralul de Bonivet, favoritul lui Franțisc I, s-au atins cu atâta vioșime de frumsățile aceștii persoane vrednici de iubit, încât s-au amorezat strașnic din ce întăi dată ci au văzut-o. Pofta care ave ... i facă vizită, cagetând că-i va fi ușor a spune santimenturile inimii sale frumoasei Clarisăi. Contesa și fiică-sa l-au priimit cu multă politică și i-au făcut toată cinste ci să poate faci favoritului unui mare crai. ...
... a vrea! Tu să n-ai nici o păsare. Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc, Doar mi-ar potoli cel foc, Apoi adă-mi haine dalbe, Cusute cu firuri albe; Adă-mi și armele mele Ce lucesc ca niște stele. Apoi cheamă din câmpie Calul meu de voinicie Care plânge când mă vede ... colecția cântecelor poporale ale serbilor, tradusă în limba franceză de August Dozon (Dentu libraire-Ă©diteur Paris). În Ardeal există asemenea balada lui Doncilă, însă cu numele de Radu și călugărița (vezi colecția tipărită la Pesta de dr. Marin Marienescu) ↑ În timpurile pe când Bugeacul era în stăpânirea tătarilor, aceștia ... români, arzându-le satele, prădându-le vitele și răpindu-le nevestele și fetele. Asemenea românii, din partea lor, dădeau năvală în Bugeac și-și răzbunau cu foc și cu moarte. În balada lui Doncilă, tătarul Crâm Hogea cere tot în silă și în putere, el ridică haraci de tot omul câte zece galbeni venetici ... spăimântător de acea epocă de vrăjmășie, unde omul nu era sigur de azi până mâine, și în care el se găsea într-o luptă necurmată ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... lume, înconjurați precum erau de păduri seculare, prin care abia putea răzbate pasul omenesc, locuitorii Dornei duceau o viață lină și fericită. Natura le dădea cu prisosință mijloacele de viețuire și, feriți astfel de atingerea zilnică cu lumea de prin târguri, ei păstrară neatinse și limba, și portul, și virtuțile strămoșești. Cu toate aceste, și acolo nenorocirea a trebuit să-și împlânte ghearăle sale. O colonie de otomani goi și flămânzi, ce nu mai găseau ... sa, crescut în mijlocul scursurilor și-a gunoaielor orașului, Osman de tânăr se aruncă cu capul înainte în vârtejul patimilor. Toate simțimintele de bine fură curând înădușite în inima sa. Împins de mizerie, încurajat de izbândă, ajutat de natura sa puternică și inteligentă, Osman lăsă frâu liber instinctelor răului ... cântece de dragoste care scoteau pe furiș din pieptul nevinovatelor fete suspinuri de dor. Ici ședeau bătrânii satului cu figurile lor serioase și meditative, încinși cu curele late și țiind în mână câte un lung toiag, semn al statorniciei; dincolo flăcăii veseli și neastâmpărați, cu pletele lasate pe umere, copii zburdalnici ai muntelui, harnici la muncă, ușori la joc, așteptând începerea horei cu ...
Ion Luca Caragiale - Temă și variațiuni
... Din causa vântului violinte, care sufla puternic de la occidinte spre oriinte, incendiul a produs o mare panică printre cetățiani și cetățiane. Pompierii cu câțiva serginți și oficiari — generarele era absinte — au mers la localitate, unde cu greu au sbutit să năbușească sinistrul, care apăruse deja la steriorele casii atinse. Cu această ocaziune vom repeți dechiarațiunile făcute în organul nostru de atâtea ori, privitoare la instituțiunea pompiarilor. Am zis, zicem și de datoria noastră este să ... în Dealul Spirii un mare incendiu. În lipsă de petreceri, o emoție e totdeauna mai de preț decât plictiseala. Mai multe ziare ale opoziției vorbesc cu un zgomot asurzitor despre un incendiu ce ar fi avut loc în Dealul Spirii peste drum de cazarma Cuza. Cu această ocazie încalecă iar pe faimosul dumnealor Dada2, aruncând în spinarea reacțiunii (sic) răspunderea pentru acest sinistru. Întrucât trebuie să pună publicul temei pe spusele ... blond-auriu care se buclează natural, fără nici un artificiu, un boboc de trandafir gata să se desfacă la razele lui Phoebus, armonizându-se plăcut cu tonul roșiatic al flăcărilor ușor estompate de vălul de fum. Trec peste multe alte frumuseți al căror nume îmi scapă. Apoi un buchet de tinere
Alecu Russo - Despre "Steaua Dunării"
... ne-a deșteptat odată, dar începe de o vreme și sub toate chipurile a ne înăduși, întocmai ca acei făcători de bine, care scot pe nas binele ce au avut noroc de a putea face. Ești înțelept, îndatorește pe corespondenții d-tale la înțelepciune. II ... III. Greutatea ce simte românul de a plăti, și placul lui de a prelungi creditul său, fie moral, fie personal, fie cu amanet, până la sfârșitul lumii, se poate, de nu ai fi judecător la Berlin, adică Vornicia de aprozi și Divan de întărituri. Cumpănește și dezleagă ... proști și lipsiți, și oare slut vorbea Hristos? Deși vorbea nu în limba fariseilor și a cărturarilor, ci în limba lui Petru pescarul. Cu o a doua scrisoare ți-oi împărtăși a cincea descoperire, dacă acestea îți plac. Descoperirea este o călătorie în Moldova la ...
Constantin Stamati - Aslanaș cel bogat și momița lui
... de la dascăli învățase foarte rău, Au auzit de-o momiță Că se vinde la mezat Și că era minunată De-nvățată, Și că semăna cu dânsul și la fire și la stat. Deci au socotit s-o ieie ca să-i fie dăscăliță, Și măcar că era scumpă, dar el ... Și hazlie, șugubață, Însă este pizmătară, Vicleană și râzătoare Neamului ei semănând; Și alt moral neavând, Decât pe oameni scuipând, Dacă nu o dezmierda. Iar cu cei ce-o netezea, O gâdilea după cap și cu dânsa șuguia, Sau glumea, Ea prea amabilă era. Deci ea pe al său elev asemine l-au deprins Să-și bată joc de oricine, să ... Așadar, cest fleac de om așa se obrăznici, C-a început a îndrăzni, A încredința pe toți, Că el cu a sa momiță în Bagdat ar fi ce-ar fi, Încât pași, aiani, spahii și alte rejealuri mari Îl ascultă căscând gura, ca ... Când le spune Aslanaș de-ai săi bani și armăsari. Dar beii cei tineri, Ce nu era nătărăi, Lăuda a lui momiță, tot cu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și din ... o fi rebegit de ploaie, că e gol ca un deșt... Așa îngână în fundul întunericului Raluca, atârnându-se de lanțurile foalelor. — Deh! mai bine să vină mort decât cu mâna goală, răspunse răgușit Căliman, botezând cu praftorița cărbunii care își ațâțau din ce în ce flacările lor albăstrii. Ș-atunci s-auzi lângă prag o jale de vioară ș-un glas ... în ceară. Părea un Christos oacheș în niște zdrențe murdare. — Oh! târgul e rău! zise blajin Milogul. E rău de tot, că oamenii sunt bine ...