Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI ÎN CAPUL
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 919 pentru FI ÎN CAPUL.
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor Alaiul vechiturilor de Dimitrie Anghel Publicată în Scara , II, 520, 25 iunie 1911, p. 1—2. Regina Mab încă singură a rămas stăpînă pe spațiul infinit. În cărucioara primitivă, ea sfidează fără frică, întîlnind în calea ei păsările cu aripi de trestie și pînză, pe care le-a făcu omul în setea lui de libertate. Ea singură aleargă stăpînă pe vînturi, călătorește pe drumuri de nouri ce i se aștern, face popasuri pe poduri de senin ... cu vizitiii și valeții lor severi și bine gulerați, furgoanele militare, serviciile de ambulanță cu steaguri albe, bicicletele cu roțile strălucitoare, tandemuri, triplete, cuadruplete și, în sfîrșit, toate mărcile automobilelor și toate reprezentantele benzinei. Ca un fluviu monstruos și crescut de ploi, ce ar fi tîrît cu el tot ce întîlnește în cale, așa era priveliștea șoselei în ziua aceea. Un vuiet asurzitor, făcut din toate zgomotele, umplea aerul. Gemetele sfîșietoare de osii neunse, văicăreli de arcuri, pocnete de bice, sunetele de alarmă ... gloaba de saca și de pompe funebre, toate erau reprezentate. Într-un avînt de nedescris, cumpănindu-se, legănîndu-se, ajungîndu-se pe drum, lăsîndu-se în
Vasile Alecsandri - Sânziana și Pepelea
... PÂRLEA UN GENIU AL DOILEA GENIU UN URS ALB O PASĂRE MĂIASTRĂ POPOR, OSTAȘI, ȚĂRANI, ȚĂRANCE ACTUL I Teatrul reprezintă o câmpie arsă de soare, în fund o pădure, în stânga o căsuță între copaci uscați, în dreapta, spre fund, un lac. SCENA I DASCĂLUL MACOVEI, TOMA, MĂRICA, SAFTA, ȚĂRANI, ȚĂRANCE, PEPELEA (doarme sub copaci lângă căruță) COR Ce secetă, ce foc ... Sânziană, Copiliță Cosânzeană, Răpită-era d-un zmeu! Am dat pe el năvală Și, cu viteaza-mi pală, Ucisu-l-am chiar eu. Iar fata, în uimire, Mi-a dat a sa iubire, În schimb pe dorul meu. Aș! vorbă să fie... împăratul a trimis crainici în tuspatru părți ale lumii, ca să dea știre crailor și împăraților că acel din ei care va plăcea Sânzianei îl va lua de ginere; și ... ai face, măi băiete?... PEPELEA: Aș zbura tocmai lângă fata împăratului. BABA RADA: (îl trage de urechi): Ți-e dragă!... Hai?... PEPELEA: Ca ochii din cap. BABA RADA: Dar tu ei?... PEPELEA: Și ea mie, vorba țiganului. BABA RADA: Ei, știi una?... Pepeleo, hai cu mine în ...
Ștefan Octavian Iosif - Înșiră-te margăritare
... — Au fost odată trei secerătoare Ce se iveau din lanuri pân-la brâu — Trei flori ce-acum se deschideau la soare, Acum piereau în aurul din grâu... Au fost odată trei secerătoare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și iată că, adus de întâmplare, Trecea un fiu de împărat în sus, Și-a zis atuncea fata cea mai mare: ,,De m-ar lua pe mine-aș fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus..." Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și-a zis atunci copila mijlocie, Străfulgerând cu secera, pripită ... — Iar când se-ntoarse-acasă împăratul, Dorit să vadă cum îi sunt feciorii, Găsi doi pui de lup — râdea palatul, Și clătinau din cap diregătorii... Și-mpărăteasa — ajunsese cersetoare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și s-a făcut țiganca-mpărăteasă, Iar cei doi frați, uciși de ea ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai și ucigătorul
... Dimitrie Bolintineanu - Mihai şi ucigătorul Mihai și ucigătorul de Dimitrie Bolintineanu În cetatea Clujul, într-un vechi palat, Stă Mihai Viteazul rege coronat. Ungurii, românii, sașii i se-nchină Dacia revarsă vechea sa lumină, Dar atunci s ... spre-al nostru bine, Ea rămâne crimă, merită asprime, Cela ce o iartă este vinovat Pe cât cel ce-o face este degradat. Cela ce în umbră pe vrăjmaș omoară. Dumnezeu și omul insultând, coboară. Piară ucigașul! Voi înmormântați Pe acest om mare și onoare-i dați!" Ucigașul piere. Și cu ...
Vasile Alecsandri - Moldova în 1857
... Vasile Alecsandri - Moldova în 1857 Moldova în 1857 de Vasile Alecsandri Scumpă Moldovă! țară de jale! Ah! în ce stare tu ai ajuns! Lasă-mă-a plânge rănile tale, Căci pân-în suflet mă simt pătruns! Tu, ce ești bună, dulce, iubită, Tu, ce ești fiica lui Dumnezeu, Cum te lovește soarta cumplită! Cum te îneacă amarul ... ție: Mamă-ntristată! Prinde la suflet învietor, Căci tu scăpa-vei de munci odată Și-i avea parte de viitor! Las să te prade hoții în taină, Să urle lupii în urma ta. Lasă-i să rupă mândra ta haină... Haină mai mândră tu vei purta! În zadar răii vor în orbire Cereasca lege a-mpotrivi. Cerul voiește a ta mărire, Și tu, Moldovă, mare vei fi! În zadar cearcă ei să ridice Un zid pe Milcov, despărțitor. Cădea-va zidul, și tu, ferice, Vei fi unită cu a ta sor. Căci tot se află în Românie Inimi aprinse de-un sacru dor, Ce vor românul ca să re-nvie Mare, puternic, ca dorul lor! E scrisă-n ceruri sfânta Unire ... ...
Alecu Russo - Cântarea României
... piepturile goale de pavezele... capetele descoperite de coifurile... Departe pe câmpie se văd arcuri zdrobite, fășii de steaguri, apoi un coșciug focul jertfei se înalță în văzduh... învinși și învingători cad în genunchi, și la lumina flăcării își dau dreapta și se iau în brațe... fii cu inimă bună... țară binecuvântată... Tu fuseși altarul rudirii crivățului cu pustia, a bărbăției cu mintea, a slobozeniei cu ... și ceilalți sunt scutiți de sub ascultarea ei, slobozenia a pierit... și fericirea e stinsă... căci atuncea asuprirea, nevoile, necazurile și sărăcia izvorăsc în lume: atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpâni și robi, flămânzi și îmbuibați... atuncea lumea stă în cumpănă de pieire... căci dreptatea dumnezeiască e vecinică; ea urăște și blestemă pe omul și pe neamul ce alunecă în calea nedreptății... Străbunii noștri au fost blestemați de Domnul pentru strâmbătățile lor, și blestemul a trecut din neam în neam până în zilele noastre... privegheați asupră-vă ca la candela ce arde, ca nu copiii voștri și copiii copiilor voștri să zică de voi: blestem asupra părinților ... ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... spre cer și mă rog: “Doamne, te vizitez rar, dar sunt acum așa de fericit că vizita mea e obligatorie, oricât de neatent ai fi Tu față de toți, sau numai față de mine. Grație Ție, poate, viața mea este în perpetuă transformare. Surprizele îmi împodobesc orice moment cu noi prilejuri de îmbătare... Îmi simt corpul sănătos și sprinten, nici un defect la mașinăria complicată, iar ... naturii extravagante). Poate că mă enervează mai mult faptul neputinței logicii mele decât motivul însuși al întârzierii scrisorii. Cum? Să nu pot deduce ce ar fi în stare să facă Irina în lipsa mea, după ce am trăit atâția ani în preajma ei și, chiar dacă nu m-am ocupat special s-o analizez, totuși o cunosc, fatal, destul de bine? Să mă gândesc la sărutările ... un motiv bun de chin. Și exclamam ridicol — ridicol pe care-l credeam atenuat, deoarece îmi dam seama de prezența lui: “Nu voi fi niciodată un don Juan!" Le examinam tot timpul pe cele trei muze, în grup și, uneori, pe câte una, fără să le disting la început bine și fără să am vreo preferință. Pe atunci mi se părea că
Alexandru Macedonski - Castelul
... a văzut castelul în vremuri uimitoare Născut în alte zile, crescu sub un alt soare Vlăstare fără viață au dat din-nalții brazi. De-ar fi să-l crezi, când luna prin geamuri s-oglindește, Și flori de-argint și aur pe lespezi răspândește; Când bate orologiul de douăsprezece ori; În ... al miezului de noapte, Pe săli și coridoare aleargă fel de șoapte, Și curțile răsună de cai rânchezători. Văzut-a el de-asemeni, în sala de serbare, Că sub cotlonul vetrei s-aprinde un foc mare; Apoi văzu și chipuri din cadre coborând Că-și scutură dantela manșetelor de ... afla puterea, Căci dușii de pe lume, mai toți, sunt buni ca mierea; Iar ei, sub policandrul din mijloc, s-așezau, Turnând năluci de vinuri în cupe vecinic goale, Pe când, băieți de casă le dau grăbiți ocoale Cu umbre de bucate din care nu gustau. Vătaful spune multe, și chiar ... ciudate! -- Că-n nopți scânteietoare de crini îmbălsămate, Un tânăr, — zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint, -- Pustiu adesea lasă pervazul cadrei sale În timp ce alba zână din apa de pe vale Sub lună-și stoarce părul
Anton Pann - Norocul și mintea
... nu simte. Așadar ciobanul cu caprele sale Mergînd mai-nainte pe această vale, 0 pivniță vede, veche, darîmată, Curgînd înaintea-i o apă curată, Stă în loc, să uită, în păreri îi vine Că aci să-și facă colibă e bine. Ș-începu să sape, vrînd cu el Norocul. Să mai îndrepteze în pivniță locul. Săpînd dar, găsește o lespedă rasă, Lucrată în colțuri tocma ca o masă. Hotărî îndată, nu lăsă de mîine, Acum vru pe dînsa să mănînce pîine. După ce cu caznă și cu silă ... nchise, Să arată-ndată în vis și îi zise: -Întoarce-te și ia pe ciobanul cu tine. Ce zic mă ascultă, că nu-ți va fi bine, Fiindcă această multă bogăție Prostului aceluia e dată, nu ție. Atunci negustorul oprește chervanul, Să întoarce-n grabă să ia pe ciobanul, îi zice ... oacom blănită (Tocmă pel nerodul bine nimerită). Anterii de stofă, cămăiși ca tulpanul (De știe ciobanul ce este șofranul). Scumpă-mbrăcăminte îi făcu destulă, Păpuci în picioare și în cap căciiilă. Apoi fiu de suflet dacă îl numește, Apucă-l învață și a sfătuiește î În ...
Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate
... epigramă cumva adresată unor sisteme de frumusețe literară ajunse la bătrâneți putrede? Noi înlăturăm bucuros această presupunere. Simplu: artistul era dispus pe intervenție ironică. Sau, în sfârșit, răzoarele de spanac, varză roșie și ardei; argintul apei în șanțuri; argintul viu al cerului; luna s-au nimerit a fi împreună, în o clipită a veșniciei. Atunci ironic e, dacă vrem, Atotputernicul; el a păstrat această ironie pentru a o descoperi ... Maniu se joacă de-a Alecsandri, sau chiar de-a Eliade Rădulescu (...Și focuri blestemate scot limba pe comori... Unde-i fi tu acuma, copilă de-altădată...), sau și de-a Eminescu (În inel de piatră sură, ape cercuiește unde). Dar, iată, independent de orice joc în felul altora: încântarea prin neașteptat schimb de tonalitate, tempo și figură ritmică în Salomeea Iese luna argintie ca un fulg de păpădie. / Scutură-te lună-n nori și însămânțează stele. / Când o fi la cântători... În cireșul din grădină greierul cânta. / Venea mierla și, blajină, îl mânca și fluiera; rime populare ce izbucnesc printre versuri libere, libere în ...
Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna
... sau moarte vom întâmpina; Însă jur pe ceruri nu vom dezarma! Căci ce este moartea dacă nu e viață? Dacă n-o privește un român în față? Nu mă tem de moarte, sunt ostaș de seamă; Chiar de veșnicia-i nu vreau să am teamă! Vrea ca să ne-ncalce mândru ... odată pe-acest Ilderim! Da! să știe bine cruntul ienicer C-aici se-ntâlnește cu un zid de fier, Zid compus din piepturi brave oțelite, În a țărișoarei dragoste călite! Poate-avea el oaste cât frunză și iarbă, Eu ridic din umeri și îmi râz în barbă; Căci, nu numai țara mi-apăr până mor, Și-al creștinătăței sunt apărător; De-a mea misiune sacră-s conștient: A ... capitulați bucuros semnez; Altfel, nici o vorbă! nu voi să tratez! Mergeți dar cu toții, bravii mei ostași! Sigur sunt că mâine unul n-o fi laș! Fiți îndată gata atât vă mai zic: Fiți la înălțime! și mai mult — nimic!â€� Și zicând acestea, cupa lui ridică; Din ochi ... se pregătesc. După ce se face sfânta rugăciune, De Mitropolitul, pentru națiune, Se închin vitejii; caii lor nechez; Cu arme sfințite toți se întrarmez. Chiar ...