Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CE
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1697 pentru PENTRU CE.
Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea
... nume femeiesc în neamul lor. Spița cuprindea numai trei nume de femei: pe al Ruxandei; al uneia Safta, strănepoata Ruxandei, fata unui Toader Buhtea (Grozovanul, pentru că pârjolise niște tătari ce-i călcaseră moșia însemnase postelnicul), și pe al Marghioalei, mătușa postelnicului Mihai. Boierul Iorgu apucase dar nu mai ținea minte pe cea din urmă femeie ... pe scurt. În casa boierului se puseseră multe afaceri însemnate la cale, căci numai el știa să deie sfatul hotărâtor, el găsea cuvântul de împăcare pentru cei ce nu se înțelegeau. Câte nu descurcase dânsul! Și, șopteau unii, câte nu încurcase atunci când nu putea împiedica altmintrelea o pornire fără căpătâi. Să știți ... mai vâna. Ba, avântul de altădată i se prefăcuse într-o nețărmurită milă. De câte ori nu se gândea cu părere de rău la jertfele ce le făcuse gustul său de vânător! Dar ce pusese boierul mai presus de orice în viață, fusese cinstea: Cinstea e ca sângele; dacă-ți lipsește, mori. Astfel de învățăminte dăduse dânsul nepotului său ... să-ți facă un lucru, era ca și făcut. Până mai deunăzi glasul lui încă nu găsise împotrivire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Astăzi vremurile se schimbaseră. O prăpastie din ce în ...
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... tendență?? Rezultatul aprigei lupte a fost că fiecare dintre polemiști a rămas să împărtăsească până la urmă opinia sa proprie. De ce? Pentru că și atunci s-a vorbit despre toate, despre toate, afară de un singur lucru, care, după părerea mea, ar trebui și el ... răbdare mai presus de multe încercări, condiția exterioară propice pentru ca să țâșnească la lumină, să încolțească, să crească, să dea roade și semințe altele pentru o mai departe viață. Ceea ce sunt căldura, lumina și umezeala pentru sămânță este priceperea și judecata omenească pentru opera talentului omenesc. Precum un bob de grâu găsit peste cinci mii de ani în sicriul unei mumii eghiptene, semănat în pământ bun, reînvie ca ... interioară, care pentru noi, oameni ca și el, cu suflet ca al lui, este cel mai important fenomen al naturii? Desigur că nu. Oare de ce? Fiindcă, deși este înzestrat cu facultatea iritării aceleia, ca noi toți, nu are darul, virtutea, ca unii dintre noi, de a o răstoarce ... cuvânt, pentru ...
Mihai Eminescu - Antropomorfism
... O găină-mbătrânită, venerabilă matroană, Ce demult e schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce demult era iertată, Ce demult se dizvățase de plăcerile d-iubire, Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire  Contra demoralizărei propovăduie-nfocată.  Ah  îi zise mititica ... ea acuma!... El o vede ș-o salută. Ochii-i ard și el îi spune măguliri cavalerești ,,Nu!  el zice în ton liric  pentru flacăre cerești Nu există îngrădire, cât de naltă e trecută". Vrea să zboare; dar Sibylla cu a măturei magie, Ea, ce poartă grija scumpă pe-al vestalelor palat, Îl lovește și alungă cavaleru-naripat... Și în urma lui puicuța se uita cu nebunie. Suferințele lui Werther ... în poala-i sacră, de-a lui haină îl despoaie; Ea îl spală-n apă sfântă, și în scumpe măruntaie Pun miresme felurite pentru jertfa mortuară. 'N-învârtiri misterioase peste focul vetrei sfinte, Ea-l întoarce, curățindu-l de lumeștile-i păcate. Palamarul ce
... S-a zis că era risipitor și că, orice sume ar fi trecut prin mînă-i, el tot nefericit ar fi fost, de vreme ce nefericirea lui era de un fel curat moral. Minunată judecată, dar ieftină scuză pentru acei ce l-au lăsat totdeauna în lipsă, deși-l puteau ajuta cu toată dignitatea, deși apropierea lui le-a făcut cinste și... profit â ... — cu același fin și nobil instrument cu care trebuia să cînte plutirea lunii pe mișcătoarea mărilor singurătate — și pofte arzătoare, atît de ieftine pentru alții, atît de scumpe, mai adesea imposibile de mulțumit pentru el, i-au grăbit scurta cale către tristu-i sfîrșit. Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a stricat deodată: regulatorul ... mai era același om. Era liniștit, trist, sfios și, o probă mai mult că devenise iar cuminte, era cam rușinos, avînd conștiința deplină de tot ce i se întâmplase. Acum încalte, nu mai poate încăpea vorbă, era în completă mizerie. Iată ce scria el către un amic — scriptura este excesiv de îngrijită, pare că s-ar fi temut ca nu cumva, din vreo aruncătură mai liberă ... ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la ... fi scris volume întregi, eu însă cred de ajuns a spune că e — psihologicește vorbind — de mare interes înfățișarea unei figuri ce trece de la adânca liniște a unui somn fără de grijă la izbitoarea întipărire a unei surprinderi. Ceea ce s-a petrecut atunci în sufletul lui a fost, desigur, mai iute decât fulgerul; destul că, cu niște ochi de două ... clipă șterse într-o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși. Noi ne urmarăm drumul cu sufletul stăpânit de măreția priveliștii, iar rarii drumeți ce întâlneam, și pe care-i lăsam în urmă, după ce ne doreau cale bună, se uitau lung și mirați după noi. Spre a merge la Almaș pe drumul mare, ar fi trebuit să ...
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
... părinți. Dar să-l ascultăm mai bine pe dânsul vorbind prin organul lui Filaret. „EUGENIE Dar simt câtă rușine, cât de cumplit afront E pentru noi, boierii, când văd un prost țăran Ce poartă semnul muncii pe mâinile-i asprite... ș.c.l. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cum au ajuns să fie în cele mai mari trepte, Iar vechea mea noblețe tânjește amărâtă! Din ... supărările la care ea este supusă și din împrotivă mulțumirea unei vieți liniștite și mărginite în gusturi simple. „Acela este numai ferice în viață, Ce știe a petrece în liniște și pace, Și cu puțin ce are se află mulțumit!“ Satira VII ne arată neîngrijirea părinților la educația copiilor și ideea ruginită a unor bătrâni ce nu nădăjduiesc nimic de la cei juni și îi disprețuiesc pentru că nu au bărbi albe. „Când văd pe unul care ceaslovul nu mai lasă, Biserica păzește, se-nchină, ține postul, Nu doarme cu nevasta ... C. Negruzzi, cunoscuți între români prin compuneri literare, au adăugat prin acest uvraj un nou stâlp literaturii românești; și aceasta le va fi recunoscătoare, atât pentru lucrul lor vrednic de laudă, cât și
Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu
... a omenirei pas. Acuma pe-mpregiuru-mi stăpînești tăcere, Toată mișcare doarmi toată suflare taci, Și numai cîti o umbră umblă în privighere Zidiurilor aceste, ce-a le plînge mă faci. Deodat-un glas salbatic urechea me aude, Și văz pe dinainte-mi un ce mic fîlfîind, De unde eram sigur că toati acum îs mute Zăresc o cocoveică pi-un stîlpușor cîntînd. Mă scol să iau o piatră, s ... • • Care dureri cumplite mă fac să tînguesc, Uitatile mormînturi, ș-acel loc dărîmat ? Sau poate cu al meu plîns, numai batgiucuresc Pi acei ce pentru noi aici s-au mormîntat ? • • • • • • • • • • • • • • • • • • • â ... a fost pren putință n-a trecut cu videri, Acel ce providenta îl pusă preste noi, Din ceasul întronării, îi veni îngrijări Atît pentru a noștrii, precît și pentru voi. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • â ... ...
Dimitrie Anghel - Floarea de aloes
... și da seama că visul și cu banul intrau laolaltă, nu știa că duce visul de mînă... O femeie bătrînă, într-un clinchet de chei, ce parcă era însăși vremea ce închisese ușile tuturor fericirilor după ea, ne întîmpina cu un pas abia simțit. O umbră ghemuită, ca motanii negri ce-i vedeam întovărășind zînele rele în cărțile mele de povești, se zugrăvi pe parchet și un glas îndepărtat ca și cum ar fi venit printr ... moarte mă înfiorară cu răceala lor. Bătrîna dete podelele la o parte și cîteva molii, cu zborul lunatec, întinseră aripele lor ofilite ca niște scîntei ce stau să se stingă. O rază de soare pătrunse și învechi parcă și mai tare lucrurile. Mirosul ciudat ce-l au sertarele închise se răspîndi deodată, și nu știu pentru ce mirosul acela mi se păru mie că este însuși graiul lucrurilor, sufletul vieții deșteptate din somn. Vremea își aducea aminte și acuma vorbea. Și ticăitul ... înflorește decît la o sută de ani o dată. Sfios și trist stătea lîngă bătrînă, ca măsurîndu-se în vîrstă amândoi, ca doi prieteni vechi ce ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... aere viteje... Ele — repede ghicindu-l, se-ncercau să-l prindă-n mreje, El, roșind ca o cireașă, se făcea-ntreprinzător, Și cu vinul ce băuse, ca turtit să fie bine, Și cu ochii mari și negri ce cătau în ochii lui, Îi părea cum că odaia se-nvârtește, și, în fine, Lesne poți să mergi la vale, dar cu greu la deal ... cadavrul ce-l avea fieștecare Ca mecanic să palpite sub a buzei sărutare. Câte patru, și sunt tineri! Câte patru, și din ei Ce-și prostituie junețea la pierdutele femei, Cangrenându-și corp și suflet cu o minte neînțeleaptă, Se va naște viitorul, și posteritatea dreaptă. IV Dar din ... s-aibă a se teme, Căci izbânda bărbăției și-o găsise într-un praf. Mai veni și o ființă cu privirile în ceață, Ce intra, precum se intră în oricare cafenea, Ca să-ți iei cu nepăsare lingurița de dulceață Și să pleci trântind în tavă gologanii pentru ea. Mai veniră... — nesfârșită ar putea ca să ajungă Lista celor care intră, lista celor care ies... Primăvara, ziua crește, însă noaptea e tot ... ...
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
... sânge. Fiindcă din pricina trandafirului răsări cea dintâi picătură de sânge pe lume, Dumnezeu meni floarea să se facă roșie, cum se și făcu, iar pentru că prin ciocănitoare se întâmplase aceasta, Atotputernicul spuse îngerului să-și șteargă degetul de capul ei, să rămâie însemnată. Ce să vezi însă? Așa le-a luat ochii celorlalte păsări roșul ciocănitorii, că toate au năvălit la ea, să se atingă de dânsa ... de iertare, și fiindcă îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaște margini, i se făcu milă Ziditorului de păsărică. Însă nu-și mai putea lua cuvântul înapoi. Ce să facă? Tocmai îi lovi auzul glasul păunului. Și ce se gândi Dumnezeu? Să treacă glasul păunului privighetorii: pentru pedeapsa mare care i-o dăduse se cuvenea, în schimb, și-un dar mare. Ba scăpa și de cântecul zăludului. Zis și făcut. De atunci ... ai înșirat. Gaița : Dacă o crezi, cum o cred eu, ți-am spus un adevăr. Eu : Așa-i! Dar adevărul e un adevăr când e pentru toți la fel. Gaița : Și câte minciuni n-au fost multă vreme, pentru ...
Ion Luca Caragiale - În Nirvana
... viitoare. -Mă recomand, Mihail Eminescu. Așa l-am cunoscut eu. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de șaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie! Hotărît, închipuirea nu mă înșelase... Era un copil minunat. Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încîntat. —Dacă ... lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om! Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am așteptat toamna pe Eminescu în zadar — trupa s ... acela a fost semnalul sfîrșitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce și să mai facă ce făcea mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmașului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei rase nobile și ... necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana — așa de frumos cîntată, atît de mult dorită — pentru