Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUCĂ
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 1165 pentru DUCĂ.
Dimitrie Bolintineanu - Plopul
Dimitrie Bolintineanu - Plopul Plopul de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Plopul , de Dimitrie Bolintineanu Plopul , de Iuliu Cezar
Dimitrie Bolintineanu - Solii lui Țepeș la Mohamet
... sânt? Poți să șezi chiar însuți într-acest pământ? Nu! Tu treieri lumea fără încetare. Țara noastră-i mică, sufletul tău mare. Mâine te vei duce cu oștirea ta Mâine din robie ne vom deștepta. Vrând să pleci sub jugu-ți aste țări creștine, Tu ne-arunci în sânul limbilor vecine ...
Dimitrie Bolintineanu - Un tânăr român murind în străinătate
... floarea ce el a întâlnit, Mai caută să vază d-a mai rămas vro floare, Și dacă nu mai vede, se duce mulțumit. Iar eu a cărui viață fu numai poezie, Ghirlandă împletită de grații și d-amor, Voiam să gust suava-i și dulce ...
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ştefan-Vodă Închinare lui Ștefan-Vodă de Dimitrie Gusti Informații despre această ediție 1871 Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atîrna L-a Isterului rîpe, acuma este mută, Și cîntul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vînt trăgînd s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rînduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd ? Durere !... și-i profundă cînd România plînge Cu fruntea-nfășurată de doliu la mormînt ; Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrînge, În valea și Carpatul ce-i românesc pămînt. Ca valurile mărei ce-n sînu-i se frămîntă Și spre un țărm sau stîncă se-mping a se opri : Așa durerea sparge o țară și s-avîntă Colo spre mănăstire la Putna a lovi. De printre munți, cîmpie, din unghiuri depărtate, Din tîrguri, municipii, cotune, un popor, De-același curat sînge, se scoală să ia parte La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor. Cu-a națiunii cruce, de secoli ferecată, Ca pelerin sosește la noua Golgota Unde eroul zace și țărna-i ...
Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles
Dosoftei - Din Molităvnic de-nţăles Din Molităvnic de-nțăles de Dosoftei [STIHURI LA CUMINECĂTURĂ] I Vrând să mănânci, omule, trupul stăpânului, Cu frică te apropie, să nu te arz, că focu-i. Și dumnezăiesc bând sânge spre prăființă, Întăi te-mpacă cu carii îț sunt mâhniț. De-acii cutezând tăinuită mâncare să mănânci. II Mainte pănă a nu lua de strașnica jărtvă A viață făcătoriului trup a despuitoriul, Într-acesta te roagă chip cu cutremur. III Iată că vii1 spre duimnezăiasca cuminecare, Ziditoriul mieu, să nu mă arz cu prăființarea, Că foc ești, pre nevrednicii arzându-i, Dară curățește-mă de toată imătura. IV Dumnezăitoriul sânge spaimă-te, omule, văzând, Cărbune-nfocat este, pre nevrednicii pârjolind. A lui Dumnezău trupul mă dumnezăiază și hrănește, Dumnezăiază-mi duhul, iară mintea îm hrănește minunat. 1 vin. Deaca vei dobândi de buna prăființare A viață făcătoarelor tăinuicește daruri, Să lauz îndatăș, să mulțămești cu multul Ș-acestea cu cald din suflet lui Dumnezău să zâci: Slava ție, Dumnezău, slava ție, Dumnezău, slava ție, Dumnezău! [RUGĂCIUNEA LUI SIMEON NOUL TEOLOG LA CUMINECĂTURĂ] De la prăvuite buze, de la inemă spurcată, De la necurată ...
Duiliu Zamfirescu - Că poate-atunci...
Duiliu Zamfirescu - Că poate-atunci... Că poate-atunci... de Duiliu Zamfirescu Răsare luna palidă pe dealuri, Pe văi se lasă bruma argintie: Erau atuncea alte idealuri Ce niciodată n-au să mai revie. O tu, ce tremuri, apă curgătoare, Pe prundul gîrlei din pustietate Întinde-ți brațul dorului ce moare Și unda rece buzelor curate. Și du-mă dus cît ține-n zări cîmpia: Voiesc să dorm în brazdele cu soare, Pe unde cîntă vara ciocîrlia Și umblă trista straja de cucoare. Că poate-atuncea, din fund de bărăganuri, S-ajungă noaptea chiotele firii Pe nesfârșita curgere de lanuri În preajma sură a nemărginirii. Atuncea eu lega-mă-voi în gînduri Din noi, și-oi rupe vraja de morminte, Spre-a mai gusta, în somn de patru scînduri, Înduioșarea ținerii-de-minte. (1897-
Duiliu Zamfirescu - Fluture Fluture de Duiliu Zamfirescu Fluture, fluture, fluture, Aripa vîntul ți-o scuture, Craiule tînăr al florilor, Crainic al zorilor. Dau pentru clipa-ți ușarnică Toată viața mea harnică; Dau pentru leagănul vîntului Tronul pămîntului. Du-mă prin lunci, unde soarele Bînd dimineața izvoarele Merge nuntaș, iar tu ginere Florilor tinere. Doi spînzurați ce prin fetele, Unul furîndu-le betele, Altul, mai sprințar,vederile, Dorul și vrerile. Mușcă-te-ar dragostea, fluture. Friguri de dor să te scuture: Plînge-te-ar roua cu zorile; Rîde-te-ar florile. (
Duiliu Zamfirescu - La bal mascat
Duiliu Zamfirescu - La bal mascat La bal mascat de Duiliu Zamfirescu Veți zîmbi de vă voi spune că la baluri ți se întîmplă Să găsești inimi în piepturi și sub măști cîte o tîmplă Care să urzească-n umbră ițele unui amor Sau să arză în tăcere la lumina unui dor. Lumea vecinic e tot lume și femeia tot femeie: Cea dintîi un foc de vreascuri, cea de-a doua o scînteie Dar băgați bine de seamă că scînteia are-n mic Tot ce are focu-n mare; universul în nimic. Stam pe-o bancă. Lîngă mine, un domn sta lîngă o mască Învățînd-o cu-al său spirit cum că chiar la bal se cască. Iar de-o parte, o paiață, cu un glas răutăcios, Spunea că-i mai sus prin oameni cel ce e mai caraghios. Gazu'și trimetea din aer razele-i luminătoare Arătînd că-n lumea noastră tot ce dă lumină, moare. Dar că raza care moare, spre al omului necaz, Străbătînd masca de pînză, vede masca de obraz. Stam pe-o bancă; — gîndul însă se ducea ca o furtună Către-o țară-n care astăzi nu mai mergem împreună. Și plimbîndu- ...
Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure
... front în nemișcare, Așteptînd să treacă Zîna. Zîna trece plutitoare În lumina albăstrie, Legănîndu-și pe izvoare Scurta ei călătorie. Și cum trece și se duce Ca o stea pe valea vremii, Ies voinicii la răscruce Din versetele poemii: Făt-Frumos Cercel-Palincă Sare jos dintr-o poveste, Bate malul din ...
Duiliu Zamfirescu - Un trandafir
Duiliu Zamfirescu - Un trandafir Un trandafir de Duiliu Zamfirescu Ca o respirare slabă, cea mai tristă, cea din urmă Ce o scoate-n agonie sufletul care se curmă, Înflorit-a trandafirul din fereastra mea cu soare Bobocelul cel din urmă, cea din urmă dulce floare. Eu l-am rupt atunci din glastră și l-am pus într-un pahar Vrând să-i dau prin apă dulce viață lungă... În zadar! Cum e azi, chiar pusă-n apă va muri sărmana floare Precum sufletu-mi muri-va chiar întinerit la soare. Dar ducându-mă, un lucru pe pămant eu mai doresc: Aș voi acestei roze, zile lungi să-i dăruiesc... Sau de nu, privind pe gânduri cum cad foile-i în șir, Să am drept tovarăș ultim cel din urmă trandafir. Octombrie
Duiliu Zamfirescu - Vara Vara (Vară) de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Vara , de George Coșbuc Vară , de Ștefan Octavian