Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI PUTEA DUPĂ
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 936 pentru NU MAI PUTEA DUPĂ.
Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română
... dreptului public al românilor după școala Barnuțiu și asupra limbei române în jurnalele din Austria. Aceste critice nu au rămas fără răspuns; însă toate răspunsurile, după obiceiul introdus la noi, erau pline de personalități, așa încât, din respect pentru publicitate, au trebuit să fie trecute sub tăcere. Căci ce are a ... nu mai vorbi de Familia, încât ne simțim provocați a căuta înșine împrejurările ușurătoare care i-ar putea explica purtarea într-un mod mai puțin defavorabil și care i-ar lua o parte din răspunderea ce și-a atras-o. Asemenea împrejurări ușurătoare există, și datoria noastră ... moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră pănă la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme și fără a căror preexistență ele nici nu ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți într-o superficialitate fatală, cu mintea și cu inima prinse de un foc prea ușor, tinerii români se ... spiritelor mai ...
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... dominicani, clădit tocmai pe acel loc unde odată era monasterul antic în care își fini cariera vieții celebrul pictor Fra Giovanni Angelico. Esteriorul acestei biserici nu are nimic de admirat pentru călătorul arheolog, dar cînd cineva vizitează interiorul ei, este peste putință a nu se simți transportat în timpii cei mai glorioși ai Italiei artistice. Ici vezi un tablou de Tizian, colo altul de Salvator Rosa, apoi vin cele de pensulă toscană, fără a mai ... žcine vrea poate“ sau prin persistență ambițiosul ajunge la scopul propus. Aceasta fu de ajuns ca să gonească din inima mea religioasele impresiuni de mai nainte. Privii mai cu luare-aminte pe călugări și văzui că acești oameni nu erau deloc aceia ce cu o oră mai nainte păreau că sunt; ei semănau a fi o adunătură de galerieni. Vizitarăm refectoriul tocmai pe timpul cînd se puneau la masă cuvioșii ... a raționa. Acum, însă, deși simt foarte mult cît mă apasă, e prea tîrziu. De aceea mă silesc cît poci a deveni mai puțin călugăr și mai ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel
... mic, mi se pare de șapte ani. Am voit să-i plâng pe amândoi — pe amândoi îi iubeam. M-am apropiat de cosciugul lor. Nu eram singur. Trebuie să știți că tata a lăsat o avere frumușică. Erau dar la capul lui mulți care nu-l putuseră suferi. Se vorbea de un testament. Mi-aduc aminte de unul din familie, despre care tata zicea: "Nu ne-a mai călcat pragul, nu mai știu ce este supărarea". E crud sa vă spun: fratele lui, unchiul meu. Un om foarte bun, cu un singur cusur: pierduse toată averea în ... câine lățos... mai era cineva... Ei, acest cineva pe câți ștrengari nu strânge de pe drumuri, pe câți timizi nu-i amețește, pe câți negustori nu-i preface în poeți, pe câți filozofi nu-i scoate din fire, suflând în sistemele lor, ca în niște pânze de păianjen! E nespus de fermecător acest cineva , care te face să rămâi ... se aprinseseră două văpăi de demon. Și acum Irinel mă lua de mână. Dar era de 15 ani... și de mult mâna ei era alta: mai caldă, mai nu știu cum. Veselia ei
... Gârleanu În mahalaua Tătărașilor toți îl cunoșteau pe Ion Cuhulea. Născut și crescut acolo, trăind cincizeci de ani în șir numai pe locul acela, nici nu putea fi altfel. Copiii, de la vârsta de șapte ani, când prindeau să învețe carte, pe lângă școală, mai știau unde-i biserica și casa lui Cuhulea; iar biserica era mai greu de nimerit decât căsuța moșneagului. Dintr-un bordeiaș prizărit, locuința Cuhuleștilor la-nceput, astăzi moșneagul clădise, din munca lui, patru odăițe, cu pereții îmbrăcați ... se ouă lângă gard, într-o tufă de brusturi, iar iarna, în pod, după horn. Cunoștea pricina dușmăniei dintre câinele lui și cel al vecinului. Nu era frunză care să cadă, nu era creangă care să se usuce, fără ca moșneagul să nu se întrebe și să nu cerceteze cum și ce fel se întâmplase lucrul. Și din pricina asta îi știau cu toți de frică. Mai cu seamă de la întâmplarea cu banii lui Almașu. Acestuia i se furase niște parale, tot ce strânsese și el o viață întreagă, vreo două ... cum auzise cele câteva cuvinte din gură, își duse pestelca la ochi și începu să spuie, printre sughițuri de plâns: — Degeaba; că nici moartă nu-i ...
Ion Luca Caragiale - Corespondența sentimentală
... D-tale, căci de și am uă mică cunoscință, și aceasta făcută cu ocasiunea pe cănd fratele sÄ•u domicilia in familie, insă nu e bine Mari! ca să blami uă ființă asemenată ție, și mai alesu că mai toate sunteți feble. Mari sum in nisce momente, așa de intunecoase, in cătu par-că sunt aruncat in abisu ... sa-mi potu veni eară-și cum eram cănd făcurăm prima cunosciință. Deară ce se zicu, poate se crezi că m-am supăratu, da, eu nu, sum mai vesel că mi s-a intămplatu această farsă, care mi ai făcutu, căci atunci cănd voiu fi soțul tău ’mi voiu suvena ... cum credu, ai făcutu lectură Romantică, și ai avut destulă probă cum respingătorul cade, iubesce, și aceasta o face tărziu cănd primul respinsu e rece, nu se mai găndeste la trecutu. Acum ’ți spun nu făcea ca prin mine se faci subiectulu unei conjurațiuni contra mea.— Am greșitu ceva spunemu, ca să potu curege greșeala, ca să nu
Alecu Russo - Cântarea României
... țipătul chinuirii tale; pământul se mișcă. Dumnezeu numai să nu-l fi auzit?.. Răzbunătorul prevestit nu s-a născut oare? 3 Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ? care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate? 4 Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede și senin cerul tău; munții se înalță trufași în văzduh ... întemeiază și se înfrumusețează din nou... oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca nisipul mării... pământul se acoperă cu holde aurite... volnicia domnește ca mai înainte, dar nu acea volnicie pruncă, floare plăpândă a pustietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă, sau puternică și cu rădăcina țeapănă și adânc înfiptă în ... stă în coliba sa spânzurată... femeile zâmbesc dulce la pruncii lor... chipul zbârcit al bătrânilor se întinde de bucurie... pacea aduce legea care chizășuiește, iar nu asuprește... legea, rod al slobozeniei... legea care apără pe cel slobod de nedreptate și nu apasă pe sărmanul în folosul bogatului... și multă vreme erau numai oameni fericiți, deși se aflau bogați și mai săraci... căci nelegiuirea nu era cunoscută; și cei bogați, și cei mai tari ...
... să meargă la fântână să-și răcorească trupul prin băutura borvizului . Acea fântână, ce este izvorul tămăduirii atâtor patimi, se află în mijlocul Borsecului și nu e mai mare decât de un cot cvadrat; adâncimea ei poate să fie cel mult de doi coți, după cum m-a încredințat un neguțitor de postav. Si cu toate aceste, nu numai că ea îndestulează pe fieștecare zi sute de stomacuri, dar apoi totodată din sânul ei se umplu sute și mii de sticle mari ce ... ochii se dau peste cap, buzele se strâng ca pentru o dulce sărutare, și toată fizionomia se preface într-o nevinovată și neprețuită caricatutură. Și nu socotiți că acole, ca la război, numai cea întâi cercare e grea. Nu! Apa e mai înfricoșată decât focul. Cu cât sporește numărul paharelor, cu atât dezgustul crește și, în urmare, cu atât expresia figurii se face mai ciudată. Fiind însă că după legile naturii, defectele obștești nu sar în ochi așa de tare ca acele particulare, de aceea și nenorociții ce sunt supuși la băutura silită a burcutului nu se ...
... lua trup, se clătina pe o ramură numai să întindă mîna și s-o frîngă. Dar cînd să ridice brațul, visul se destrăma și floarea nu era nicăiri. Și așa, ziua chinuitoare trecu, și mai chinuitoare veni noaptea. Cu cercuri viorii sub ochi se trezi a doua zi, mai ofilită se deșteptă a treia zi, iar peste o săptămînă nu mai fu de recunoscut. Floarea, roșia floare, pata de sînge ce trebuia să se îmbine cu galbena haină ca aurul, un trandafir roșu îi trebuia. Și ... ei. Și de atunci numai trandafiri roșii voi să poarte domnița, poruncind grădinarului ca în fiecare dimineață să-i aducă unul. Și în fiecare zi, mai ofilit, mai palid, mai lunar, venea tînărul cu ochii albaștri ca două cicori și cu mîna tot mai tremurătoare îi întindea trandafirul pe care strop cu strop îl împurpura cu sîngele lui, neștiut de nimeni. Mai palid și mai lunar pe zi ce merge venea, întinzîndu-i ca într-o cupă viața vieții lui, iar fata lua potirul însîngerat și nici nu ...
Alecu Russo - Poetul Dăscălescu
... precum înțelegem; și este de dorit să fie tot ce se scrie și se cugetă la noi. Dar românul e astfel: râvnește strălucirile străine, aleargă după umbrele și fluturii străini, și, ca fluturul, firesc, se prinde de momițeriile unora ce au punturi... și exclamații multe!!!!!! Nici puntul, nici exclamația nu ascund vro idee, și când s-ar putea găsi cevași, limba o ascunde sub o mrejă încâlcită. Mai are românul că așteaptă să-i vie de aiurea judecata a oamenilor și a lucrărilor sale; călare pe două-trei nume ... stăpânitor pentru dezrobirea țiganilor, o dezrobire, credem, ce ne va aduce la alte dezrobiri ce stau în năravurile noastre, deși sub alte numiri. Publiciștii emeriți, după talentul lor fiecare, și-au dat glasul laudei asupra marii aceste cugetări, ce-și are locul ei făcut lângă datinile frumoase nu numai ale pământului Moldovei, dar ale omenirii - 1749-1844 - zicem. Aceste datini sunt frumoase, pentru că sunt venite cu liniște, și erau pregătite în inima ... sa. Însă toată mișcarea omenească are întorsătura medaliei, turaua în dosul pajurei, zic franțujii. Robia în pământul nostru este un drit al codului, și driturile nu se sting, ...
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
... V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I De ce oare cu cât ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură în căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinereții și ale copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cântă tot aceleași cântece voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros, câmpiile, dulcile priveliști duioase ce aveau? mișcarea vietăților alinitu-s-a? Nu; dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimica în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte. Vântul ce bătea atunce, lacrimile ce se vărsa se uit; din zilele trecute ... sat frumos, rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bâcului, cu un păr mare în mijloc. De sunt mulți ce nu știu poate de codrii Bâcului (căci de lungă vreme nu se mai ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru
... iaste împotriva Duhului Sfânt, căci că Duhul Sfânt să chiamă bun. Deci care om va greși din slăbiciune, sau din neștiință, îl va erta Domnul mai lesne, de să va pocăi. Că așa zice David: Păcatul tinerĂ©țelor mĂ©le ș-a neștiinții mĂ©le nu-l pomene. Iar cine greșaște din firea cea rea împotriva Duhului Sfânt, omului aceluia nu-i iartă Dumnezeu lesne păcatul. Că așa zice Domnul Hristos: Tot păcatul și hula să va erta oamenilor, iar hula care iaste spre Duhul Sfânt ... carele să naște moartea cea sufletească și munca cea vĂ©cinică a iadului. Și cine va avea vreunul dintr-acĂ©ste păcate și nu va vrea să se părăsească de dânsul, mai bine să nu-l fi născut mumă-sa, că îi iaste cerbicea lui vână de hier și fruntea lui de aramă, după cum zice Isaia în 48 de capete. Și pentru acĂ©ia au luat Domnul spre sine firea omenească, iar nu cea îngerească, căci omul au greșit din slăbiciune împotriva lui Dumnezeu Tatăl, iar îngerul au greșit din firea lui cea rea, împotriva Duhului Sfânt. A ... ...