Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 1033 pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT.
... l cunoști pe domn' Mitică? (Râzând ironic.) Al dracului domn' Mitică! Jud.: Vorbește serios! Cine-i domn' Mitică? Prev.: Care va să zică, domn' Mitică de la pricepție. (Cu un zâmbet de fină intenție.) Pricepi dumneatale acușica cum vine vorba noastră. (Face cu ochiul.) Jud.: Ce-are-a face domn' Mitică? Prev.: Dacă i-a plătit licența. Leanca: Să fie-al drac... Jud.: Taci! (Prevenitului:) Nu e vorba de licență, e vorba de clondirul cu mastică. Prev.: A căzut de pe tejghea, domn' judecător; era pe margine. Jud.: Cine l-a-mpins? Prev.: Piaza rea, fincă zicea că cheamă vardistul... Eu nu vream ... Jud.: Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla! Prev. (vesel): Bravos, domn' judecător! ai văzut și dumneatale acușica ce pramatie e dumneei? Jud.: Nu-ți permit să fii necuviincios aici!... (aspru) M-ai înțeles? Leanca (veselă): Hahaha! bravos, domn' judecător!... să spuie ce comerț învârtește... Jud. (mai aspru): Taci, că te dau afară! Prev.: Hahahaha! Brav... Jud. (foarte aspru): Răspunde! ce comerț faci d-ta? Prev.: Am fost zugrav
... cu grație^ dar cu putere, făcând pe Fuchs să cadă la pământ. Deodată, ca la un semn nevăzut, tot Olympul fu în picioare... O ploaie de strigăte și amenințări din toate părțile. Toți turbau de ofensa adusă Olympului de către un muritor nedibaci... O mână viguroasă din ordinul lui Apollon și Marte îi smulse lui Fuchs frunza de viță, anexându-i în loc obiectele la care avea dreptul. Ordin sever fu dat ca pe viitor frunza să nu fie acordată decât numai la statui... iar o mână grațioasă, însăși mâna de trandafiri a Zeiței, îl luă pe artist ușor de o ureche și, cu un gest nobil, dar energic, îl azvârli în Haos. O ploaie de strigăte și amenințări. O ploaie de disonanțe, de acorduri răsturnate și nerezolvate, de cadențe evitate, cu false relațiuni, de triluri și mai ales de pauze cădea din toate părțile asupra artistului izgonit. O grindină de dieji și de becari ascuțiți îl lovea necontenit în spinare, o pauză mai lungă sfărâmă ochelarii... Alți zei mai răutăcioși aruncară asupra Iui cu tibii, cu harpe eoliene ... cu lire și cu cimbale, și culme răzbunării cu „Acteon", cu „Polyeucte" și cu „Simfonia a III-a"
George Topîrceanu - Th. Speranția: Câinele ovreiului
... George Topîrceanu - Th. Speranţia: Câinele ovreiului Th. Speranția: Câinele ovreiului de George Topîrceanu "Anecdotă pipărată" Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, în ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, îi ... mai bine stau pe loc; Și-am să-l iau cu vorbă bună, — Chiar așa să am noroc!" — Moi Grivei, zic zou, ascultă, De când umblu eu pe jos N-am văzut în toată lumea Un cățel așa frumos! Mă mai duc la târg eu, lasă, ți-oi aduce ... latri? Parcă-ți iese vrun câștig? Moi Grivei, tu ești cuminte, Ce-ai cu mine de-mpărțit? Am venit la badea Gheorghe, — Ei și ce-i dac-am venit? N-am să stau un an la dânsul, Plec îndată la haham... Dar dulăul se repede Și mai tare: Ham! ham ... Gheorghe iese-n ușă, Dă c-o piatră după câine Și-apoi zice: — Nu te teme! ține-ți inima, jupâne! Nu știi vorba românească De ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră și mare putea, la nevoie, să mă apere și de ploaie și de soare. Tovarășul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros de lână era îmbrăcat cu o venghercă de doc alb. În revărsatul zorilor
Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834
... Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 Sentinela taberei de la Copou la 1834 de Constantin Stamati Luna răspândește rază galeșă și luminoasă În senina atmosferă pe cerul prevăzitor, Iar spre Moldova se uită cu cătătură duioasă Și dorește să ... Pe răsucita musteață frumosului flăcăuan. Iar pe curelele negre și arma strălucitoare Se par ale lunii raze fulgere îngrozitoare. Mai încolo scânteiază ca niște piscuri de gheață Grămezile de sinețe oștenilor adormiți. Mai încolo șir de corturi ca troienele s-înalță, Care adăpostesc bravii de cu ziuă osteniți, A cărora fioroase și dogorite obraze Îngălbenindu-le luna și când dorm înfiorează. Așa era într-o sară ceata acea ... cu solie de patronul țării noastre, Să v-aduc bunăvoință, să vă binefericesc, Și să-nsuflu, cât se poate, întru inimile voastre Onor și patriotismul ce neamului românesc Strămoșii daco-românii le-au lăsat să moștenească Păn’ce cu neamuri străine începu să se corcească“... Grăind aceste, el pune pe a soldatului frunte A sa mână aeroasă, zicând ... cu zel și credință domnilor stăpânitori, Fiți aprigi cu inimicii, întocmai ca niște lei, Și blânzi cu compatrioții, întocmai ca niște mieiâ€�. Străjerul se-nfioară de
Ion Luca Caragiale - Accelerat no. 17
... acesta se uită foarte distrat pe geam la mișcarea de pe peron. Mai sunt cinci minute... Domnul de pe peron se vede bine că fierbe de nerăbdare... În sfârșit, un om îmbrăcat modest, un fel de fecior de casă, făcându-și greu loc prin mulțime, sosește gâfâind cu un geamantan frumos de piele rusească, cu un tartan și cu un bilet de clasa întâia. — Dobitocule! era să mă faci să scap trenul!... Apoi, luându-și bagajul și biletul, trage la o parte pe fecior și îi ... șoptește pripit și cu un aer foarte sever. Mai sunt două minute. Domnul, ajutat de fecior, se suie în vagon unde e negustorul. Acesta, îndată ce s-a suit domnul, trece din coridor în cupeu, pe când domnul face fel de fel de semne de inteligență feciorului său, care stă drept în față-i pe peron. Fluierul întâi... Apoi numaidecât al doilea... Frânele se desfac... Trenul a pornit ... Mersi, zice omul cu sacul; de zece ani m-am lasat de tutun... Sunt oprit... Apoi, după o pauză lungă: — Apropo, ziceai dumneata adineaori... ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... la Berlin în parte prin contribuțiile unor amici literari, numit între 1874 și 1876 revizor școlar și bibliotecar la Iași, destituit și dat în judecată de guvernul liberal, însărcinat apoi cu redacția ziarului Timpul, încălzit din vreme, dar mai intermitent, de farmecul unor femei, de la care au rămas în poeziile lui câteva urme de păr bălai, de ochi întunecați, de mâni reci, de un nu știu ce și nu știu cum, lovit în iunie 1883 de izbucnirea nebuniei, al cărei germen era din naștere, îndreptat întrucâtva la începutul anului 1884, dar degenerat în forma lui etică și intelectuală, apucat din nou ... și sfere Eminescu se afla fără silă în elementul său. Dacă a înnebunit Eminescu, cauza este exclusiv internă, este înnăscută, este ereditară. Cei ce cunosc datele din familia lui știu că la doi frați ai săi, morți sinuciși, a izbucnit nebunia înainte de a sa și că această nevropatie se poate urmări în linie ascendentă. De altminteri, și în vremea în care spiritul lui era în vigoare, felul traiului său făcuse pe amici să se teamă de rezultatul final. Viața lui era neregulată: adesea se hrănea numai cu narcotice și excitante: abuz de
Dumitru Stăncescu - Țiganul și popa
... Știu dacă mi-i spune, părinte. — Eu zic că purcelul ăsta prea e mic să-l mai împărțim, abia ne mai ațîțăm pofta, și de săturat, nici gînd. Hai mai bine să facem vreo prinsoare ori ceva, și care-o cîștiga, ăla să mînînce purcelul tot. — Ce prinsoare să facem, părinte ? — De, eu știu ?... se gîndi popa nițel. Eu zic sâ ne culcăm, și care o visa vis mai minunat și mai frumos, al ăluia să fie ... Vreau, părinte. Dădu popa o saltea țiganului — că erau acasă la popa —, o întinse țiganul jos și se culcară. Popa se gîndi nițel ce să spuie că a visat, și găsind ce-i trebuia se lăsă somnului. Țiganul nu lipi pleoapă de pleoapă, și cînd auzi pe popă sforăind — că sforăia de tuna —, se sculă binișor, se duse la vatră, alături cu odaia unde se culcaseră, puse mîna pe purcel și mi ți-l îmbucă tot ... am urcat, mă, pîn´ la cer, și de acolo am pornit spre rai și mi-a deschis sfîntu Petru porțile, mă. Și după ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... profesorală, cu fină pătrundere și inteligentă cumpătare, definește și explică dl Ibrăileanu, în 32 de paragrafe substanțiale, caracterul și procedările literare a 22 de scriitori... În fața vieții literare, dl I. a avut totdeauna o cumințenie de biolog. De aceea tot ce scrie el odihnește de impresionismul iritat care ne domină cu exces, și cărui nimeni, cred, nu i-a rezistat atât de bine că dânsul... Procedarea dlui I. este rezultatul ultim la care tinde orice nevoie și orice încercare de clarificare în materie literară. Cuprinsul rândurilor de mai sus, scrise de mine (în Adevărul literar din 1926) la apariția studiului Creație și analiză în această revistă, mi se accentuează mie însumi și mai mult acum, când ... a putea obține apoi din el atât de frumoase exemple spre ilustrarea artei psihologice. Dacă Taine a zis vreodată textual, în formulă atât de simplu populară, că de la tragicii greci n-a mai existat scriitor că Turgheniev, nu rămâne decât să notăm această memorabilă ciudățenie. De altfel, îmi pare că istoria literaturii ruse a casat de mult formula indistinctă pe care o repetam aproape toți acum patruzeci de
... ape, pe-a frunzelor sunare În dulcile-nmiitul al păsărilor grai În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Își zidesc monâstire de ceară pentru trai. De spânzură pin ramuri de sălcii argintoase O-mpărăție-ntreagă-ntr-un cuib legănător  A firii dulce limbă, de el era-nțeleasă Și îl umplea de cântec, cum îl umplea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă rezimată Privea uimit în râul ce spumega amar Și asvârlea vo piatră în apa-nvolburată Râdea, cânta degeaba  plângea chiar în zădar. Vedea în zarea văii nuci mari cu frunza ... Și într-o picătură s-o beau... să nebunesc? O vrei?... Spre-a crea unul din visurile tale Aș trebui să fiu eu de trei ori Dumnezeu, Aș trebui să turbur a firei lungă cale, Și-n clipa mea  ce secoli ai veciniciei sale Abia putur-a face, aceea să fac eu. Nisipul din pustie pot să-l arunc c-o mână În cer  și dânsul negru deșert să fie iar? Ca ... mi s-ardic insule-n floare A căror stânci să cânte plecându-se pe val Din vânturi să fac nimfe cu sufletele clare ...
Ion Luca Caragiale - Cuvântare
... și ochilor, s'a aplecat asupra izvorului să-i spele... și privindu-se în apă s'a văzut acu, dimineața, tânărul de aseară, cu o barbă lungă albă până la brâu... Dormise o sută de ani... A rămas firește bătrânul încremenit... Ei ! tot așa au rămas la noi încremeniți cei cari, după ce au dormit o jumătate de veac, s'au găsit în fața împrejurărilor sociale și politice din urmă (aplauze sgomotoase)... Se șterge boierul la ochi de dimineață... când se trezește în față cu fapta vremii, cu așa adâncă schimbare a lumii... Rămâne uimit boierul, când în fața ciubucului ridicat ... îndelung dela satisfacerea legitimei lor pretenții, atunci când natural ar fi să fie elemente de ordine, devin elemente de desordine; în loc să fie din ce în ce mai de folos progresului Statului, devin din ce în ce o mai mare primejdie pentru liniștea și siguranța lui. Doctrina conservatoare modernă îmbrățișează interesele mai largi decât ale unei clase dominante, interesele societății întregi. Partid ... pământ o viață de om, și știu ce ...