Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN CEEA CE PRIVEȘTE
Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 735 pentru IN CEEA CE PRIVEȘTE.
Nicolae Gane - Agatocle Leuștean
... cărți, ca să mai acopere puțin grosolănia numelui Leuștean. Noi îi ziceam prin prescurtare Aga. Judecat după înfățișare, el părea cu totul alt om de ce era în realitate. Avea într-adevăr o figură de șiret, ce te punea oarecum în îndoială despre bunătatea caracterului său. Când îți vorbea de multe ori, nu te dumereai de vorbește serios sau în bătaie de ... cu toate suspinurile și strâmbăturile unui plâns copilăresc, încât muscalul de pe capră, spăriet, mă întrebă dacă nu cumva cacanaș e bolnav? Nu știu de ce, dar suferințele sufletești ale lui Agatocle Leuștean nu inspirau compătimire prietenilor lui. Mic cum era, pântecos, mâncău, cu aerul lui cabazlicar, îți venea parcă să ... sosesc stridiile sau icrele proaspete; el, cel dintăi, mânca trufandale, și la masa lui nu lipseau niciodată doi, trei prieteni. Ș-apoi, să fi văzut ce vesel era la masă, cum i se dezlega limba după un pahar de Cotnar. Avea un talent nespus de a imita pe unii ... i rupi chelea!... Și alte câte acestea de nu mai rămânea inima de râs. Am uitat să spun că tatăl meu, aflând despre focul dragostei ce ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... Inima română însă nu răcește Dorul biruinței o însuflețeste. Turci mai mulți s-adună... prin români fac cale. Oastea noastră pierde tunurile sale. Ca torent ce cură după vijelii. Află bariere peste lungi câmpii, Își oprește cursul, geme, se lățește, Apoi cum abate lanțul ce-l oprește. Fuge peste luncă, gros spumând, turbat, Urlă, greu îneacă câmpul depărtat. Astfel otomanii se revărs nainte, Oripeunde calcă, seamănă morminte, De creștine corpuri ... a te lupta!" Astfel zice domnul și spre pașa zboară. Pașa ține-n dreapta sabia-i ușoară, Iar în mâna stângă ține steagul sfânt Ce se desfășoară legănat de vânt. Caii lor în salturi zboară și s-opresc. Armele, lovite, scântei și lucesc. Lupta este scurtă. Sub o lovitură Pașa ... presus de lut, Temerile morții rușinos amut. Sabia română scânteie p-aramă. Kirali din tunuri pe nemici sfăramă. Avangarda turcă fuge rușinos, Calcă p-ienicerii ce combat fălos. Cei mai mulți dintr-înșii către pod s-adună, Se strivesc, pierd șartul; arma noastră-i tună. Iar în amețeală singuri se-ntr ... îl scapă, dar pe coasta lată Armia turcească fuge sfărâmată. Astfel se zărește peste-un moșoroi, Alergând furnice după repezi ploi. O, Sinan! trufia-ți ...
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... a-i zice că este gata să se jertfească pentru liniștea lui. Bătrânul vornic o strânse cu duioșie la piept, și era cât pe ce să verse o lacrămă de bucurie. În acea zi, mare serbare se făcu la moșia vornicului Smereanu. Mai mulți juncani și cârlani fură tăiați și ... o bună dimineață, el porunci ciracilor să se pregătească pentru a merge la pădure. — Iubitule!... zise hătmăneasa. — Scumpă!... zise hatmanul. — Ce gălăgie este acolo?... — Unde, draga mea?... răspunse hatmanul tresărind. Atunci, cu alba-i mână, ea arătă, de la fereastra unde se găseau amândoi, pe ... auzului său. — Dacă mă iubești, suflete. — Dar pentre Dumnezeu!... În acelaș moment hătmăneasa scoase un țipăt și căzu leșinată la picioarele soțului ei. Ce credeți că a făcut vestitul, înfricoșatul hatman Baltag? A chemat îndată slujnica spre a stropi cu apă pe soția ... nenorocirilor sale, nici trebile nu-i mergeau tocmai bine. El făcuse datorii, și lăzile sale, pe care familia Smereanu le crezuse nesecate, ajunseră la fund. Ce-mi mai rămâne de făcut? se întrebă hatmanul pe sine. Dacă m-aș ucide!... Aceasta era o idee ca toate ideile. Iată-l, deci, că ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe
... fâșie de drum n-am întâlnit. Și când mi se păru că palatul se șterge de pe fața pământului, o rupsei la fugă îndărăt, căci ce m-aș fi făcut în așa pustietate? Și de ce goneam, de ce palatul se ridica ușor din grădinile fumurii. Lacul e roșu ca sângele. Apune soarele. Mă rezemai de-o salcie scorburoasă și începui să mă gândesc ... în porți. Porțile sunară. Sunetul se duse departe, departe, și în toate ușile palatului mi se păru că aud lovitura mea... — Cine e? Ah! ce glas! — Cine e? — Eu. — Cine, tu? — Nu știu. — Cine te-a trimis? — Nimeni. — Ce cauți? — Nimic. — Ce vrei? — Mi-e frig, mi-e frică, mi-e foame! Porțile se desfăcură în două. O bătrână cu părul alb, galbenă ca ceara, c ... se uita cu niște ochi vii și lacomi. — Câți, zise bătrâna, nu se asemănă cu pisica asta! — Cum?... — Între ei și ceea ce vor, încă nițel, încă nițel, și ăst nițel nu se mai isprăvește... Bătrâna vorbea și eu râdeam de pisică: "Prinde-l, motane, ah! ce bun ar fi... ...
Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț
... se ferea parcă să nu desfunde pământul. După cum ți-am spus, numai ce-mi răsare namila asta de om înaintea mea, în cerdac. — Ce mai veste, Turculeț? îl întreb. — Bună, sărut mâna. — Ce e? — M-aș însura, coane... Îmi spunea vorbele acestea ca și când aș fi putut să-l opresc de la isprava ce-și pusese în gând. — Bine, Turculeț; și pe cine iei? — Pe Zamfira. — Lui Săftoiu? — Lui! — Ehe! Halal de tine! am ... ar face nazuri. Că ea, ce-i drept, are de toate. Că nu-i lipsește nimic. De asta nu pot zice. — Ei, și ție ce-ți lipsește? Flăcăul nu-mi răspunse de-a dreptul. — Ei nu-i lipsește nimic, îi întreagă. Da eu, dă, știi, sunt cam ... abia acum îl înțelesei. Am uitat să-ți spun ce era mai însemnat: bietul Turculeț se împunsese c-un țăpoi și pierduse un ochi, după ce stase o mulțime de vreme în spital. La drept vorbind, lucrul acesta nu prea strica unui băietan atât de frumos ca dânsul. Dar pesemne fata ...
... băiete și-ți fă sirviciul; bun e Dumnezeu și mare. Și te-i întoarce. Eu ți-oi purta de grijă, dragul mamei, să-ți aduc ce te-o trage inima să cei. Și s-o dus, sărut mâna, domnule căpitan, s-o dus. Așa... S-o dus cum v-am spus ... aud că bocănește cineva în ușă. Cine-i? întreb. Eu sunt, mămucă, mi-o răspuns. I-am cunoscut glasul. Repede am tras zăvorul și numai ce-l văd cu mantaua peste mondir, cu șapca în cap și în mână cu tesaca, fără curea. Mamă, îmi zice el... Da era tare abătut ... și o legătură cu julfe și o plecat, că trebuia să fie a doua zi la cazarmie. O plecat în inima nopții. Și ce-mi era scris să aud! În ajunul Crăciunului îmi spun ceilalți din sat de la noi că Vasile e dizirtor. Și-am bocit mămucuță, ca ... vezi că-l am. Și după multe și multe, într-un târziu, l-am întrebat: Și acolo nu te-au luat la meliție, măi băiete? Ce să mă ieie, mi-o răspuns, ei au destulă oaste. Îi duce pe flăcăi peste mări și țări, să se bată. Care cum se duc ...
Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale
... și absolută lipsă de încredere de la om la om, de la frate la frate, existența acelui partid național este foarte serios amenințată. Aproape tot ce a făcut acel partid pentru cauza națională cu atâtea sacrificii este pierdut; energia este stinsă, și nimic, din starea de astăzi a lucrurilor, nu ne-ar ... denunța în Voința Națională pe conservatori că umblă să facă vânătoare de suflete în Ardeal. * Așa, d. Brote astăzi este umbra d-lui Sturdza. Cu ce mijloace însă, se va întreba oricine, a fermecat diplomatul moldovean pe diplomatul ardelean până într'atâta ? Cum se poate explica această adorație mistică ... național de dincolo. Inculpații și-au ridicat repede fruntea, aplecată un moment de oboseală, înaintea asprilor judecători; ei și-au ascultat sentința ca bărbați vrednici ce nu vor să respingă răspunderea faptelor lor, și tot astfel au mers să-și facă osânda. Împrejurările politice au silit curând pe guvernul maghiar să ... la Cluj, - osândiții au fost grațiați. Pe atunci, la noi erau la guvern conservatorii. Orice s'ar putea zice de oameni parțiali în privința rolului ce ...
Ștefan Octavian Iosif - Surugiul
... Cornul său la gură-atunci Surugiul pune Și-l făcu prin văi și lunci Vesel să răsune. Și sunau cei patru cai Sprinteni din copite, Ce prin înfloritul rai Ropoteau grăbite. Și părea că trec în zbor Și aleargă toate, Speriind în goana lor Liniștea din sate. Când, prin raiul ce ... în jale-adâncă. Surugiul domolind Dintr-o dată trapul, Sus, la crucifix, privind, Trist întoarce capul. — Ierți, măria-ta, de-oprim, Însă n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca ... revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci el Cornul și-l îmbie, Să-l audă-n somn acel Ațipit sub glie; Și-un atât de dulce zvon Dintre stânci pătrunde, Parcă mortul postilion Din mormânt răspunde. Repede porni la drum Goana cea nebună ...
... Cornul său la gură-atunci Surugiul pune Și-l făcu prin văi și lunci Vesel să răsune. Și sunau cei patru cai Sprinteni din copite, Ce prin înfloritul rai Ropoteau grăbite. Și părea că trec în zbor Și aleargă toate, Speriind în goana lor Liniștea din sate. Când, prin raiul ce ... în jale-adâncă. Surugiul domolind Dintr-o dată trapul, Sus, la crucifix, privind, Trist întoarce capul. — Ierți, măria-ta, de-oprim, Însă n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca ... revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci el Cornul și-l îmbie, Să-l audă-n somn acel Ațipit sub glie; Și-un atât de dulce zvon Dintre stânci pătrunde, Parcă mortul postilion Din mormânt răspunde. Repede porni la drum Goana cea nebună ...
George Topîrceanu - Mihail Sadoveanu: Cocostârcul albastru
... satului se proiectează cu mult pitoresc, în cadrul naturii grandioase. Iar tablourile din natură... Alăturați numai aceste două cuvinte — Sadoveanu și Bistrița. Vă închipuiți ce poate ieși de aici! Un tablou de noapte, pe malul apei, te urmărește ca o obsesie. Iar pe alocurea simți însuși mirosul de cetini, aerul ... această atitudine a noastră l-a făcut să nu adoarmă niciodată pe laurii câștigați. Cu fiecare nou volum al dlui Sadoveanu, acel ce scrie aceste rânduri a avut impresia unui necontenit progres, în mânuirea savantă a mijloacelor de execuție. Maturitatea artistică i-a ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... treabă și, el însuși, un produs al vechii vieți de familie. Neavând ,,creștere", a trebuit s[...]nlocuiesc, mai târziu, cu mintea: să judec ce trebuie și ce nu trebuie să fac. Dar mintea e o călăuză nesigură și nu întotdeauna la slujba ei. Creșterea îți dă deprinderea , așa că te porți cum ... un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam și Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu știam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte -- nimic! Sărăcia se ținea de noi. Dar eu n-aveam cum s-o simt. Dar sărăcia aceasta contribuia la ,,viața de familie ... și (iarăși) misterios. Țin minte că în toate impresiile mele de-atunci intra în cea mai mare parte misterul. Fânațul, unul dintre cele mai frumoase ce am văzut, cu iarba mai mare decât mine și cu nenumărate feluri de flori, era un ocean fără sfârșit -- ori cu sfârșitul în necunoscut -- care ... ...