Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA PARUL
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 1010 pentru CA PARUL.
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante, care pot să placă și să folosească oricărui cititor. Ca să fiu, dar, drept și să te pun îndată la adăpost despre orice neajunsuri ar putea să-ți vină de pe urma cuvintelor mele, recunosc ... tăcută a scrierii tale, faimoasele lui versuri din Arta poetică: Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci, Lectorem delectando, pariterque monendo [1] Îți urez ca să se poată aplica cărții tale și exametrii următori, în care sper că d
Garabet Ibrăileanu - Viață și moarte
... Viața nu e nici bună, nici rea în sine. E cum o simți -- și nimic alta. 15. Moartea prin sinucidere e tot atât de ,,determinată" ca și orice moarte, ca și moartea de cancer. Moartea cauzată de o boală fizică e termenul fatal al unor procese fiziologice. Sinuciderea -- al unor procese sufletești. 16. Nu doriți ... de acțiune, pentru că nu poate reacționa, atunci realitatea nu-l mai interesează. Atunci vine incuriozitatea (oboseala nervoasă, neurastenia, a fost definită și ca o rarefiere a stărilor sufletești). Incuriozitatea este vestitul ,,urât" ( ennui ) al lui Baudelaire. 20. ... oboseala, deziluzionarea, inacțiunea, slăbind instinctul vieții, slăbește și instinctul ... jocurile de lumini și umbre ale pădurilor cu întârzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și, după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... 27. Numele celui ... nimic. 28. ...toată poezia vieții, până la infinitezimal, emoția pe care o dă o floare de câmp, răsăritul unei stele, o adiere de vânt, are ca ...
Ștefan Octavian Iosif - E mult de-atunci...
... Iosif - E mult de-atunci... E mult de-atunci... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei ! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri... Și-i mult, e mult de ... prădară hoții Și turcul stăpînea în țară... Cum am scăpat și eu cu zile Nici aș putea să-ți spun, copile... Pesemne pronia cerească, Voind ca să mă pedepsească, Mi-a dăruit pedeapsa-n zile... Că, uite, vremurile-acele De-au fost amarnice și grele, Dar inimi drepte, credincioase ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a X
... așa fu pănă-acu modă, De care mândra țigănie Nu să cade să să depărteze, Ci mai vârtos are să-i urmeze. [6] Unii poftea ca nice-un sărac Să nu fie-în țara țigănească, Alții, ca de bir și dare-în veac Nimic să nu să mai pomenească. Ceștea, ca nice-o slujbă să fie, Ceia, ca-alții să le lucre moșie!... Destul că nu-i acea minunată Părere-a minții buiguitoare Care să nu fie fost lăudată Într-acea ... în tărie, Că nu-l contenește nici o lege; Așa venitul de obște piere Între mai multe răpace ghierre. Oameni-s așa făcuți din fire Ca-între cei asemene cu sine Să poftească-a fi cu deosăbire; Fieșcare el mai bun să ține Decât pe ceialalți; de acie Tot ... vrajbă cu răscoală Turburează pe biata mulțime. Asta-i izvodul a neîncetate Rele,-în democrateca cetate. [17] Iar' unde s-au hotărât odată Ca sângur unul să stăpânească, Toată-acest feliu de pricire-înceată, Toata vrajbelor să stânge iască, Căci nici unul pre monarhul țâne În cevaș' asemene cu ... ...
Mihai Eminescu - Aur, mărire și amor
... și verzi, iar în mijloc, țesut în lână, câte-un idil întreg. Colo o fată dă iarbă verde un[ei] capre, dincolo doi copii îmbrăcați ca-n poveștile dramatizate și care, prin pozițiunile lor, par a afecta reciproce intențiuni subversive. Scândurile de pe jos erau ceruite deschis, cam în coloarea alămâiei, în opozițiune cu ceruiala întunecată ce se ... domnești și de oameni fără nici o treabă cărora domnul le dădea, după naștere, un rang în armată și pe care ei le solicitau pentru ca să poată avea dreptul de a purta o uniformă bine tăiată și încărcată cu fir ca să se miște astfel cu mult succes împrejurul damelor, a căror imaginațiune rămăsese ăaprinsă*î de când plecase oștirea rusească. Damele erau frumoase ... opri de-a [se] părăsi acestei plecări naturale decât stosul. În mijlocul acelei veselii elegante, în fond însă lipsite de cultură adevărată, priveau ca niște umbre tablourile din pereți, pe care am uitat a le aminti. Erau litografiile institutului Albinei românești, binișor executate, unele copii de pe ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... s-o înlăture. La această concluzie, care pare la întâia vedere foarte stranie, Ferrero ajunge prin faptul că face o deosebire adâncă între munca intelectuală ca exercițiu, mai mult automatic, și munca intelectuală adevărată , cum zice el. Fără ca să fim de-o părere în totul cu Ferrero, această clasificare a muncilor ne pare fericită, numai noi am da alte nume la ... muncă-exercițiu, se uită de sus la leneșul de artist care în toată viața lui a scris un biet volum pentru facerea căruia, ca muncă de scris, ar fi de ajuns două zile. Un ziarist, care după tocmeală dă în fiecare zi patru coloane de tipar, cu greu va ... celebru. Pentru ce? Doar că a spus-o în versuri. Atunci încearcă și tânărul nostru să versifice pe teme tot așa de simple ca a lui Eminescu. După un exercițiu oarecare, după ce tânărul nostru s-a inițiat în arta versificării și a pătruns ... ce n-a priceput, între altele, tânărul nostru cvasi-poet sunt următoarele: Eminescu avea un anumit simțământ, o anumită stare sufletească de exprimat. ...
Vasile Alecsandri - Plugul blestemat
... cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeșească, Pe care o pândește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimii de veacuri moștenită. Dar nu vrea răzeșimea să-i vândă-al său ogor, Căci e legat prin ... i vrerea atunci când domnul vrea!" [1] A doua zi o ceată de mulți neferi călare, Înconjurând pe vodă, pășesc peste hotare, Și ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug, Unealtă de răpire cu șase boi în jug... Câmpia năvălită lucește verde-n soare, Dar un fior ... tu, vodă, avutul strămoșesc? A! dacă nu ai teamă de trăsnetul ceresc, Na!... zi să treacă plugul pe-al meu copil din fașă, Ca să rămâie-n lume pomină ucigașă. Ea zice și depune odoru-i lângă boi. Minune!... Cei din frunte, plăvanii amândoi, Cu ochi plini de blândețe ... alta pe pământ. Răzeșii sunt, răzeșii!... .ugiți, pieriți cu toții. Păcatul vă ajunge, neferi și domni, voi, hoții! Răzeșii în urgie s-apropie de voi Ca să vă puie-n juguri, să dați plugul napoi. . . . . . . . . . . . . . . . . Dispar în clipă hoții, și zarea se deschide, Și gloata strigă: Oarba!... și copilașul râde. 12 ...
Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare
... umbra lui Decebal se întinde mai departe decât lumina lui Ștefan. Ștefan este un om gigantic, ce umple ochii; Decebal se înalță în zarea trecutului ca o zeitate nevăzută și neînțeleasă. Și unul și altul au avut același țel, aceeași idee sublimă: neatârnarea patriei lor! Amândoi sunt eroi, însă Ștefan un ... sub pretext de oarecare drepturi fictive, Ștefan, zic, se opune dușmanilor când cu puterea, când cu dibăcia unei ingenioase diplomații. El se uni cu leșii, ca să bată pe unguri, cu ungurii, ca să alunge pe leși, și cu amândouă aceste neamuri, ca să reziste turcilor. Înțelept, viteaz, neadormit, el izbuti a face dintr-o țară de păstori o țară de războinici spăimântători și, cu singurele ... măsură cu împăratul, găsindu-se deopotrivă cu dânsul, și care umilește Roma, silind-o să-i plătească tribut. Domițian Dacicul, Particul etc. seacă comorile sale, ca să cumpere pacea de la Decebal, însă Decebal zgâlțâie puternic colosul roman, fără a-l putea răsturna; el combate cu neîncetare influența romană ... cade glorios sub brațul divului Traian. Moartea lui este ultimul sacrificiu ce-l face poporului său; el se ucide pe ruinele patriei sale! Decebal e ...
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii
... pildă ne slujiți Cum cele mai slăvite și cu temei de fier A omenirei fapte din fața lumei pier; Cum toate se răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt; Cum omul, când să fie în toate săvârșit, Pe negândite, cade sau piere în sfârșit ... Și mi se pare încă c-auz un jalnic glas Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas, Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut, Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut". .......................... .......................... Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns ...
Cincinat Pavelescu - Căința domniței
... Ea visează ochii negri ai trimisului străin Ce-i sărută mâna caldă în smerită-ngenunchiare; Din a genelor clipire toată patima-i tresare, Ca un vifor ce pândește-n pacea cerului senin. Dar mândria, care-ngheață para sângelui domnesc, Ce de veacuri dă vlăstare tronului moldovenesc, Frânge visul ei ...
Cincinat Pavelescu - Simfonia ploii
... amărâte Tăcerea plină de fiori A nopților posomorâte! Sub lustrul apei strada pare Un râu statornic, fără val, Și flacăra de felinare E ca o lamă de pumnal. Pe când visezi la pianu-ți, doamnă, Și-asculți al sobei dulce cânt, N-o să-nțelegi ce triste sânt, Când ...