Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU GURA MARE
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 558 pentru CU GURA MARE.
... cuiva, să fugi când prin pădure, când prin vâlcea, să nu te vadă nimeni. Să fugi și să-l chemi pe Dumnezeu cel milostiv. Hristos cu tine! Tătuca îi vârî în mână legătura cu bani, iar ea își găsi o tufă care era mai deasă și se ascunse. Nu trece mult și sar la tătuca trei călăreți; unul zdravăn ... și cu ciubotele mari și ceilalți doi rupți, zdrențăroși, or fi fost de la mașină. Cum gândise tătuca, așa ș-a fost, domnule, cu adevărat. Acel cu cămașa roșie, om zdravăn, tare, ceva mai dihai decât cum îs alții, își opri calul, și tutstrei îl apucară pe tătuca. — Stai, așa și ... vouă, da vergi, ca pe urmă trei ani să vă mănânce spinarea. Fugiți, măgarilor, c-apoi mă apăr. În sân am un pistol de cele cu șase țevi! Da hoții, auzind vorbe de iestea, îl apucară încă și mai dihai, și cu ce le venea la mână. Căutară toată căruța, îi cotrobăiră straiele tătucăi, ba îl descălțară și de ciubote. Când văzură că de bătaie tătuca încă ... ți dau măcar de mâncat! Prinsese, vrasăzică, a se linguși pe lângă Anicuța, o hrăni, îi dădu de băut și chiar plânse oleacă ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit
... după nouă luni femeia născu un copilaș de drăguleț; iar iepșuna un mânzuleț gingaș. Îndoită fu bucuria omului când se văzu și cu copil, și cu mânz. Și fiindcă acesta se născuse odată cu fiul său, hotărî ca nimeni să nu încalece pe dânsul, fără numai fiu-său, când s-o face mare. Botezară copilul și îngrijiră de dânsul, mă rog, ca unul la părinți. Copilul crescu și se făcu mare. Când era d-un an, parcă era de cinci; iară când fu de cinci, parcă era de cincisprezece, și de ce creștea, d-aia se ... sunt la tine. Eu mă duc să caut pe unde să ieșim la lume, și cum să ne chivernisim. Calul, vedeți d-voastră, era năzdrăvan. Cu mare anevoință se dezlipi calul de stăpânul său. Umblă ce umblă și se întoarse numaidecât. El vânturase văzduhul și cutreierase pământul până nu apucase să i ... a face trei legături de flori și să le ducă fetelor împăratului. Cheleșul se duse de culese flori și făcu trei legături, una mai mare, alta mijlocie și alta mai mică. Pe cea mai mare, care era alcătuită din flori ce începuse a se trece și abia mai mirosinde, o dete fetei împăratului cea mai ...
Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
... văd icoana din Santa Maria, lângă care întâlnisem pe prietenul meu; două lacrimi sticleau ca două briliante pe genele sale... Mă întorsei iute către V*** cu gândul de a-i comunica ideea mea, dar el era leșinat. Înfățișarea acelei necunoscute îi făcuse o impresie atât de mare că își pierdu simțirile, strângând la sân buchetul ce luase de la dânsa. Străinii din cafenea alergaseră lângă V*** și cercau deosebite chipuri de a ... nebuni și ne îndreptarăm spre o primblare pitorească, ce este afară din Florența și care se numește Boschetto. La începutul acestui parc este o piață mare unde se ridică Palazzo delle Cascine, adică palatul lăptăriilor al ducăi de Toscana. În toate serile, după ce se culcă soarele, aristocrația Florenței își oprește ... puteam stăpâni de oarecare palpitare de inimă. Fieștecare caretă pentru mine era un izvor de impresii noi, însă V*** părea că nici nu le vedea. Cu cât ochii mei erau înfocați, cu atâta ai lui erau reci în fața unei priveliști atât de vesele și de încântătoare. -- N-ai de gând să te oprești aici? îl întrebai ... întindea deasupra noastră; părul său, ridicat de vântul de seară, fâlfâia în aer și lăsa liberă fruntea sa largă și genială. -- ,,Privește, el zise deodată
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II
... că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau informările complimentare pe care prințul mi le dă asupra lor; ba îl întrerup câteodată cu vreuna boacănă de tot, astfel că prințul Preda strânge plictisit din buze, și sunt sigur că-n momentele acelea mă tratează în mintea lui de ... rândurile ei de-acum înoată de fericire și-n beția izbânzii dobândite prin propria-i înfrângere. Ea se arată acum patetică și caldă, îl dorește cu toată ardoarea, i se constituie prizonieră și roabă, e îngrijată de fiecare pas al lui. Paginile lungi, îmbogățite înadins cu flori de spirit și poate și cu atitudini sufletești voite, gândite, cântărite din timp și aruncate apoi cu dezinvoltură, tactic, spre a le marca spontaneitatea, devin acum din ce în ce mai strânse, scurte șuierături de pasiune, răvașe de un rând ... se pune: de ce n-a divorțat, de ce n-a pus capăt acestei stări de nesiguranță, pe care o descrie
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... să răspunzi la această întrebare. Căci, presupunând că ți-a rămas acea olecuță: ești antitendenționist, să zicem — nu crez să aprinzi focul cu Le Tartuffe și cu Divina Comedie pentru ca să te delectezi la gura sobei cu volumul simpaticului academic d. A. Naum; — sau ești tendenționist, — sper, pentru d-ta, că în rafturile bibliotecii, alături de odele proletare ... la un grad ce s-ar putea numi fericire, la contactul unor anumite împrejurări. Gușatul, mâhnit cine știe de ce, moțăie seara pe prispa colibii, cu ochii jumătate închiși, cu figura gravă, care n-ascunde, poate, nici un gând. Atunci, în față-i se ridică încet de peste coama dealului discul lunii, iar printre prunii ... mulțumit atâta? Poate, cum am zice, să ne întoarcă în afară și nouă ceva din iritarea lui interioară, care pentru noi, oameni ca și el, cu suflet ca al lui, este cel mai important fenomen al naturii? Desigur că nu. Oare de ce? Fiindcă, deși este înzestrat cu facultatea iritării aceleia, ca noi toți, nu are darul, virtutea, ca unii dintre noi, de a o răstoarce prin procedeu intelectual priceperii altora ... ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... început. Unii zic că ea a fost măritată cu un negustor bătrân și gelos, într-un fund de provincie oarecare, unde, nemaiputând trăi cu nesuferitul ei păzitor, îl lăsă într-o bună dimineață singur cu gelozia sa și răsări deodată în mijlocul Iașului ca ghiocelul în câmpie. Alții susțin că de mică copilă ea fu aruncată într-o monăstire, unde ... ureche și ea dispăru din monăstire ca prin minune, lăsând să creadă pe cuvioasele sale surori că Dumnezeu a ridicat-o în ceruri cu trup cu tot. Astfel de vorbe se răspândeau pe sama ei. E rău când nu se știe originea cuiva, mai cu seamă a fetelor frumoase. În lume sunt multe limbi rele, dispuse a cârti, și puține urechi, dispuse a nu ... servitoarea Marița anunță pe junele Iorgu, întovărășit de-un alt june necunoscut. — Bună ziua, Eleonoro! strigă Iorgu, care, intrând în odaie, depuse o sărutare cu zgomot pe fruntea ei. Dă-mi voie să-ți prezint pe vărul meu Petru, un provincial rușinos ca o fată mare
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... duc unde ne duce apetitul, în palaÂtul regesc sau în bordeiul săracului, în cabinetul filozofului sau la umbra cedrului, unde se odihnește elefantul. Înzestrați cu un paloș ascuțit, bortelim cu el fără păsare în nasul regelui sau al filozofului, iar negăsindu-i, apoi în hobotul elefantului sau în altă fiară. Se-nțelege că, cu cât este pielea mai fragedă, ajungem mai degrabă la globulețele sângelui, pe care îl sorbim cu deliciu. De aceea pătrundem mai cu preferință în locașuri unde trăiesc oamenii în trufie și lux, fiind pielea lor fragedă și îngrășată prin producte cosmetice și scutită de arșița soarelui. Noi ... mine, dar imnul a fost grandios și minunat. După o pauză, am cântat un marș militar al coloanelor noastre de atac ce merg cu asalt la orgiile noastre de sânge. Și în urmă am sfârșit repertoriul meu vocal cu o romanță plină de simțire, adresată viitoarei mele iubite, stăpânei inimii mele. Această melodie am cântat-o cu atâta sentiment că, apropiindu-mă de mama mea, o găsii lăcriÂmând de pătrundere. Cu frăgezime netezindu-mă cu
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... care nu sunt, la urma urmelor, de cât anomaliÄ resultate din o desvoltare defectuĂ³să, decÄ niște degenerărÄ în cel mai propriÅ înțeles al cuvântului. Cu cât maÄ intensivă e dar cultura, cu atât maÄ vîrtos ne regenerăm și noÄ Ă³meniÄ, ca atât maÄ puțin ne deosebim uniÄ de alțiÄ, cu atât maÄ ușor ne înțelegem și maÄ mult ne iubim între noÄ, cu atât maÄ covîrșitor e în noÄ simțÄ•mĂȘntul, că sîntem cu toțiÄ acela-șÄ om întrupat în fel de fel de chipurÄ și că durerile unuia sînt ale tuturora și bucuriile tuturora sînt ale fie-căruia ... ca să-l ajutăm și să-l apÄ•răm și pe el? Românul acesta e om al iubiriÄ de ordine, blajin și muncitor, se mulțumesce cu puțin, ba suportă tĂ³te cu îndelungatărăbdare și a dovedit cu prisos, că e cu desÄ•vîrșire capabil de desvoltare morală și intelectuală. Nu e numaÄ cestiune de ambițiune națională, ci tot odată și un intet[r]es general omenesc ... de a vedea lucrurile, toțÄ ne-aÅ stricat obiceiurile bune, pe care le-am moștenit de la înțelepțiÄ noștri străbunÄ. Trăind însă împreună cu ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F
... În graiul obicinuit sinonimii melc și culbec însemnĂ©ză «limacon». Pentru culbec forma cea veche este cubelc la mitropolitul DosofteiÅ. În jocurile copilăresc!, alăturea cu melc și cubele maÄ figurĂ©ză o formă lungă : la Munteni co-domelc, în Transilvania codobelc, cu varianturÄ pe aiurea, constatate de d. profesor Crețu. Melc e un cuvînt separat, care este cu același sens și la CelțÄ: în dialecte celtice melcii «limagon». Codobelc este o acomodațiune consonantică din codomele. Cubelc e o contracțiune din codobelc. În ... printr'un canal ne-albanes, bună-Ă³ră stăpân prin Bulgari saÅ Serbi, saÅ mal prin CelțÄ direct saÅ indirect; cele-lalte sunt exclusiv albanese. Cu tĂ³te astea, identitatea lexică albaneso-română e secundară, după mine, în comparațiune cu identitatea cea gramaticală. Caracteristice maÄ ales sunt întâlnirile între Români si AlbanesÄ nu prin vocabular, ci prin particularități fonetice, morfologice și sintactice, carÄ nicÄ într ... însemnĂ©ză la AlbanesÄ un om mic și tot-odată acea părticică a corpului. AcĂ©stă întâlnire semasiologică între Români și AlbanesÄ este cu atât maÄ semnificativă, cu ...
Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"
... purtarea lor și despre grimasele ciudate ce le făceau. A doua zi erau foarte rău dispuse și mahmure, de durere își țineau capul cu amândouă mâinile și înfățișau o privire din cele mai duioase. Dacă li se oferea bere sau vin, se depărtau cu dezgust, dar le plăcea mult zama de lămâie. O maimuță americană, un ateles, după ce se îmbătase o dată cu rachiu, n-a mai vrut să-l mai bea și a fost, prin urmare, mai cuminte decât mulți oameni“ (Ch ... sexuală, I, 1). Va să zică plăcerea noastră pentru amețeala artificială, produsă prin plante și preparatele lor, este întemeiată pe o predispoziție strămoșească, comună nouă cu celelalte rudenii de aproape, cu maimuțele de exemplu, din al căror neam ne coborâm. Nu ne vom mira dar de lățirea cea mare a acelui obicei și de feluritele mijloace pentru mulțumirea lui. Cânepa, macul, vița de vie, tutunul etc., etc. sunt producte ale naturii cu ... la Bacău, și, în sfârșit, tipărită în Revista contimporană. Un alt autor care umple coloanele acestei reviste este dl Pantazi Ghica. D-sa ne îmbie cu o nuvelă istorică intitulată Marele vistier Cândescu. Ce palid devine dl Sion, ...
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... de intenții didactice, vizând ceea ce numea el, la bătrânețe: înțelepciunea poveștilor și proverbelor orientale. Din cea dintâi tinerețe, Caragiale s-a interesat cu dragoste de Anton Pann. Construirea tipului se exagerează uneori până la mecanizare și, negreșit, excesul acesta e cu deosebire vizibil la începător. Șotrocea și Motrocea din Claponul sunt doi automați prea dinadins arătați ca atare: artistul vrea tot timpul să simțim că cele ... nouă se afirma astfel cum nu se poate mai hotărât. Lirică și romantică, pe alocuri până la stângăcie poate, viziunea fantastică a poetului, cu splendidul ei pitoresc și mitologic, și cosmic, cu mișcarea măreț înceată a faptelor, e, poate, mai aproape de narațiunea pură decât scenele strânse sub accente scurte ale celorlalți doi. Cu toate deosebirile, povestitorul Creangă e aproape tot atât de dramatic cât Caragiale, cel predestinat teatrului. Dialogul lui Creangă, cu indicațiile de mișcări și atitudini, în Amintiri, dar nu mai puțin în Soacra cu trei nurori sau în Moș Nichifor Coțcarul, sunt făcute ca să creeze intens figurile; iar mersul întâmplărilor e continuu îndreptat astfel ca să culmineze în ... ...