Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 531 - 540 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii metafizice și celei științifice
... qualitee maîtresse [2]), pe care fiecare artist, ca și fiecare epocă artistică, îl are. Această calitate principală și generatrice, odată găsită, toate celelalte calități decurg din ea și se explică prin ea. Despre această parte a teoriei și metodei lui Taine, dl Bogdan nici nu pomenește. De ce? Pentru că, în câteva pagini din articolul meu asupra criticii, nici eu nu vorbesc despre aceasta. Dar eu nu expuneam acolo teoriile lui Taine, ci insistam asupra curentului criticii și a ... alte cuvinte, vom stabili influența mediului cosmic și social (mai ales social) asupra producțiunii artistice. Al doilea, considerând producțiunea artistică ca atare, trebuie să analizăm ce anume influență va avea ea asupra publicului. Adică ce anume simțăminte afective și morale va sugera ea, ce anume imagini, ce idei sociale, etice, filozofice etc. Al treilea. Odată știind ce anume influență va avea opera artistică, trebuie să ne dumerim cât de mare, cât de vastă, cât de puternică e această influență, adică trebuie să ... le fac criticii, sunt prea vaste. Pentru că o critică, în acest sens, ar fi făcută și din punct de vedere filozofic, etic, social, și din
Ion Luca Caragiale - Poziția ministerială față cu revizuirea
... și fiecare reprezentant independent a trebuit să-și facă după acea citire convingerea statornică, că guvernul în această afacere este foarte vinovat, fie din nevrednicie, fie din rea credință. Când, după întâia reclamare a independenței, i se răspunse scurt și lămurit: nu veți avea ce cereți decât după ce ne veți da ce cerem mai trebuia oare guvernul să stăruie ? Nu trebuia să convoace de pe atunci imediat camerele de revizuire pentru ca, dacă era așa mare zor ... cap în încurcata cestiune a israeliților; camerele, după cum spune mesajul de deschidere, sunt chemate a hotărî care este limita concesiunilor ce trebue să facem cerinței art. 44 din tratat, iar guvernul el singur, vinovat de greutatea situației, refuză a spune o părere a sa asupra acelei limite despre care ... în loc să cheme imediat camerele de revizuire și să le pună în desbatere cestiunea, dânsul prin cea mai nefericită diplomație încurcă până în cele din urmă ițe această cestiune, și tocmai după ce nu mai are cum s-o mai încurce mai mult, chiamă camerele în drept a se rosti, le expune curat și simplu chipul
... mireasmă. O pată roșie ca sîngele ar fi trebuit, un roș puternic și scînteietor, și, aruncînd mănunchiul, cercetă grădina cu de-amănuntul, doar o găsi ce-i trebuia. Din strat în strat, păși purtîndu-și umbra mînei albe peste flori, pe răvare se apleacă, de-a lungul ostrețelor trecu, dar nicăiri nu ... se împunse la un deget, din nebăgare de seamă, și o lacrimă roșie de sînge căzu în inima unei flori albe, ca un răspuns visului ce-l urmărea de atîta vreme. Un zîmbet de mulțumire îi lumină fața pală, și, ca și cum ar fi găsit o comoară, rupse albul trandafir ... într-o cupă, își stoarse tot sîngele din deget în el. Roșu, strop cu strop, se făcea trandafirul, petală cu petală se împurpura și de ce se făcea el mai galben la față, de ce mai purpur și mai frumos se făcea trandafirul. Și cînd n-a mai rămas o foaie albă în el, ci s-a ... fost teamă că vedenia aceasta să nu dispară ca multe altele. Iar cînd degetele ei atinseră trandafirul, cînd pipăi adevărul și simți mirosul care urca din parfumata cupă, atunci genele îi bătură prelung și fața i se împurpura și ea, ca și cum floarea îi împrumuta sîngele
Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu
... de când anul trecu Un ceas e de când anul trecu de Grigore Alexandrescu Un ceas e de când anul trecu... Mi-aduc aminte Cu ce nădejdi zâmbinde, ce dulce a-nceput: Ce vie salutare din inimă fierbinte L-a priimit! ce seară! De anu-atunci trecut Ziceam: "S-a dus ș-acesta c-o parte din viață, Dar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc; Frumos apus vestește frumoasă dimineață, Și anul ce începe tot astfel îl doresc." Așa-l doream! în lungă, în oarbă-ncredințare Eu nu vedeam că soarta zâmbește cu amar, Că vremii și durerii ... a vechile lor drepturi uitate în zadar. Schimbat nimic nu pare: alesele ființe, Prieteni de-altădată, strâng astăzi mâna mea: De voia întâmplării mai multe din dorințe Cu grabă împlinite putui a le vedea. Apoi, unde e răul? de ce și cum... cuvântul, Om nu poate să-l știe afară decât eu; Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul, Iar martor suferinții-mi e ... ivi. Ades, când sunt în luptă cu gândurile mele, Muncit de-al suferinței demon neîmblânzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele, ...
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu
... beau, se veseleau Și pe domn îl fericeau, Dar când fu despre beție, Despre dalba veselie, Iată, nene, că sosea Și la domn îngenunchea Radul din Calomfirești, Zmeul Țării Românești, Cu sluga lui, cu Nedea, Ce de mic îi tot dădea Ajutor bun de putere Și cuvânt de mângâiere: ,,Domnule, măria-ta! Fie cum oi cuvânta: Îți aduc ție-nchinare, Ca ... vroiești a m-ajuta, Dă-mi ajutor pe Buzești Și pe cei tustrei Căplești, Purtătorii oștilor Și fruntea boierilor!" Mircea-vodă-l asculta Și din gură cuvânta: ,,Alei! Radule mișel! Mai așteaptă tu nițel, Până ce vom ospăta, Până ce ne vom culca, Până ce ne vom scula, Să văd ce vis om visa Ș-apoi ajutor ți-om da!" Radu buzele-și mușca Și la față se schimba. ,,Să trăiești, măria-ta! Iar dacă te ... joacă războiască." Ei la harță se luau, Pe jurământ s-apucau, Stăpânii să hărățească Și slugile să-i privească! Începea dar de călare Harța cea din fuga mare, Paloșele zângănind, Sulițele învârtind, Buzduganele ciocnind Și din gură chiuind. Când deodată cei Buzești Și cu cei tustrei Căplești Peste Radu năvăleau, Cu cinci lănci îl străpungeau, Apoi capul îi tăiau, Pe-o
Ion Luca Caragiale - Noul cabinet Otoman
... și-a căpătat pe bun drept stima generală prin chipul cu care și-a servit țara în împrejurările grave și primejdioase din anii aceștia. Toată lumea prin urmare se întreabă cu drept cuvânt: pentru ce Savfet-Pașa a fost răsturnat astfel ? De câtva timp spiritul Sultanului era și este încă muncit de niște gânduri foarte ciudate. Abdul-Hamid ... și de spirit, după cum se spune, dar care a lăsat la Tunis niște amintiri nu prea frumoase în privința administrației sale. Bunavoință ce o arăta Sultanul lui Heredin-Pașa era din zi în zi mai pe față, și se spune chiar că dacă ar fi vrut, acest nou favorit ar fi venit la cârma trebilor publice ... s'au dat pe față. Când Savfet-Pașa fusese numit mare-vizir, pusese condiție a primirii acestui post ca Zaid-Pașa să iasă din Constantinopol; reînturnarea lui Zaid-Pașa era deci o amenințare în contra existenței ministeriale a vizirului Safvet-Pașa, a stăruit din nou să depărteze pe acel om, în potriva căruia el n'avea vreun parapon personal, dar care, fiind favorit la palat și nepopular în lume ...
Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
... cela ce ai mutat soarta celor din codri în palaturi înalte! Bucură-te, că instrucțiile tale sunt mai vătămătoare decât săbiile hoților! Bucură-te, cela ce ne-ai așezat obșteasca nevoie! Bucură-te, că ne-ai stins siguranța avutului, cinstei și a vieții noastre! Bucură-te, mare făcătorule de ... a spori rodurile neomeniei tale și mai cu înlesnire a te sui pe treapta strâmbătățirii, tras-ai întru ajutorul tău pe acei ce i-ai deprins să fie vrednici sprijinitori osânditoarelor tale abuzuri; pentru aceasta împreună cu dânșii primește a auzi: Bucură-te, munte ce umbrești pe cei făcători de rele prin politii! Bucură-te, Duh ce însuflețezi mărinima acelor tâlhari! Bucură-te, vreme ce încurajarisești aplecările jefuitorilor! Bucură-te, negură ce întuneci adevărul! Bucură-te, armă ce înfricoșezi pân' și deșteptarea celor deprinși a răbda! Bucură-te, lopată care vânturi tânguirile ca pleava! Bucură-te, lipitoare ce sugi sângele fericirii norodului! Bucură-te, credinciosule întru neschimbare de aceea ce ai apucat! Bucură-te, cela ce mituirile le-ai sfințit astăzi ca o jertfă binepriimită. Bucură-te, piatră care nu te cioplește nici un fel de rezon! Bucură-te, osândă trimisă
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... mă împrumutezi. CRISPIN:— Ba nu, monsiu, noi n-am făcut o norocită păscuire, peștile au zărit undița și n-au vrut nicicum să muște din nadă. VALER: — Ce bun băiet ești tu! Ascultă, Crispin, îți iert cele trecute, am trebuință de istețime ta. CRISPIN:— Ce blândeță! VALER: — Eu mă aflu într-o mare supărare. CRISPIN:— Datornicii d-tale nu vor ei să mai aștepți? Acel gros neguțitori căruia ... cu dânsul? VALER: — Nu-s aceste, Crispin! Eu m-am amorezat. CRISPIN:— Ho, ho, și de cine oare? VALER: — De Anghelica, fiica ce una născută a lui M. Oront. CRISPIN:— O cunosc din videri. Of, ce frumoasă figură! Tatăl său, de nu mă înșăl, esti un târgovăț care locuiești într-această casă, și foarte bogat. VALER: — Așa, el are trii ... ne vom duci noi s-ascundim banii zăstrii? CRISPIN: — în fundul vreunii depărtate provinții. LABRANCHE: — Eu cred că va fi mai bine afară din stăpânire aceasta; ce zâci tu? CRISPIN:— Vom vidĂ©. Spune-mi de ce ...
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... cu un buchet mare în mână. Cortina se ridică și el vede aievea o furtună pe mare cu fulgere și trăsnete, sau viscol de nea, ce se spulberă în pusÂtiu, înghețând de viu și îngropând în troian pe călătorul rătăcit. Deci târgovețul birocrat sau locuitorul nerăzlețit din oraș nu o dată cu înfiorare își închipuie pe acel nenorocit, care pe neașÂteptate a fost prins de turbatele valuri sau viscole ... făceam însumi mustrări, de ce, lăsându-mă pe tânjală, nu m-am pornit cu câteva zile înainte. Mânia mea se ațâța încă și de frigul din cupeu, în care, nefiind încălzit, era frig ca și afară. Învelindu-mă în blana mea, așteptam cu nerăbdare pe conductor, cărui eram gata să-i ... câțiva slujitori, chiar și ei se făcură nevăzuți, ascunzându-se prin ale lor locașuri. Rămăsei singur pe loc ca într-un pustiu. Un vânt furios, ce spulbera fulgi de omăt moale și cleios, re-pede mă acoperi din cap până în picioare, iară frigul pătrunzător, ca un șarpe lunecos, se furișă prin cele mai mici descusături ale blănii, trecându-mi cu fiori de ... cu mine în prăpăstiile Hadesului4. Trecu ca o oră de călătorie ...
Ion Luca Caragiale - Deziderate legitime
... de o poștă, să faci șase; în loc de două ceasuri, douăsprezece. Ei! dacă ar fi un pod peste Dâmbul Sec! De aceea, toți cetățenii din Târgul de Munte, văzând că nenumăratele petițiuni ce au adresat Ministerului Lucrărilor Publice au rămas fără rezultat, se hotărăsc să adreseze, prin reprezentanții lor, Camerelor Legiuitoare o petițiune, rugându-le ca din inițiativă parlamentară să vină cu proiect de lege prin care statul să se oblige a face în sfârșit ceva și pentru Târgul de ... garantând o excelentă educațiune. Cât costă însă?... Cui îi dă mâna, pe vremea aceasta de criză, să plătească atâta, fie chiar alegător de colegiul I? Ce e prin urmare de făcut? Să se adreseze cetățenii din Târgul de Munte Ministerului Instrucțiunii Publice, cerând înființarea unui liceu clasic — dacă nu chiar un liceu clasic, măcar un gimnaziu deocamdată, și peste patru ... pe un bulevard, de o plimbare la Șosea, de operă, de concert! Dacă ar fi o linie ferată care să-i lege cu capitala județului! ce viitor ar avea Târgul de Munte! De ani de zile, acești cetățeni protestează că urbea lor e lăsata afară din
Mihai Eminescu - Mușat și ursitorile
... Eminescu Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii, ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordei ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn ... La cer ridică brațele lor goale, Ușoare  parc-ar fi de vânt plutite, Descânt copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer sosite Revars-asupra-i zarea aurorii, Cu câte daruri lui i-au fost menite. I-aduc comori, viață lungă, glorii, Deasupra lui revarsă raze ... Nu bunătăți supuse la risipă. Puternici, mari, frumoși atâția fură, Înțelepciuni, comori le-ați dat multora Și toate, vai, cu vremea se pierdură. Lui dăruiți ce nu ați dat altora, Un dar nespus de scump ce n-are nume Ca să răsar-asupra tuturora..." Atunci la ruga nențeleptei mume, Zâna privi adânc și trist ca s-o priceapă: ,,Știi tu ce ... ...