Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1033 pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT.
Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar
... ispita și necazul Ușor în lături să le dați; Credința tare să vă fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire, Și-ntr-a smochinilor umbrire, Vărsând sudori fierbinți de sânge Se roagă iar și iară plânge. ,,Părinte-al Meu și Dumnezeu, De greul scârbei eu mă-ntunec, Ducând al omenirii rău, Ca om în calea mea mă lunec, Rușinea toată o ridic Veninul vremilor trecute, Tăria morții ... o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege De ce se roagă și scârbește Hristos, ducându-se la chin, Să guste crucea Sa și spinii; Și plânge-al răului stăpân De slava Domnului luminii. Lucește luna. Sfântul înger, Lăsând pământul cel de plângeri, În cer prin nouri s-a grăbit, Pe când puternic, întărit, Hristos la ucenici s-au dus. În clipa-aceasta minunată, De ... mărire negrăită,
Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar
... ispita și necazul Ușor în lături să le dați; Credința tare să vă fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire, Și-ntr-a smochinilor umbrire, Vărsând sudori fierbinți de sânge Se roagă iar și iară plânge. ,,Părinte-al Meu și Dumnezeu, De greul scârbei eu mă-ntunec, Ducând al omenirii rău, Ca om în calea mea mă lunec, Rușinea toată o ridic Veninul vremilor trecute, Tăria morții ... o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege De ce se roagă și scârbește Hristos, ducându-se la chin, Să guste crucea Sa și spinii; Și plânge-al răului stăpân De slava Domnului luminii. Lucește luna. Sfântul înger, Lăsând pământul cel de plângeri, În cer prin nouri s-a grăbit, Pe când puternic, întărit, Hristos la ucenici s-au dus. În clipa-aceasta minunată, De ... mărire negrăită,
... ținut de stepă, în care soarele se trudește în zări fără sfârșit, în care verdeața slabă și pălită te întristează? Nu, Moldova cuprinde tot felul de vederi, vesele, întunecoase, câmpenești, îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter nelămurit de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în pretenția colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blândă și mută admirare.Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea sub un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fânațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cântă decât pentru ele; din toate izvorăște parcă o cântare ... și încet-încet va ruina și patriotismul - dacă este patriotism! Imitația, care ne face să disprețuim ce e național și pământul nostru, ne încarcă creierul de idei cu neputință de pus în legătură cu lucrurile vieții zilnice. Dacă din întâmplare ar cădea la Iași o broșură tipărită la Paris, ori chiar la Cernăuți, intitulată: Un ... târg, pe care-l iubesc și-l urăsc, văzând cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu ...
Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)
... tocmai când ședeau amândoi de vorbă și puneau la cale că ce rost să-i facă fetii ăsteia, să-i găsească un voinic, un om de neam pe potriva ei, ca fată de suflet a unei case împărătești - ce să se pomenească? Vine feciorul ăl mai mare și zice cu glas tremurat: - Măriile Voastre, taică și maică, vă sărut mâinile, vreau să vă spui ... să mă însor și vă rog să-mi dați pe Ileana, că fără Ileana eu mor. - Fătul meu, zice împăratul supărat, asta nu se poate. - De ce, măria-ta? - De ce, de ce... Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul restit. Ieși afară! ieși, că se întâmplă nu știu ce! - Ai văzut, măria-ta? zise împărăteasa, după ce a plecat flăcăul mâhnit. - Am văzut, răspunse împăratul încruntat. - E un lucru mare, măria-ta, zice împărăteasa, și încă mie mi-e frică ... părul creț și dulce ca mătasea porumbului fraged. Plocatul cela era vrăjit, că cine șede pe el, până să stingă o scânteie, ajungea unde gândea. Ce mai încape tocmeală multă? - l-a cumpărat. Tot în vremea asta, al doilea frate găsește pe un pusnic de la Sfântul Munte, ori ...
George Coșbuc - Muntele Rătezat
... George Coşbuc - Muntele Rătezat Muntele Rătezat de George Coșbuc Muntele și-acum ascunde Între nouri fruntea lui; Trăsnet când prin stânci pătrunde Dintre stânci și-acum răspunde Vulturu-ngrijat de pui. Fiarele și-acum își cată Sus prin codri adăpost, Turme când pe culmi s-arată Însă vârfu-i niciodată N-o să fie cum ... locul tremura. Noi le știm, românii, toate, Că trăiam și-atunci pe-aici. N-aveam grija lor, nepoate: Le păream prin vale poate Niște biete de furnici. Și trecură vremi, trecură, Uriașii puțintei Tot mai repede scăzură. Cei din urmă cari văzură Sfântul cer, îi știm pe trei. Un flăcău și ... n munți la nori: Care-o va clădi mai iute. Deci clădiră pe-ntrecute Mânioasele surori. Dar în dimineața-n care Cea mai tânără-și avea Gata turnul ei cel mare, Ceealaltă-n supărare, De pe-alt munte cum privea, Fier de plug luând în mână, Azvârli spre turn cu el, Și-a izbit așa păgână Zidul cel de-o săptămână. Retezându-l așa fel, Că și culme și cetate, Cu flăcău și fată-n zbor, Toate fost-au spulberate Și prin văi întunecate ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 2
... îmbrăcat cu blândĂ©țe și cu smerenie, ca nu doară viind cu altă slavă oarĂ©carea mai mare, să se spară oamenii și să fugă de dânsul, precum odinioară jidovii în muntele Sinaii, spăriindu-se, au fugit, neputând răbda groaza și mărirea lui. Că de ar avea cineva ochi ca aceia cu carii ca într-o oglindă, măcar cât de puțintel să poată vedea acea făr de săvârșit și nespusă mare adâncime a facerilor de bine a lui Dumnezeu, acela adevărat n-ar putea să se oprească ca să nu să aprinză de dragoste și de bucurie și ca să nu vestească de pururea laudele dumnezeiești și ca să nu să răpească în minte de minunea unor faceri de bine, ca acĂ©stia. Și carii socotesc, drept acĂ©ia, acĂ©ste faceri de bine zioa și noaptea oare de ce bucurie vor fi cuprinși? Și cu ce veselie să vor răsfăța și ce sărbători vor prăznui? Ce Psalmi și ce cântări vor cânta? Că adevărat, nu numai cu Psalmi și cu cântări de veselie trebuiaște să prăznuim o facere de bine ca acĂ©asta, ce și preste fire (putem a zice) oarecare lucru de ...
... face să nu poci vedea pre pămînt, Lui fără de voie-mi ca un supus sînt. Auzind Gherlanul pe soare asfel Cum că să supune de un nuor și el, De a-i cere fata nici nu pomeni, Ci-ndată să-ntoarse și la nuor veni. Pe carele nuorul dacă l-a văzut ... dreptu-i, îl întunecezi, Pe loc îl acoperi ș-îl nimicnicezi. -0, mare Gherlane ! norul a răspuns. Ceea ce se vede nu e de ascuns. Drept, eu sînt puternic, după cum ziseși, De sting și pe soare eu aburii-mi deși, Dar cum să ivește un cît de mic vînt, Eu trebuie-ndată să fug d-unde sînt. Suflă, mă gonește să nu-i stau în drum, Și mă răsipește tocma ca p ... puternic, dup-al tău cuvînt. Eu răsipesc nuorii în aer cînd zbor, Cutremur pămîntul, copaciuri dobor ; Dar e o cetate, lîngă ea c-un plop, Ce este zidită mai de la potop, Fiind pustiită de niște tirani, 0 bat și eu de sînt două mii de ani, Și nu am ce-i
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenționismul și tezismul în artă
... a artistului. Însuși artistul e format de către mijlocul natural și social ce-l înconjoară. Toate producțiunile artistice (vorbim de artă, nu de mâzgălituri ori de falsificarea artei) se reduc, la urma urmei, la înrâurirea mijlocului natural și a celui social. O impresie făcută de mijlocul natural, de pildă un răsărit de soare ori o idee socială, cum este iubirea de oameni sau iubirea către femeie, nu va ieși de la poet întocmai cum a intrat. Impresia va găsi o sumă de impresii adunate, o sumă de idei, va găsi un sistem nervos deosebit, care la nașterea artistului cuprindea posibilitatea dezvoltării și creării artistice. Creația artistului va fi un product al combinațiilor ... e un product , e o manifestare ca oricare alta a spiritului omenesc și ca atare poate să fie ori folositoare, ori vătămătoare. Odată ce este exprimatoarea ideilor și sentimentelor omenești, însușirile ei atârnă de ideile și sentimentele ce va exprima. Ea poate să exprime idei și sentimente sănătoase, și în acest caz e folositoare; poate să fie exprimatoare de ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... casei... om veni... să vedem... Mama Iana, cum ajunse acasă, trânti frunzele în mijlocul odăii. Gândacii se târau în cârduri grase și bălaie pe velințele de frunze. Și nici că se uită la ei. Nici o vorbă bună nu le spuse, de unde până aci îi mângâia cu ochii și cu cuvântul. Irina depăna. Și barem n-o întrebă ce face. De-a dreptul la târn. Îl smulse din colțul magaziei și începu să măture în toate părțile câteva coji de dovleac și doi-trei coceni, că numai grămăjuie nu-i făcea. Apoi luă grabnic un bulgăre de var, îl stinse și trase câteva bidinele pe pata din perete. Irina lăsă rodanul și ieși după mă-sa, care robotea tăcută. Cămașa ei subțire ... mânecuțe largi și scurte, se aduna în cute la betelia rochiei, se lipea de spinare și se încovoia pe sânu-i rotund și cucuiat. Așa de fragezi îi erau obrajii, așa de curată și limpede privirea ochilor săi negri, umezi și lucioși, ca ai unui vițel de trei zile, că ai fi înțeles pe loc de ce ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... și răpeau din gura locuitorilor și a copiilor lor pânea de toate zilele. Unul dintre ei se deosebea mai cu samă prin înrâurirea ce avea asupra celorlalți. El se numea Osman. Născut pe stradele Constantinopolului, fără a-și cunoaște pe tatăl și pe mama sa, crescut în mijlocul ... conduce calea pe care a apucat, el nu mai găsi în sufletul său nici o voace care să-i strige: Oprește-te. El avea spiritul ager, caracterul iute și întreprinzător și curajul unui om ce nu tremură înaintea crimei, dar care dă îndărăpt înaintea pericolului. Fizicul său se potrivea în totul cu plecările sale interioare: un cap de o mărime disproporționată, așezat între două umere late, niște sprincene lungi și negre pe sub care luceau în fundul capului doi ochi mici, scânteioși; o ... Oameni, femei, copii, fură aruncați afară din casele lor și averea lor înghițită. Apoi, după ce izbuti a-și aduna o avere destul de însemnată printr-un lung șir de tălhării, el se dădu desfrânărilor, căci lăcomia de bani nu era singura patimă ce punea în mișcare activitatea sa. Fiu al unui popor încălzit de
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... infinit, o devenire – pe cel neștiutor să-ndemne spre prima lui nedumerire. VIII Dar pân' a ști e strâmtă cale și greu de străbătut hățișul prin toate gândurile tale ce-alcătuiesc păienjenișul, Un labirint sau o șaradă ce-n tine-i cauți dezlegarea, un râu ce curge în cascadă, și caută-n tăcere marea. Dar dacă vrei să vezi lumina, nimic mai simplu, ți se pare. Privești. Dar cine poartă vina ... nemaiîmbrăcând armura, cu pieptul gol, spre libertate, Am îndrăznit să fiu proscrisul și, sfâșiind vălul uitării, m-am prăbușit din paradisul indiferenței, renunțării... Eliberându-mă de teamă am hotărât să-nfrunt ursita, nebănuind că ea mă cheamă, imaginându-mi reușita Dar nu și cine e învinsul în lupta înfricoșătoare ce m-aștepta în necuprinsul acelei Clipe – necesare, A înfruntării decisive, dintotdeauna așteptate, înscrisă-n sfintele arhive de adevăruri revelate. Nemaisimțind decât Iubirea ce-n Mila Ta nelimitată, o revărsai în omenirea de suferințe încercată, M-am dezlegat de legământul cu Mintea ce gândeam că poate, doar ea, dicta deznodământul în urma multelor păcate Ce săvârșisem, condamnatul supus la veacuri de tortură... O, iartă-mi, Tată, doar păcatul făcut de ...