Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru GURĂ
Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 1018 pentru GURĂ.
... Oceanul ce se-ntinde Păn' departe-n nori. Ori și unde peste mare Pintre valuri îmi apare Chipul său iubit, Ș-a sa gură îmi vorbește Și la mine tot privește Ochiu-i nesfârșit. Dar în cruda sa privire Vai! Nu văd compătimire Și nu văd amor Și cuvântul ...
Iancu Văcărescu - La pravila țării
Iancu Văcărescu - La pravila ţării La pravila țării de Iancu Văcărescu 1818 Informații despre această ediție Ah! de-ar putea a ne dobîndi Și câte avem pierdute! Atunci, ce duhuri n'ar grăi? Ce guri ar mai fi mute? Atunci și acest Corb sîrman Iar Aquila s'ar face, Și ori-ce Român ar fi Roman, Mare 'n războiu și 'n
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... nimic curat, Să curmeze în lăudat. El dă va vrea a fi ticnit, Va viețui mai nemîhnit. Părăsească dășărtăciuni, Tresuri și mult minciuni. Gură cască nu să lase După rele multe vase. Fiarbă-s pacea inimii lui, Prea pă ușor ca pre un pui. Mulțumească soartei sale, Ca să ...
Ioan Emanuel Florescu - Raport la Domn nr. 2433 din 18 martie 1863
... 1863 RAPORT LA DOMN Onor. ConsiliÅ în ședința sa din 12 Martie, a otărîtÅ prin jurnalulÅ alâturatÅ, ca Acvila Romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă RomănieÄ d'asupra drapelelorÅ armateÄ, iar zimbrulÅ și vulturulÅ într'uniți constituindÅ armele RomănieÄ; se formese sigiliulÅ și timbrulÅ statuluÄ ...
Ioan I. Ciorănescu - Paiaţa Paiața de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție Viața câteodată îmi pare o paiață Cu buzele făcute și văruită față Ce vrând prea mult să râdă, se strâmbă dureros, Cu clopoței în mână și hainele pe dos, Jucând schimonosită, chemând fără-ncetare : Veniți ! Nu e durere ! Veniți! Nu-i întristare! Priviți-mi gura roșe ca florile de mac Și clopoțeii-aceștia ce sună după plac ! Vedeți-mi haina ruptă din roșii curcubeie Și-n ochi a veseliei demonică scânteie. Și-n buzunar am aur, cofeturi, jucării, Veniți toți flămânziții ... femei, moșnegi, copii, Vă dau la toți! – și râde cu văruită față, Se năpustește valul țipând, și unii-nhață Un vârf de panglicuță tivit cu clopoței, Dar ea, paiață crudă, bătându-și joc de ei, Fâșii în fugă-și rupe din haina ei de lână Lăsând la fiecare o zdreanță roșe-n
Ioan Nenițescu - Moartea lui Decebal
... legii preot, mai mare între cei mari Pășește spre căldare eu pași înceți și rari, O cupă el își umple și hotărât o poartă La gură și o soarbe, grăind când o deșartă: „Iubirea libertății, e al bărbăției semn, Acel-ce ‘n piept n’o simte de lanț și ...
Ioan Slavici - Jidanii militanți
... sale, se gândesce numaÄ la sine și numaÄ a sa mulțumire o caută. S’a supÄ•rat Jidanul, face spume la gură, înjură din resputerÄ, alĂ©rgă ca smintit și puțin îi pasă, ce-o să Äasă din tĂ³te aceste pentru frațiÄ luÄ. OrÄ nu ...
Ion Creangă - Inul şi cămaşa Inul și cămașa de Ion Creangă Povestire publicată prima oară în Învățătorul copiilor... , ed. a III-a, Iași, 1874 Inul: — Știi tu, cămeșă dragă, ce erai odată? — Ce să fiu? Eram ceea ce mă vezi: cămeșă albă, cu care se îmbracă oamenii. — Nu-i așa! Ai fost o sămânță, apoi o burueană, clătinată de vânt, ca toate buruenele: așa naltă, supțirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricică albastră, fata mea. Când ai fost crescut și copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pământ, te-au legat în fuioare, te-au pus copăcel și te-au lăsat la soare ca să te usuci. După aceea te-au culcat pe țol și te-au bătut cu bețe, ca să-ți scoată sămânța; apoi bătut și stâlcit cum erai, te-au dus la baltă și te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca să te topești, adecă să-ți putrezească hlujul. După asta, te-au scos și te-au pus iarăși la soare, ca să te usuci, răzămându-te de gardul pe care ești întinsă acum. Fiind uscat, te- ...
... pădurei? — Ei, Doamne! De ce mă-ntrebi, când mă privești? Ce? Nu mă vezi că-s om ca și dumniata: cu cap, cu ochi, gură, nas, mâni și cu picioare, mă mișc și mă uit ca toți. — Așa te văd și eu, dar ai minte și simțire abia ca ...
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost Povestea lui Ionică cel prost de Ion Creangă Amu cică era odată într-un sat un băetan, care n-avea nici tată, nici mamă și nici o rudă; așa era de strein, de parcă era căzut din ceriu. Și fiindcă băetanul acela era supus, răbdător și tăcut - și bărbații și femeile din acel sat se luaseră a-i zice "Ionică cel prost, Ionică cel prost" și așa îi rămăsese acum numele. Dar știți că este o vorbă ca: "dracul în curu' prostului zace.â€� În satul acela erau o mulțime de feciori de gospodari, care de care mai chiaburi și mai țanțoși - tot de cei care umblă cu chebea între umere și poartă căciula pusă de-a cățeaua. Și Ionică cel prost n-avea cap să se amestece în vorba lor, c-apoi ce pățea cu nime' nu împărția, sermanul! El și la crîșmă și la joc și pe la nunți ședea tot deoparte, ca un pui de bogdaprosti, se făcea "Tănasă", și numai asculta ce pun la cale ceilalți; și cînd îi plăcea ce fac ei, da și el din cap și zicea că "tot bine este". ...
... sună Legea rea tu o faci bună. Fără nici o-nvățătură Eu trec astăzi de n-vățat, Toți se uită-n a mea gură Când punguța mi-a sunat, Banul la toți face nume, Banul te rădică-n lume. Sună, sună, pungă sună Legea rea tu o ...