Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE TINE
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 971 pentru PE TINE.
Panait Cerna - Părâul și floarea
... vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecată peste valurile-ți line Aveam tăria pururi lângă mine, Iar noaptea-mi coborai și-o stea pe-aproape. Vorbind mereu de cer, de paradisuri, Îmi strecurai în suflet foc și visuri Și mă lăsai cu umede pleoape. Și mă plecam robită dezmierdării ... Vino! Vină! Și tot mă-ndoi… Dar ce sunt eu de vină, Că tu îți farămi trupul în vâltori? Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori, Plecate peste zâmbetele tale? Prefă-ți în aburi picurile grele, Și spulberă în vânt durerea toată ... părâul; dar cu dânsul Se șterse și a cerului icoană Și-acolo unde-și legănase plânsul, Adânc brăzdată-i glia, ca o rană… Pe țărm pustiu jelește-acum o floare: "O, Doamne, unde mi-e pribeagul oare? Hrăniți-l, norilor, cu răpezi ploi! Cu glas de neodihnă să se ...
Ștefan Octavian Iosif - Cântec sfânt
... lui cel dulce, Puiul ei se potolea Și-o lăsa frumos să-l culce. Azi te-adorm cu dânsul eu, Ieri — el m-adormea pe mine, Și-adormi pe tatăl meu Când era copil ca tine
Duiliu Zamfirescu - Fugind de tot
... Duiliu Zamfirescu - Fugind de tot Fugind de tot de Duiliu Zamfirescu Fugind de tot: de lume și de tine, Mă duc să dorm pe-ntidere de ape; Acolo groapa vântul să mi-o sape; Amurgul serii cadă peste mine. Nespus de dulcea ei singurătate Și-o poartă-n lume ... mă mai doare Viața-mi plină de pustietate. O tu, acela ce mă faci să sufăr, O suflete, întoarce-te prin astre Și lasă-mă pe
... de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzându-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe care trântorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a învăța nu poate fi furat de altul. Acest lucru e ... urma, pentru tine, pentru faptele tale. 18. Fiecare țară, fiecare societate umană are felul ei de a fi și gradul ei de dezvoltare pe scara evoluției. Și nimic din lume nu se potrivește la fel în două țări sau două societăți umane. 19. ...umblând cu iluzii vane nu vom ... ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult abstracționism ar fi nevoie de o doză de gorilism. De fapt -- și chiar când pe spirala progresului ne aflăm în ascensiune -- suntem încă la începuturile omenirii. Cele câteva zeci de mii de ani de când suntem ,,oameni", sunt prea puțin ... sufletești tipice etc. Analistul observă sufletul, îl descompune (,,analizează"), îl descrie, îl redă, așa cum este el, cât poate mai exact. Moralistul observă mai mult pe alții; analistul se observă mai mult pe ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... rai Cioplit în flori măiestre, El singur unui fiu de crai D-ajuns i-ar fi fost zestre. Și cum îi zici? Inel îi zic! Pe degetul suleget Al zânei pus, pe cel mai mic, Crescut părea pe deget. O, dă-mi-l mie! drăgălaș Se roagă ea-mbătată. Ți-l dau, stăpâno, de mă lași Să te cuprind o dată! Crăiasa-n ... d-atunci Că i-a pierit norocul. A treia zi, privind în lac Copila, ca-n oglindă, Cerca și nu putea pe plac Un brâu pe trup să-și prindă. Crăiasa vine iar. Grăbit S-a-ncins atunci crăiasa, Și cât de strâns i s-a lipit ... rău i-a stat În haina ei cea largă. Și ochii-i otrăviți de dulci La brâu sălbatici cată. Ți-l dau, cu tine de mă culci Alăturea o dată! Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei Altce, că am eu multe! Nu vreu! Și-n urmă asta ce ... cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată, Și-având în loc de paloș fus, Și-n loc de coif năframă, Pe ...
... Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă ... purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi dădui aur și îl blăstămăi, Și pe credinciosu-mi rob atunci chemăi. Pe calul meu ager sării cu grăbire, Și lăsându-i frâul ca vântul zburam, Nu simțeam durere, nici compătimire, Ca piatra eram. O negură ochii îmi ... de moarte, Și intru la ea. O, vai! o, turbare! o, chin nedescris! Văz... aievea oare sau e vrun rău vis? Văzui fărădelege, văzui pângărire! Pe-un arman în brațe ținea strâns la sân, Ș-a lor buzi lipite arătau simțire, Numai prin suspin. Iute ca un fulger paloșul ... ...
Constantin Negruzzi - Șalul negru
... Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă ... purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi dădui aur și îl blăstămăi, Și pe credinciosu-mi rob atunci chemăi. Pe calul meu ager sării cu grăbire, Și lăsându-i frâul ca vântul zburam, Nu simțeam durere, nici compătimire, Ca piatra eram. O negură ochii îmi ... de moarte, Și intru la ea. O, vai! o, turbare! o, chin nedescris! Văz... aievea oare sau e vrun rău vis? Văzui fărădelege, văzui pângărire! Pe-un arman în brațe ținea strâns la sân, Ș-a lor buzi lipite arătau simțire, Numai prin suspin. Iute ca un fulger paloșul ... ...
Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... Ce fel să fie? Cucoana Oh, cerule! sunt datoare să-i spun și să-i tâlcuiesc În ce anume caretă am eu să călătoresc; Întreabă pe graf Lucescu, și el îți va spune ție Cum are să fie; Și ce mă superi pe mine? Știi că am dorit să-ți cer toate, așadar, cer de la tine Să fie careta nouă Într-o oară, sau mult două. Bărbatul Acum n-am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer caretă englezească, purcezi ... am suit, Și m-am luat după dânsa, ca un bărbat mangosit. Deci ajungând la moșie, chelarul ne-ntâmpinează: „Bine-ai venit, cuconiță!â€� pe ea o felicitează... Cucoana Fi donc! ce surpriză îmi face ghiujul acest făr’ de minte, Urează ca din vechime cu ruginite cuvinte! Cucernicul meu chelar ... mea odihnă, cum se vede, s-au sfârșit, Nu știu a mea bătrânețe prin ce faptă i-au greșitâ€�. Așa bătrânul grăiră, Și pe-a sa onestă față lacrimile năvăliră, După care îmi șoptește bătrânul cu întristare: „Boierule, vai de tine ...
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... Ce fel să fie? Cucoana Oh, cerule! sunt datoare să-i spun și să-i tâlcuiesc În ce anume caretă am eu să călătoresc; Întreabă pe graf Lucescu, și el îți va spune ție Cum are să fie; Și ce mă superi pe mine? Știi că am dorit să-ți cer toate, așadar, cer de la tine Să fie careta nouă Într-o oară, sau mult două. Bărbatul Acum n-am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer caretă englezească, purcezi ... am suit, Și m-am luat după dânsa, ca un bărbat mangosit. Deci ajungând la moșie, chelarul ne-ntâmpinează: „Bine-ai venit, cuconiță!â€� pe ea o felicitează... Cucoana Fi donc! ce surpriză îmi face ghiujul acest făr’ de minte, Urează ca din vechime cu ruginite cuvinte! Cucernicul meu chelar ... mea odihnă, cum se vede, s-au sfârșit, Nu știu a mea bătrânețe prin ce faptă i-au greșitâ€�. Așa bătrânul grăiră, Și pe-a sa onestă față lacrimile năvăliră, După care îmi șoptește bătrânul cu întristare: „Boierule, vai de tine ...
... a sa cale o copilă cosânzeană Ce-i scăldată în năvalnic și-n sân poartă odoleană. [1] S-a oprit copila tristă pe o punte de stejar, Plânsu-i lin pe sân îi cade ca un scump mărgăritar; Iar pârâul de la maluri smulgând floare după floare, Le depune cu șoptire lângă albele-i picioare. â ... žDe ce plângi?... îi zice-o rază pe-a ei frunte strălucind. Tu ești jună, ești menită să trăiești, să mori iubind; Pentru tine-orice durere trebuie ca să se curme... Nouri sunt ce nu fac umbră și dureri ce nu lasă-urme.â€� ↑ Fetele de la țară ...
George Coșbuc - Somnul codrilor
... ești, străine? De tulburi somnul meu? Cu gândul morții-n suflet, s-alergi murind mereu, Să n-ai de gânduri pace, cum n-am de tine eu!â€� Arnulf aude glasul, voinică-i este firea Și râde, râde-n hohot s-alunge nălucirea. Atunci bătrânul Codru, de hohot deșteptat, Încet deschide ... sălbatic și fără șir e cântul: „Ce gând nebun te mână, de tulburi somnul meu? Furtună-ți fie gândul, și moartea o furtună; Sărac, pe căi să-ți mântui visarea ta nebună!â€� Arnulf aude, sare pe cal, înfiorat De frău, cuprinde gâtul fugarului spumat Și-aleargă-n vânt și-n noapte năuc, și sugrumat De gânduri troienite — și nu mai ... cale Nici pietre, nici izvoare; el fulgeră la vale. Și-n zori la poartă bate, dar poarta n-a răspuns, Hatursa-i măritată. Pe cine cați, străine? Arnulf ridică pumnii, s-omoare, dar pe cine? Arnulf ar vrea să plângă, dar sânge-n ochi îi vine, Arnulf ar vrea să țipe și n-are glas de-ajuns. El calul ... și drumul îi arată, Același drum spre codru, o goană desperată! Cu gândul morții-n suflet, cu nopțile de veci În suflet, ca o umbră