Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O MIE
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 687 pentru O MIE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... copacilor. Soarele și-a deschis la răsărit apărătoarea sa năprasnică, roșie ca para focului, aurie, violetă, albastră și, pe la mijlocul cerului, ca o jumătate de roată verzurie. Desfășurați pe cer, cu închipuirea, o coadă de păun, înfiptă cu rădăcina în pământ, și prelungiți-i penele cu lumini metalice până la înălțimea amiezii, și totuși n-o să simțiți acea frumusețe fără de pereche a unui răsărit de soare. Nu vă rămâne decât să vă scuturați trupul de trândăvia încropită ... poștiilor. Capitala mi-apare ca un tablou prost, pe care-l pot întoarce, după plac, cu fața la perete. Aici cerul e limpede, străveziu, cald: o jumătate de sferă, fără pic de nori, pe a cărei rază poți să-ți plimbi gândul o eternitate. Soarele, din creștetul cerului, își revarsă pulberea strălucitoare; inundă văzduhul cu o lumină care își rotește fâșiile în jurul unei tipsii de foc, și se albește, și se îmbunează când se împrăștie pe netezișul câmpiilor. Cât de ... la sânge, se robesc, și nelegiuirile și crimele se petrec fără frică de lege și de Dumnezeu. Un gușter face douăzeci de omoruri pe zi; o ...
... pe un jilț cu inima zdrobită de o crudă suferință; ochii i se umplură de lacrimi, și moartea îi apăru ca o binefacere dumnezeiască! După o oră, societatea se întoarse în salon, felicitând pe socri și pe tinerii însurați, după vechiul obicei. Socrii plini de bucurie și noul însurat, glorios de ... din țară? — Adevărat. — Și pentru mult timp ai de gând să te depărtezi? — Pentru mai mulți ani. Ea coborî ochii și după o scurtă tăcere întrebă iar: — Când ai hotărât să pleci? — Peste două luni, la primăvară. — Ai să petreci vara în Paris? — Nu ... Europa nu e totuna pentru mine? observă Alexis suspinând. Deodată, Margărita își ridică ochii, îi ținti drept în ochii lui Alexis și zise, inspirată de-o gândire ademenitoare: — Dar... dacă voi veni și eu la primăvară în Paris... sau la vară... sau la iarna anului viitor, îmi promiți că te ... lumii vei merge și oriunde vei dori ca să fiu. Figura Margăritei se lumină de focul unei bucurii nemărginite; și când la finitul contradansului Alexis o duse la locul ei, tânăra mireasă îi zise strângându-l de mână: —Mă încred în cuvântul d-tale. El se închină în tăcere și ...
... alerg la tren, sunt în vagon... Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aș găsi un loc mai comod... Aci. O damă singură, și-fumează, atât mai bine! Intru și salut, când auz o mârâitură și văz apărând dintr-un paneraș de lângă cocoana capul unui cățel lățos, plin de funde de panglici roșii și albastre, care-ncepe să ... S-o rog pe mamița lui Bubico... Scot o țigaretă, mă ridic și dau să m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc să fac bine o mișcare, și Bubico scoate capul lătrându-mă mai furios decât pe conductor; latră și chelălăie și tușește și... - Bubico - zice cocoana - șezi mumos, mamițico! "Lovi ... respir. Afară, noapte neagră ca și ideile mele. - Bine faci! să mai iasă fumul de țigară, zice cocoana. Intrăm pe podul Prahovii... Mă-ntorc, iau o bonboană, i-o arăt lui Bubico, care s-apropie de mine bâțâind frumușel din coadă. "Pe memoria lui Plutone și a fidelului său Cerber! zic eu ... ntorc cu fața spre cocoana și, prezentându-i mânile goale, strig exasperat: - Doamnă! Un răcnet!... A-nnebunit cocoana! - Repede, doamnă, semnalul de alarmă! O duc la semnal și ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)
... ne-a dat un Liverani, Steller, Geanfredi și Dalla-Costa, negreșit că junele contracciu român, care să bucură de un folos mai mare cu o mie cinci sute ducați decît al predecesorilor săi, cată să ne dea ceva mai mult decît dînșii și nu putem crede că un contracciu român și ... ei închise; guvernul dă o subvenție bunicică, iar abonații se întrec a-și ține locurile cu orice preț. Cu toate acestea, noi aveam o presimțire funestă: parcă venea cineva și ne șoptea la ureche că artiștii de estimp nu o să fie buni. Așteptarăm să-i auzim și apoi să ne esprimăm părerea despre dînșii. Finalmente, ei debutară cu operile Il Trovatore, La Traviata, Rigoletto ... bine, dar la ce pot servi aceste escelente calități cînd vocea lipsește? De cînd esistă operă la noi, nu ne aducem aminte să fi auzit o voce atît de curioasă ca a doamnei Manzini. O soprană, ca să merite numele acesta, cată să aibe un registru de șasesprezece tonuri [3] curate și bine întonate. Aceste note lipsesc în parte de ... ca și în cel trecut, scoate ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... obraz. Nu era însă ca dânsul și fratele său Allan, El păstra sub dulci cuvinte un cuget foarte viclean. Ambi era vitezi și lancea saxonilor o știa, Căci adese se sfarmase d-a lor oțelită zea. Oscar nu cunoștea frica și avea dulcea simțire Ce amorul o insuflă inimelor cu iubire. A lui Allan caracterul nu avea aceea blândeță Care foarte-mpodobește p-un erou adevărat Și arată ce înseamnă ... a spăimântat. „Cuvios bătrân, el strigă, toți pentru miri au-nchinat, Ai văzut că pentru fiu-ți am băut cu voie bună; Deci propun o sănătate să bem acum împreună.“ „Când toți se bucură aice, serbând astă însoțire. Fericind p-Allan viteazul și urându-i norocire, Pentru ... când nu l-am mai văzut, Allan îmi rămase numai, iar pre Oscar l-am perdut.“ — „Prea bine, zice străinul c-o zâmbire fioroasă, Și ochii lui plini de ură ca fulgerul scânteia, Soarte ăstui vrednic tânăr ași dori ca să o știu, Poate n-a perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... obraz. Nu era însă ca dânsul și fratele său Allan, El păstra sub dulci cuvinte un cuget foarte viclean. Ambi era vitezi și lancea saxonilor o știa, Căci adese se sfarmase d-a lor oțelită zea. Oscar nu cunoștea frica și avea dulcea simțire Ce amorul o insuflă inimelor cu iubire. A lui Allan caracterul nu avea aceea blândeță Care foarte-mpodobește p-un erou adevărat Și arată ce înseamnă ... a spăimântat. „Cuvios bătrân, el strigă, toți pentru miri au-nchinat, Ai văzut că pentru fiu-ți am băut cu voie bună; Deci propun o sănătate să bem acum împreună.“ „Când toți se bucură aice, serbând astă însoțire. Fericind p-Allan viteazul și urându-i norocire, Pentru ... când nu l-am mai văzut, Allan îmi rămase numai, iar pre Oscar l-am perdut.“ — „Prea bine, zice străinul c-o zâmbire fioroasă, Și ochii lui plini de ură ca fulgerul scânteia, Soarte ăstui vrednic tânăr ași dori ca să o știu, Poate n-a perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... om ce nu tremură înaintea crimei, dar care dă îndărăpt înaintea pericolului. Fizicul său se potrivea în totul cu plecările sale interioare: un cap de o mărime disproporționată, așezat între două umere late, niște sprincene lungi și negre pe sub care luceau în fundul capului doi ochi mici, scânteioși; o bărbie ascuțită, acoperită de un păr aspru și stufos; un corp de o musculatură puternică, dar dizgrațios, iată înfățișarea lui Osman, înfățișare hâdă care făcea dintr-nsul o ființă ce insuflă frică și dezgust totodată. În scurt timp el se înavuți, căci nu lăsă nici un mijloc neîntrebuințat, pentru a ajunge ... creadă lumea că plânge? Așa-i obiceiul pământului; fata învață de la mamă, și mama de la bunică. — Poate, măi, că ai dreptate; însă mie îmi pare că Irina nu se prefăce. Am văzut-o de multe ori așa de supărată, că nici băga de samă la cele ce-i spuneam. Eu îi vorbeam una, și ea îmi răspundea alta ... — Nu cumva crezi tu că Irina îl uibește? Ți-a trece poate și asta prin cap? — Nu! Da cred că turcul o ...
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... a avut. De un om prost? El socoate că câte păsări zboară, toate se mănâncă. De un isteț? Scoate pe dracul din pământ. De o femeie frumoasă? E ruptă din soare. De un întrebuințat mic? Om cu trei parale în pungă și cu piept de o mie de lei. De un lăudăros? Intră în doi ca în doisprezece, și nu-l scot nici douăzeci și patru. De un tânăr cu părul alb ... român nu și-a dorit patria cu lacrimi, când s-a găsit în străinătate? și care nu se simte pătruns de o jale tainică și nesfârșită, când aude buciumul și doinele de la munte? O! trebuie să nu aibă cineva nici o picătură de sânge în vine, nici o scânteie de simțire în inimă, pentru ca să nu se înduioșeze la priveliștea patriei sale și să nu iubească pe fratele său, poporul român. Aruncă ... de figurat într-un tablou. De va ședea lungit pe iarbă, la poalele unui codru; de va sta pe picioare, rezemat într-un toiag, lângă o turmă de oi; de va sălta în horă, vesel și cu pletele în vânt; de se va coborî pe
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... Puțin "coneac", strigă fiu-său, ori apă de Vals, repede să ne dea ceva... Murguleț se repezi fuga la cămară și se întoarse numaidecât cu o sticlă de cogneac, pe care o vărsă mai toată în capul coanei Profira, pe când fiu-său o muncea pe la tâmple să-și vie în fire. În vremea asta se arătă și Sofița Murguleț. Ea dete pe bărbați la o parte, sărută mâna bătrânei, o mai strânse de un deget, o mai meremetisi, ce-i făcu, că își veni baba în simțiri. — Doamne, coană Profirițo, cum stai dumneata afară, soro!... Ia să intrăm înăuntru, că ... nou, pe pisic și pe Tănase, când bătu cineva la ușe. — Poftim! zise el cu glasul trăgănat al boierilor bătrâni. Ușa se deschise și o femeie tânără intră, închizând-o repede, ca să nu lase muștele înăuntru. — Sărut mâna, coane Dinule, zise ea, sărutându-i mâna cu adevărat. — Bună ziua, fetițo, îi răspunse ... să i-o sărute. Vino-ncoa să te pup pe obraz. Și după ce o sărută, se uită la dânsa de aproape, ca și cum o cerceta să ...
Ion Luca Caragiale - Arheologie
... a zis cu drept cuvânt că, precum naturalistul poate reconstitui, după câteva oase împietrite de vremuri, structura completă a unui animal de o speță dispărută, asemenea arheologul și istoricul pot reconstitui o epocă, un tip de civilizație, stinse de mult, după niște ruine. Arhitectura este arta care ne dă, mai bine decât oricare alta, măsura dezvoltării materiale ... citească, și de aceea n-avea nici o clădire de bibliotecă. Arheologul ar mai constata la epoca noastră o deosebită repulsiune pentru monotonia liniei drepte, o pronunțată pornire contra calapoadelor simetrice demodate, ci, dimpotrivă, o mare înclinare, aproape un cult pentru liniile și formele capricioase, adică strâmbe. Ar constata indiscutabil această dragoste de strâmb după mersul stradelor, după fizionomia piețelor ... pasiuni de strâmb se va vedea cât a fost de irezistibilă mai cu seamă la Teatrul Național. În adevăr, acest monument, clădit într-o epocă anterioară, când gustul nostru nu era destul de format și educat, fusese drept dintru început; astfel, făcea un efect detestabil, o notă din cale-afară discordantă între celelalte monumente. Gustul bun a trebuit să biruie până în fine; era peste putință să lăsăm în
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... școli mărețe, cu uliți largi și drepte — cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se ... Departe, spre miazănoapte și apus, munții, într-un nor de pulbere albastră, își ondulează coama pe poalele rubinii ale cerului. Malurile ies din apă într-o înclinare dulce, desfășurând lanuri de grâu în limpezișul zărilor. Peste toate-o moliciune, o pace dumnezeiască se lasă de sus. Un deal din Serbia se culcă drept în calea Dunării. Ea, liniștită, cotește pe la capul dealului, bate-o ... astâmpără toate zgomotele pământului. Malurile s-apropie, ca și cum ar vrea să-și șoptească ceva. Pe marmura vânăt-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parcă se pregătesc să treacă din lumea realității în lumea basmelor. OSTROVUL MARE. RUINI E noapte, — o ...