Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE NOI
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 982 pentru PE NOI.
... toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai și frații noștri munteni. Țări megieșe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuașul Milcov, ce trece pe la Focșani, le desparte. "Să-l secăm dar dintr-o sorbire" și să facem sfânta Unire, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creștinească și frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înțeles-ați, vă rog, oameni buni, pentru ce ... știți a face din alb negru și din negru alb... Dumnezeu v-a dăruit cu minte, ca să ne povățuiți și pe noi, prostimea... — Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe când numai boierii făceau totul în țara aceasta ș-o storceau după plac. Astăzi toți, de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte ... socoteală... Iar de la bolovanul dumneavoastră am înțeles așa: că până acum noi, țăranii, am dus fiecare câte-o piatră mai mare sau mai mică pe umeri; însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă ...
... Ion Luca Caragiale - Gogoşi Gogoși de Ion Luca Caragiale Gogoși I Iată un adevăr, care poate să treacă de pe acum între proverbe: Senatul fără d. Deșliu e ca nunta fără lăutari. O sumă de cocoane fac politică în grădina Episcopiei. Una dintre ele, cocoana ... Să nu ieși dumneata (zise cocoana). Să mi-o dai s'o port eu din când în când: la șosea, la teatru.... Gogoși III Un nou colaborator are să se producă în curând în paginile acestei foițe. Noul gogoșar va debuta prin un studiu foarte adânc, intitulat: Patriotismul din punturile de ...
George Topîrceanu - Sfârșit de vară
... George Topîrceanu - Sfârşit de vară Sfârșit de vară de George Topîrceanu Dacă liniștea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ți trimite Și pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rariști de stejar ... clipe lungi același vis. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descânte un bondar Și cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, Soare galben printre ramuri nemișcate Să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină Fruntea mică de domniță bizantină. Iar la-ntoarcere, să trecem prin ... într-o mână, Dar cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu Și la urmă să mi-l dai să-l duc tot eu... O șopârlă pe cărare, lângă noi, Speriată să foșnească dintre foi Și să stea, să vă uitați o dată bine, De departe, tu la ea și ea la ... prin țară Vestea nouă a sfârșitului de vară, Flutur mic, într-o lucire de-asfințit, Să ne-ntâmpine din țarină grăbit, Cu rugină pe
Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor
... cu totul și, cînd va veni timpul a se scrie istoria muzicei române, vom fi siliți a cerceta bibliotecele Vaticanului și pe ale catedralelor din Spania, vom copia cîntecele veche ale țăranilor din toate locurile locuite de români și pe ale vecinilor ce ne încongiură, apoi, comparîndu-le cu cîntecele populare ce vom aduna din satele dimpregiurul Romei și din Spania, abia vom putea să ... origină a muzicei noastre și numai atunci vom putea să-i dăm o cultură raționabile. Pînă aci arătarăm pe lăutari compunîndu-și cîntecele lor pe teme din muzica bisericească și turcească, culese de pe la cîntăreții domnilor greci și din escursiunile ce ei făceau neîncetat pin orașele cele mari ale Oriintelui; dară de la introducerea muzicei europene în armata ... elementul european este pus în luptă cu cel orientale, iar melodiele de la baladele și canționetele acestea: I În faptul zilei, de dimineață, Căruța poștei pe drum mergea. II Anima-mi e întristată, În lacrămi înecată [2] III Maria cea bălaie, frumoasa din Bezdat, Iubea pe Nicolae și vrea să-l ia bărbat [3] deși sunt scrise mai tot în același timp cu cele precedinți, sunt însă curat europenești, fără a
Ioan Slavici - Semitismul (1902)
... aprĂ³pe douÄ• miÄ de anÄ de atuncÄ. EvreiÄ aÅ fost risipițÄ cam pe timpul când coloniștiÄ romanÄ, străbuniÄ noștri, s’aÅ așezat în Dacia. Pe când însă noÄ am stat strânși la un loc și am apărat în luptă necurmată cu dușmanÄ maÄ puternicÄ de cât noÄ, vetrele părintescÄ, EvreiÄ ... azÄ se pĂ³te zice: “Dacă daÄ tu în Evreul tÄ•Å, daÅ și eÅ în al meÅ.â€� Chiar aceia, carÄ îÄ apără pe EvreÄ, îÄ apără numaÄ pentru-că nu cum-va, alungați de alțiÄ, să vie la dĂȘnșiÄ. De ce Ă³re EvreiÄ le-aÅ fost tot ... suntem determinațÄ în faptele nĂ³stre maÄ mult de compătimire de cât de egoism. De Ă³re-ce bucuria ivită în inima unuia ne înveselesce pe toțÄ și toțÄ suntem atinșÄ de durerea orÄ și căruia, numaÄ împreună putem să găsim mângâierea vietiÄ. In EvreÅ lipsesce acest simțimînt comun ... rte puținÄ dintre noÄ se maÄ îmbărbătĂ©ză să dee un rÄ•spuns hotărît la întrebarea acĂ©sta. E par’că te degradezÄ tu însuțÄ pe tine, dacă mărturiseștÄ adevÄ•rul, și pe ...
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
... și ale copilăriei două s-au tipărit în inima mea, verzi și vioaie, crescând iarăși, an câte an, ca mlădițele copacilor; primăvara mi le aduce, pe când dă frunza, pe când fluturii încep a se juca, când trandafirii îmbobociți se deschid, când soarele încă dezmiardă și nu arde, când de pe porumbei pică ninsoarea, mirositoare. Una din ele, zâmbind în cerul trecutului, cine nu o știe? cine nu a avut optsprezece ani, cine nu ... mirosul teilor ce venea de la pădure; moșnegii spuneau de turci și de tătari, de moșul Adam cu barba până în brâu, ce ținea plăghiile pe genunchi, de Ileana Cosânzeana, de frații din lună, de lupte și de năvăliri: vedeam în lună chip de om rănit, culcat pe un pat frumos de scoarțe și de lăicere, și sângele bolborosind îi pica alăturea într-un cuibăr spart; iar pe fratele ucigaș, osândit din porunca lui Dumnezeu, până se va umplea cuibărul, a bea sângele nevinovat ce nu încetează a curge ... într-o zi, Măriuca clăti din cap ca o frunzuliță vântuită, se culcă la piciorul părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna!... II Pe lângă umbra Măriucăi, ...
... Vasile Alecsandri - Erculean Plecat-au în zori Trei surori la flori. Sora cea mai mare S-a dus înspre mare, Sora cea mezină Pe mal, în grădină, Sora cea mai mică Și mai sălbățică S-a dus, mări, dus Pe Cerna în sus [2] Iar în urma lor Mulți voinici cu dor S-au luat cântând Ș-au venit plângând. Iată-un căpitan Căpitan râmlean ... grăiește: ,,Neră limpezie, Stai de-mi spune mie Despre trei surori Plecate din zori." ,,Sora cea mai mare S-a dus către mare Pe Dunăre-n jos La un plai frumos. Sora cea mezină S-a dus din grădină Peste nouă munți, În codri cărunți. Sora cea ... Calcă peste piatră Și iată că-ndată Lumii se arată O dalbă de fată Albă, goală toată, Vie și frumoasă, Dulce, răcoroasă Cu păr aurit, Pe umeri leit. Cât o și zărește Soarele s-oprește, Și fața-i s-aprinde Și raza-i se-ntinde, Ca un sărutat Lung și înfocat ... alegorie ingenioasă și poetică asupra descoperirii apelor minerale de la Mihadia în Banat. Numele de Ercul Erculean repoartă gândirea la timpurile domnirii romanilor în Dacia, ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un ... nemaiauzit de misterios. În sat aveam câțiva amici țărani, unul Petrea Petrișcanu mai ales. Alăturea stătea un personaj foarte important, un țăran, Tancă, care avea pe casă un cuib de cocostârci, păsări pe care le vedeam întâia dată și care produseseră asupra mea o mare impresie și anume de ceva măreț și (iarăși) misterios. Țin minte că în ... iarba mai mare decât mine și cu nenumărate feluri de flori, era un ocean fără sfârșit -- ori cu sfârșitul în necunoscut -- care-mi dădea fiori pe care îi simt și acuma, dacă-i rechem în suflet. Când umblam pe cărarea care ducea, prin fânaț, la moară, numai pe unele locuri capul îmi ieșea peste iarbă. Încolo mergeam ca un om printr-o pădure ...
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... să văz farfuriile! Adu farfuriile! poruncește strașnic d. Lefter. Consoarta sa, fără să mai zică o vorbă, se supune; i le aduce și le pune pe masă. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu lat pe muche, și altul pembe îngust pe buză. Domnul Lefter ia una ș-o sună - porțălan. - Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic. Și, pac! trântește una jos... țăndări! și pe urmă, paf! alta asemenea. - Leftere! - Așa sunt eu, galant, cocoană! când am chef, sparg; sparg cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de ... ș-a trecut în odaie, urmată de boieri. Odaia are două paturi, o masă, o laviță, un scaun și o sobiță de tuci. Pe amândouă paturile, stau grămezi de haine, încălțăminte, pălării, șaluri purtate, pe sub paturi și pe laviță fel-de-fel de mărfuri de farfurărie și sticlărie... La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare; se repede și-ncepe să scotocească luând ... legată la cap cu roșu? - Ba, am fost. - Atunci, de ce minți? - Ba, nu minț, boiarule; am fost. Ei? - Nu ți-a dat pe zece farfurii, că n-ai vrut să dai o duzină-ntreagă, cu chenar conabiu lat pe
George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale
... și de speciale ne-ar părea ele. Cavaleri medievali nu mai există de 5 veacuri, dar Don Quijote trăiește. Doctori ca Argan nu mai sunt pe nicăieri, dar Argan trăiește. Tipuri ca exageratul Tartarin sunt foarte speciale și se găsesc numai într-o provincie din Franța, dar Tartarin trăiește... Aceștia, firește ... Jupân Dumitrache Titircă inimă-rea din Noapte furtunoasă nu e numai un personagiu tipic social, reprezentantul unei clase; el e din întâmplare și tipul bărbatului pe care nevasta îl înșală chiar sub nasul lui, cu acela în care el are mai multă încredere. Coana Veta e nu numai mahalagioaica tipică, dar ... nu numai sergentul din garda civică, dar și tipul șarlatanului aciuat în casa omului căruia a reușit să-i câștige toată încrederea și pe care-l înșală fără rușine. ... Toate acestea vor să vă spună că, chiar dacă comediile de moravuri sunt menite să aibă în mod fatal numai ... Caragiale am crede că această durată e relativ scurtă, întrucât el nu a zugrăvit nici măcar moravurile unei societăți definitiv clarificate, ci numai pe acele dintr-o epocă de tranziție — tot putem afirma că opera teatrală a marelui nostru scriitor va trăi, deoarece tipurile lui au ...
... HĂ©rcdia) Văzându-mă, Lupercus îmi strigă de departe: Poete, epigrama-ți cea nouă m-a uimit. Ia spune-mi, vrei la tine pe sclavu-mi să trimit, Să-mi împrumuți în file a ta măiastră carte? Nu, sclavul tău tușește, e șchiop și prăpădit Și scările ... în forum, lângă porți, Găsești la el volume de vii ca și de morți: Virgil și Siliu, Pliniu, Terentius și Phedru. Acolo, ros cu ponce, pe rafturile mari, În haină purpurină legat și-n cuib de cedru Volumul meu se vinde pe