Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru C����EL

 Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 832 pentru C����EL.

Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind

... se reanimă Și d-o lumină vie străluce, și s-a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o ... d-amestec nimica cu pământul, Mă duc foarte ușure, ca frunza ce-o ia vântul; N-am rădăcini aicea să poată m-arresta. Poetul e c-acele străine svolătoare Ce nu-și caută cuibul pe țărmuri stătătoare, Nici ramura, nici unda drept loc legănător, Ce nu se pun pe arbori, nici ... curând ca dânșii trăi-voi a viață În verva imortală ș-eterna dimineață Divinelor concerte, în hor de cherubimi. Peste curând... dar moartea c-o mână grea detună Ș-atinge a mea liră. Se sparge și răsună Și plânge ca o surdă în aerul deșert. A ...

 

Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna

... marama de pe obraz și, pentru întâia oară, inima-i simți, la vederea unei necunoscute, fiorii ce dă primejdia unei ființe iubite. Niciodată până atunci el nu văzuse așa fragede și dulci trăsuri în luptă cu suferința; niciodată sufletu-i nu se umpluse de o mai vie și mai îndoioasă îngrijare ... și cuprins ca de un farmec dinaintea acelei zâne aromite, și vinele-i băteau cu iuțeală, și suflarea-i se revărsa din sânul său, pare c-ar fi vrut să împartă cu dânsa viața ce în pieptu-i se îndoise. Cu-ncetul, tânăra copilă își veni-n simțiri; ochii ei albaștri ... minut atâta senină mărinimie, atâta smerită supunere, încât sufletul ei nu presupuse vreun rău, și buzele-i, rumenindu-se ușurel, șoptiră încetișor: – Îți mulțumesc c-ai fost milos și m-ai scăpat d-acei oameni fără de lege! Apoi, pricepându-se singură cu un bărbat necunoscut, se sculă binișor și ... strângând pe pieptu-i marama ce-i rămăsese în mâini, jură că viața-i întreagă va fi închinată îngerului acestui vis încântător. Din minutul acela, el ce se hrănise cu laptele dușmăniei, el ce visase numai crunte răzbunări, ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Pintea

... la mine, Să vă spun și eu vreo două... Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă : Bacii lacomi nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde, Ca să-i caute pricină ... cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă... Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră : Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră ! Cu pitici așa nevolnici Tocmai el să-și puie mintea ? Milă-i fu ca să-i mai bată, Și-a plecat în lume Pintea !... II Rătăcea acu prin codri ... Ce să vezi, măi frate dragă ! Nouă sate risipite Peste-ntinderile zării Se-nvîrteau voios în horă După sunetul cîntării. Țupăiau bătrîni și tineri... Poate c

 

Vasile Alecsandri - Bujor

... cât colea." ,,Las' să vie că nu-mi pasă Când mi-e paloșul pe masă Și mândruța drăgăstoasă." Sărutatul n-a sfârșit, Potira c-a și sosit. Luptat-a Bujor, luptat, De potiră n-a scăpat! III Frunză verde de negară, Pe Bujor ... a morților! ↑ Acest hoț vestit, poreclit Bujor din cauza culorii părului său, a ieșit în țară pe la începutul veacului XIX. El era fecior boieresc la moșia unui boier pân' a nu se da la hoție; fiind însă rău bătut într-o zi de stăpânul ... pe ciocoi în lanțuri. ↑ Fiare în loc de fere , provincialism. ↑ Bujor a fost prins într-un bordei, aproape de Focșani, unde el se odihnea. ↑ După înțelesul acestor două versuri, se vede că și pe timpul lui Bujor unii din judecători erau supuși farmecului banilor. ↑ Hoții ...

 

Vasile Pogor - Poezie

... groaznic al morții că au sosit.     Cu cît puterea trupească s-apropie spre sfîrșit,     Cu atîta să întartă cugetul spre dosădit,     În oglinda minții mele el îmi arată pe rînd     Cît am făcut fapte rele și ce m-așteaptă curînd.     Mustrarea lui acea dreaptă o sîmpt bine, dar tîrziu :     Că într ... durelnic valmașag     De cruzimi, de prigonire și de cumpliri înșirat.     Un suflet plin de păcate, la giudețul strașnic duc.     Ce Mi-a folosi c-a zice, după vreme, un nepot,     Dobitoc fără sîmțire, fără carne, fără bot :     â€žDovedesc prin documenturi că de-a dreptul ... a descurca,     Și ponos pe a lui nume și blăstăm a-i arunca     Iar a norodului lacrămi, pe care el le-au prădat,     Ca puhoiul cel năprasnic cel mai strașnic întărtat.     Îneacă, răstoarnă, spală, tot cee ce-au mai rămas     După vrednicul de ură al ...

 

Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)

... Și crezi că ăsta-i chipul Să-ntinerești în adevăr?... Ca Venerii să fii discipul Mai va ceva pe lângă păr! Unui clubman La cărți, c-un as ești asasin, "Cu spada-n luptă, spadasin; Dar fără spadă, fără as, Tu singur spune: ce-ai rămas? (Moftul Român, 24 Iunie 1901 ... i dedica aceste: Epigrame Lui Teleor Că n-am destulă sare-a mea, Te rog, amice-a mă s'Cuza; Dar c-aș fura-o altuia, Nu cred să poți a m-A-Cuza. Aceluiași Teleor Nu zic, Poate că n-am haz ... și că amicul Teleor era amenințat să fie osândit de Tribunalul republicii literelor. Dar iată un avocat nou se prezintă să apere pe amicul Teleor; el face apel la opinia publică și așterne o magistrală pledoarie prin „Evenimentulâ€� din Iași în favoarea amicului nostru. Iată în rezumat modul ingenios de ...

 

Alecu Donici - Adevărul sau cucoșul de la moară

... Alecu Donici Cucoșul, știți prea bine, că are însușire De a ne da de știre Prefacerile zilei ș-a timpului schimbări. El, făr-a se supune La reguli și cercări, Când adevărul spune, E ca un fabulist; Iar când arată timpul e cam naturalist. Știu ... umbla mereu vuind, Și unda zgomotoasă, în roți cu-a sa iuțime Izbea din înălțime În aer spumegând, Morarul simțea foame. Deci iese el din moară Și vede cum cucoșul, sărind pe-o grindișoară, În pene se umfla, Din gât se încorda, Ș-apoi, căscându-și pliscul, se pare ... a lui cântare, de vuiet mistuită, Era neauzită. Morarul trist se duse în moară, așteptând S-audă mai degrabă cucoșul său cântând. Așteaptă, măi morare, C

 

Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 4)

... de plăcere. Un călător ce-și digerează hrana, Cu coșul plin de mezelicuri, sticle, Mai ponderat ca anticul Pericle Se-ndreaptă gâfâind spre Sfânta Ana. El nu-i poet ca Veronica Micle, Dar simte-n el, când lent își soarbe cana, O amintire dulce ca tocana Mâncată ieri în gara de la Sihle. Se vede într-un sat, lângă scrânciob, Cu ... ciob, Și-nduioșat de-atâta... poezie, Mai mușcă din salamul de Sibiu, Își zice-n gând: Al dracului să fie! Frumos e-aici! Să știți c

 

Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul

... lui, și, când le grijea, grijite erau, iar când nu, n-avea cine să-i bănuiască. Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii; el se ferea de ridicături, pentru că se temea de surpătură. Harabagia, zicea el, e mai bună, că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale, pe jos, iar ... dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz. Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scârțâi: ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea, ba i-e făcut de năjit, ba că i-e făcut pe ursită, ba că i-e făcut de plânsori și tot ... vremea aceea nu era spițerie în Târgul-Neamțului, și jupânul Strul aducea, pentru hatârul călugărilor și al călug ărițelor, tot ce le trebuia. Mai făcea el, nu-i vorbă, și alte negustorii... În sfârșit, nu știu cum să vă spun, era mai mult decât duhovnicul, că fără de dânsul nu puteau ... ea după Ițic, feciorul lui jupân Strul, sau mai bine ar fi să zic, în voia cea bună, că se măritase Ițic după Malca; căci ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ovreii leșești către D. Manolache Costache Iepureanu

... comerțul nostru azi rău și mâne ghine, Acuma nu mai este nici un alișveriș. În ziua de duminici noi vindem pe furiș. Voi ați făcut c-așela ce a văzut o muscă Pe fruntea unui frate cari intră în cușcă Și vrând să o gonească din fruntea dumnealui, Aruncă ... și ni-a făcut de râs. Mai ghine, mult mai ghine, de n-ar fi trecut pusta Și-ar fi rămas acasă la el cu balabusta, Dechit, venind în țară, să scoate pi nebuni. Evreu a fost așela? El n-avea nici perciuni! S-a prăpădit Moldova, coconu Manolache, Când s-a făcut unirea în timpul lui Conache, Când a ...

 

George Topîrceanu - Cocostârcul albastru

... sforul apei, Înfig prăjina, ca o lance. Spre-o lume care-a "fost odată" Duc vestea undele-n răspăr... Stă Zâna Lacului mirată, C-un nufăr galben prins în păr... Pe grindul unui lac sihastru, Din depărtări și din trecut Un mândru Cocostârc albastru Misterios a apărut ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>