Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E APĂ
Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 740 pentru E APĂ.
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... că v-a plăcut? Sfetnicii toți într-o gură prind a râde: Ce cuvinte! Să ne placă un om, care nu e, zău, deloc cuminte, E nebun! Atâta-i totul!... La-ntrebarea cea dintâi A răspuns moșneagul bine, a vorbit cu căpătâi; Însă cât și-a ... Ce vor face? Mâine craiul îi va pune-n furci înalte, Dacă n-or ști să explice întrebările schimbate! Lucrul naibii! Nu-i de șagă! E un ce periculos Vorbele vâjului fură anapoda și pe dos; Apoi în întreaga lume non datur filozofie, Vorbe, nonsensuri ca astea, a le ... pierdută! Vorbeau cam sfiiți, sărmanii: se temeau, temeau amar, Că s-a supăra moșneagul și-i va da pe ușă-afar. Dar moșneagul e cuminte : ști să-nvârtă bine jocul. Și, când are ac și ață, coasă al dracului cojocul. Hăi! Era șiret ca vulpea; se-nvârtește-ntr-un ... Am prins pe dracul, deci să-l țin, ca să nu-l scap! Apoi răsucind mustața, zice rezolut, în fine: Banii-s scumpi, însă viața e ...
Gheorghe Asachi - Cântecul unui giune român din Anovlahia
... văduvi bune, Între fete chiar minune! Zis-am: Mamă, o dulce stea Luminează-n a ta casă, A ta fată mi-e mireasă Ș-o voi duce-n casa mea, În viață ca să fie A românului soție. Ah, nu știți în ochi, în față ...
Alexandru Vlahuță - În mănăstire
... că te scufunzi în gol. Căci simti că 'n aste ziduri sfinte, Ce ca pe-o floare te-au păstrat, Vieața ta de-aci 'nainte E o minciună, ș'un păcat — Și cînd gîndești la ce rușine, Și'n ce noroiu te-ai scoborît, - Ți-ai rupe rasa de pe ... mări, Si focul inimii topește Tăria crudelor mustrări. Te'ndupleci singur'a 'nțelege, Că durerosul tău amor Nu'i un păcat — ci e o lege Poruncitoare tuturor, — Și dacă 'n a vieței cale, Un suflet tînăr s'a oprit Sub raza frumuseții tale ...
... Fata suspina, Mama sta ce sta Și iar cuvânta: Draga mamei, fată, Fii cuminte-odată Și-ți alină plânsul, Du-te după dânsul, Căci gazdac e tare, Multe moșii are; Are vaci și boi, Turme-ntregi de oi; Are zece juguri Și pe-atâtea pluguri. Are vii de struguri; Are-o ... Ana suspina, Fira sta ce sta Și iar cuvânta: Draga mamei, fată, Fii cuminte-odată Și-ți alină plânsul, Du-te după dânsul, Căci el e frumos La căutătură La scurtătură, Nalt e de statură Și-ndesat pășește Și se potrivește Potrivește bine, Draga mea, cu tine. Lasă pe Ionel, Nu gândi la el, Căci sărac e tare Și nici neamuri n-are Și-i din viță rea Ce zici, draga mea?! Fata răschira, Din greu răsufla Și-apoi cuvânta: Mamă, orice ... te unde vrei, Pieri din ochii mei, Pieri-mi dinainte, Fată fără minte!... Iubea-și Fira fata, Încât era gata Pentru ea să sară Prin apă și pară Și d-aceea ea De necaz plângea Când mi se gândea, Cum că-i lucră fata Cum nu lucră alta! Și d-aceea ... ...
Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"
... se arată a fi privilegiul exclusiv al omului, în ciuda celorlalte animale: este beția de cuvinte. Cuvântul, ca și alte mijloace de beție, e, pănă la un grad oarecare, un stimulent al inteligenței. Consumat însă în cantități prea mari și mai ales preparat astfel încât să se prea eterizeze ... adulațiune, ci exploziunea unui entuziasm nobil pentru îmbunătățirile ce poetul vedea că se fac în țară“. Cum? Câteva cuvinte rimate asupra unor țevi de apă aduse de prințul Moruzi se și numesc de dl Sion „exploziunea unui entuziasm nobil“ din partea poetului? Deși aceasta este deocamdată un abuz ... de care este cuprins dl Sion. Cele următoare vor fi mai tari. La pagina 15 ni se citează câteva versuri din Psaltirea lui Dositei, d. e.: Limbele să salte Să strige-n tărie Cu cântece nalte, Glas de bucurie. Simpla citare a acestor versuri este foarte nevinovată, deși versurile ... tipar, ci punea pe lăutari să le cânte. Nu voiu să zic că cu moduri atât de prozaice Conachi făcea curte nobilei sale amante; nu e însă mai puțin adevărat că de la 1812—1828 versurile lui făceau gloria lăutarilor dintr-un capăt pănă la celalt al Moldovei.“ La ...
Panait Istrati - Chira Chiralina
... mă duc în altă țară, numai pentru atâta trebuie să fiu socotit ca o haimana?â€�. Ațâțat, el lovi din picior: “Ei drăcia dracului!... E o nedreptate revoltătoare pentru bietul Mihail! Eu îl iubesc pe omul ăsta, fiindcă e mai deștept ca mine, mai învățat, și fiindcă rabdă mizeria fără să se plângă. Cum? Pentru că nu vrea să-și strige pe acoperișuri numele ... băcanul cu chip umflat și posac și zicea, sfios, dar hotărât, în vreme ce celălalt îl aproba cu capul: — Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald și limonada nu se vinde. Îmi mănânc economiile mele și zahărul d-tale... Prin urmare, ai înțeles? Nici de data asta nu plătesc. Ce ... — Da, Adrian, o să-i plătesc de n-oi muri... Și dacă o să mor, o să-i plătească dracu! — Dacă mori!... Asta e altceva. Dar tu zici că l-ai păcălit: asta ar însemna că ești necinstit... — Poate că sunt... — Nu, Stavrule, vrei să mă înșeli ... hainei, îl reținu și-i strigă cu o voce înăbușită: — Stavrule, stai! Ai să-mi spui adevărul! Eu văd în tine doi oameni: care ...
... pământul sub copitele lui, simțea că i se aprinde ceva înăuntru, că ochii îi ard și că limba îl frige; trupul îi era numai o apă, gura — numai o spumă de sânge. Iar în fuga nebună, ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare. De la o ... față le răsări deodată un alt vârtej, și se loviră într-un vălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. I se păru că nu mai e scăpare, se avântă, sări peste trupuri de oameni și cai, și, în goana nebună, își duse călărețul departe, despărțindu-l de ai lui. Un zid ...
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I
... foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot ... să-mi refac situația mea... civilă. Așa numesc situația pe care o voi avea, pe care trebuie s-o am de-acum înainte în lume. E foarte drept: războiul m-a vărsat sublocotenent în rezervă. Asta e un lucru înfiorător de important pentru mine și e o adevărată mustrare, ținând seamă cum m-a cules acest război de pe drumuri. Nu de pe drumul lung pe care l-am ... cu putință, se înjunghiau uneori între ele într-o hărmălaie de nesuferit. Când am încercat să le spun unora că tocmai o astfel de soartă e frumoasă, că e fără apărare și fără hotar, erau să mă înjunghie și pe mine. M-am întors atunci tot la Sadoveanu, la oamenii lui mai mult muți ... ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... sunt mijloacele de a întreține focul nestins? A trecut o lună și mă găsesc într-un amurg în Jardin du Luxembourg. E minunat, soarele abia a apus, seara coboară armonios, pe pomi, pe flori, pe bazinurile cu apa cu reflexe roșcate. Singur, împreun mâinile, îndrept ... poate pentru că am exagerat crezându-mă iremediabil bolnav, indiferent de motive. Numai o singură nemulțumire. Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau de bani. Am simțit-o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca ... suprapun. Ca să fiu sincer, nu pot afirma nimic. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât se multiplică detaliile și văd mai puțin clar. E dureros că sufletul omenesc este așa de lipsit de consistență. Și cu groază văd că se poate ca Irina să fi luat hotărâri exagerate sau ...
George Coșbuc - Un cântec barbar
... vostru pământ Să crească atâta urgie, Acela nu poate să fie Nici mare, nici tare, nici sfânt. Ah, dac-am putea măsura Pe cât ni-e de plină măsura, Vedea-vei ce multă ni-e ura, În ziua din urmă a ta! Că dacă voi toti ati muri De spaimele morții nainte De-al nostru sosit, din morminte ...
Dimitrie Anghel - Calvarul florilor
... jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează în suflet melancolia înduioșată, ce ... de variate, încît nu găsești două la fel, de nenumărate culori și nuanțe, au ajuns, după cum era la antici asfodela, să împărățească imperiul morților. E ziua lor. De pretutindeni, din centru și din suburbii, crizantemele cad jertfă, o hecatombă uriașă de flori, și toți, de la mic la mare, căci ...