Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TRECÂND
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1863 pentru TRECÂND.
Ion Luca Caragiale - Sonete (Caragiale)
Ion Luca Caragiale - Sonete (Caragiale) Sonete de Ion Luca Caragiale SONET D-lui Agostino Mazzoli, bariton absolut, cu ocaziunea beneficiului său în opera Ernani Ești rege, și, pe tronu-ți, în plină strălucire Apari ca totdeauna, și gat-a ne-ncânta; Supușii te salută, zicându-ți în unire: Talentul e coroana ce sta pe fruntea ta! E sărbătoare astăzi, splendidă sărbătoare. Mai mult ca totdeauna supușii-ți sunt fideli. Coroana-ți, astă-seară, e mai strălucitoare. O! niciodată, rege, nu vei afla rebeli. Da: regii-și pierd mărirea. În piepturi astăzi bate Dorința cea sublimă de sacra libertate. Urăște lumea sceptrul. A fi supus e trist! Decât să servi un rege, durere nu-i mai mare, Dar... lumea se supune, c-o nobilă-avântare, Când sceptrul este arta și regele artist. SONET Unui cavaler de industrie Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere! Prea bine ți-au zis uniiCoțcar Coțcarovici ; Figura ta, ce-nspiră dizgust și desplăcere, Impertinintă, vilă, tot palme parcă cere: Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici? Vestitele-ți scandaluri azi nu mai sunt mistere. De când, ca paraziții, te-ai pripășit p-aici, Nu vezi, când vrei prin lume și ...
Ion Luca Caragiale - Tardivitate
Ion Luca Caragiale - Tardivitate Tardivitate de Ion Luca Caragiale Odată un boier mergea cu țiganul său de casă pe un drum strâmt. La o cotitură se-ntâlnesc cu un șir de care foarte împovărate: — Dați-vă-n lături, mă! strigă țiganul țanțoș. Dați-vă-n lături să treacă boiarul! — Dați-vă, voi — răspunde un țăran — că nu sunteți împovărați. — Trage-le, mă! zice boierul. Țiganul nici una nici două, șart! cu gârbaciul în om. Sar oamenii toți, și țin’te nene: tăvălesc pe boier și pe țigan de mama focului, îi lasă snopiți bine-ntr-o parte, trec cu carele și-și văd de drum râzând. Tocma-ntr-un târziu se scoală de jos țiganul ostenit și se scarpi-nă-n cap: — S-a dus, boiarule? — S-a dus, ticăloșii! — Nu se mai vede nici unul? — Nu! — Atuncea, hai să-i înjurăm și noi! Așa și Epoca — ne amenință regulat cu sarcasme pentru a treia zi după-
Ion Luca Caragiale - Varietăți geografice. De la Zanzibar la Salonic și înapoi
... 37° long. est și 6°2' lat. sud, 80 kil. pe 25 etc." * Pornind de la Zanzibar, unde ajunserăm? Nici prin gând nu i-ar trece cuiva. Iată ce citim în L’IndĂ©pendance roumaine din 12/24 iunie: „Siguranța publică în Grecia. — Zilele trecute, un tânăr numit Gogo ...
Ivan Andreievici Krâlov - Prieteșugul cânesc
... i ușurează Soarta ce îl împilează! O așa fel de unire de-am avea noi amândoi, Atunci, Roșcuță amate, pentru noi, S-ar părea că trece timpul repede și făr’ de veste...â€� La aceste Roșca răspunse oftând: “Și greu îți pare că este? Dacă noi la un stăpân ne ... aflăm servind, Și tot de un neam fiind, Să facem, amată Tarcă, un prieteșug vestit, Căci mă aflu prea mâhnit Văzând că o zi nu trece ca să nu ne clănțenim. Și nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască, Ca tot așa să ne hrănească Și să ne proteguiască, Iar ...
Matilda Cugler-Poni - Fratelui
... n loc Iubirile curate, Iubirea dulce de părinți Și dragostea de frate?... Părinții noștri hodinesc Demult sub piatra rece, Și lacrimile noastre curg Zadarnic... Timpul trece! Când mi-a veni și rândul meu, De-i plânge după mine, — Că nu mai sufăr, să gândești, Că dorm, și că ...
Matilda Cugler-Poni - Iubiți cu toții
Matilda Cugler-Poni - Iubiţi cu toţii Iubiți cu toții de Matilda Cugler-Poni Pasările cântă pe crengi înverzite, Fluturii se-ngână de pe flori pe flori, Tainic trec prin aer șoapte fericite, Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr'de nori. Dulce primăvară, drag vis de iubire! La zâmbirea-ți blândă, iarna a plecat, Cât era de lungă, plină de jălire... Dar tu ești în lume, răul s-a uitat. Ce-mi vorbești tu încă de chinuri trecute, Inimă nebună, uită de dureri Și de-acele zile în lacrimi pierdute. N-are primăvara mii de mângâieri? N-auzi cum șoptește fiecare floare? „Amorul domnește acum pe pământ. O, iubiți cu toții! grabnic frunza moare, Grabnic se întoarnă tot iar în mormântâ€�.
Matilda Cugler-Poni - Răchita Răchita de Matilda Cugler-Poni Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, Pe drumuri crește iarbă, pe micul iaz înoată O luntre sfărâmată de timpul nemilos. Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, Cu crengile-i plecate spre iazul adormit Și ca visând se mișcă, când dureros suspină, Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume; O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat, Apoi făr'de credință a rătăcit prin lume Și numai bietul arbor numele l-a păstrat. Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească, Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut; Cât e de uitătoare inima omenească... Ea singură o știe, ea singură-a văzut!
Mihai Eminescu - În van căta-veți...
Mihai Eminescu - În van căta-veţi... În van căta-veți... de Mihai Eminescu În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Și ce rămase umbra simțirei e: Murmura lumei Netedă, palidă, ca și ea. Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult. Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii Caesari? Tibrule galbăn, Unde e astăzi mărirea ta? Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâni, Pulbere-s astăzi. Pulbere sunt chiar vii fiind. Căci nu sărută regii piciorul lor, Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt. Semnele tainei Mute rămân și îi fac de râs. Chiar tronul papei azi ca o scenă e Și el își face mutrele lui plângând. Hohotul lumei Lumei întregi îi răspunde-atunci. Căci nu-i s-ardice bolțile de granit, Un Michel-Angelo nu-i să facă iar Ziua din urmă. Templele vechie pustie rămân. ...
Mihai Eminescu - Întunericul și poetul
Mihai Eminescu - Întunericul şi poetul Întunericul și poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrână se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă-neacă, mă frământă ? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele, Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele ? Voi să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători Voi să le-ngân viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă, Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele căzânde, din văile-n ecouri, ...
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)
... lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale ...
Mihai Eminescu - A frumseții tale forme...
Mihai Eminescu - A frumseţii tale forme... A frumseții tale forme... de Mihai Eminescu A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i, Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte; Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte; Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față, Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață, Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult, Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult; Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor, Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor, Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară... Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă, Cât de dragă-mi ești... Nu întreba ce îmi mai bate O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură! Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți ...