Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE TOT
Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 1670 pentru DE TOT.
Vasile Alecsandri - Toma Alimoș
... Ca cinci frați de la o mumă, Ședea Toma Alimoș, Boier din Țara de Jos; Ședea Toma cel vestit Lângă murgu-i priponit Cu țărușul de argint Bătut negru în pământ; Și pe iarbă cum ședea, Mândră masă-și întindea Și tot bea și veselea Și din gură-așa zicea: — Închinare-aș și n-am cui! Închinare-aș murgului, Dar mi-e murgul cam nebun Și ... încinsul brâului, Deasupra buricului, Unde-i greu voinicului. Toma crunt se oțerea… Mane-n scări se-nțepenea, Dos la fugă și punea. — Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! De te-aș prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea! Și cum sta de cuvânta, Mațele și le-aduna, În coșuri și le băga, Pe deasupra se-ncingea Și la murgu-i se ducea Și cu murgu așa grăia ... meu voinic! De-ai putea la bătrânețe Cum puteai la tinerețe! Murgul ochii-și aprindea, Necheza și răspundea: — Iată coama, sai pe mine Și de-acum te ține bine, Să-ți arăt la bătrânețe Ce-am plătit la tinerețe! Toma iute-ncăleca, După Mane se lua Și mereu, mereu striga ...
... abia, așteptînd imboldul care să le trezească, tot amestecul ciudat de ființe, de biete vlăstare fragede, venite pe lume cine știe cum, odrasle ale ceasurilor de păcat ori ale clipelor de fericire, născuți din melancolii ori din voluptăți intense, hibride ale unor gîrbove senilități, cum puteau fi puse de acord vreodată în fața binefăcătoarei liniști ?... Anii curgeau și, ca un flux necontenit de valuri, nesimțit, generațiile vechi împingeau pe cele noi, copacul vieții tot alte foi schimba, și numai domnu' Hube sta neclintit și privea cu disperare la această hidră ce-și reînnoia capetele necontenit. Să simți eterna tinerețe ... și să nu ți-o poți apropia ca să renaști și tu, poate fi ceva mai sfîșietor ? Tumultul însă creștea necontenit, căci într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc toți copacii și încep să murmure, e de ajuns ca unul să deștepte întîiul glas. De-abia de-și lăsa pe mînă capul bătrînul pedagog ca să viseze la romantica lui țară, cîntată așa de duios în baladele tipărite în Lesebuch -ul ce-i sta dinainte, și tot
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... Ioan Cantacuzino - Satiră Omul Satiră Omul de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție [Ver ce-n ] lume are stare [Viță, ] pește, zburătoare : [Or dih ]ania cea mică, Nici[ oda ]tă ia nu ... i zice fericitul, Dar dă-l știi, zi-i ticăitul. El în cap e plin dă fum, Care sfîrșit n-are nici cum. Inima sa, tot rugină, Care-l roade p-a sa vină. El, ce are nu-i ce-i place, Pofta-i crește, nu-i dă pace ... n-aibă voie De-a trăi fără nevoie. Nici acesta n-o gîndește [ Cît tră ]iește să trudește. [ Nevo ]ia-l poartă mai tot dă nas, Iar zavistia leac nu-i dă pas Ciuda foarte îl pișcă rău, Drag argind stă-n cîrcă-i greu Frica, spaima și minciuna ... pui. Mulțumească soartei sale, Ca să afle la cea cale. Nu cuprinză nici în sine Gînduri ce nu ies bine. Cel ce lumea au așezat Tot prea bine au vrut d-au dat, Ca ver care p-a lui ființă, A avea a sa trebuință ...
Alexei Mateevici - Către Simeon Murafa
... Alexei Mateevici - Către Simeon Murafa Către Simeon Murafa de Alexei Mateevici Dragă frate, Ce tăceți și nu-mi scrieți nimic? Sunt dornic să știu tot ce se atinge de voi și de lucrul nostru. Am citit că schimbați numele revistei. Scrieți-mi despre toate; nu pot și nu vreau să fiu în neștiință. Iertați că scriu pe ... acest Paște, Hristos cu adevărat să învie pentru neamul nostru cel „răstignit pe cruce“, cu adevărat și pentru totdeauna. Așa îmi dorește inima. De la dorințe, trecem la rânduiala zilei. Gazeta lui Constantinescu — m-a băgat într-o mirare bucuroasă. De unde s-a luat? Cu ce mijloace se scoate? Parcă nu auzisem nimic de ea, fiind la Chișinău. Foarte aș dori să știu amănuntele. De ce știi, scrie-ni-le, trimițându-ne și numărul apărut. Berechet vrea să scrie despre ea o corespondență la „Neamul românesc“ al dlui ... precum și despre lucrul nostru. Numele nou al revistei mi-a plăcut. Îi mai scurt și mai potrivit. Berechet făgăduiește să scrie ceva, de va avea vreme, iar eu n-o am. Sunt ocupat cu scrierea tezei semestriale și cu alegerea tezei de
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... s-apuce Și de gât s-o strângă până va muri Lina, că din dânsa doar le răsări Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovată! Ieri, de la chindie, și-astăzi ziua toată S-a izbit cu gândul, tot pe gânduri stând, Parcă e cu farmec! Tot același gând, Parcă-i sta Lisandru prapur înainte! Se muncea Simina să-și aduc-aminte Când s-au prins la ceartă, pentru ce și cum ... vânt. Și plângea Simina și privea-n pământ Și-și vedea viața toată pustiită Dintr-o vorbă numai! Se simțea slăbită Ca d-un veac de boală. Toate-acum s-au dus! Și din ce? Simina n-avea chip de spus. Ieri, de către seară, a plecat Simina Ca să duc-o mustră de cusut la Lina, Prietena ei, poate cea mai bună-n sat Mă-sa-n târg fusese ieri și-a cumpărat Mere; și Simina ... a mulcomit. N-auzea nimica. Vântul a clătit Ramura pe care sta vro păsărică Și dormea, și biata s-a zbătut de frică, Și-acel zgomot dase cânelui prepus. Ce-ntuneric! Fata s-a izbit în sus, Și simțea că-i arde capul
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie Noaptea de iunie de Alexandru Macedonski Musset a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură în falnica-i splendoare, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos, Și tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare, Și tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Și tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri, Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare ... poet, ca mine tu n-ai trăit în lume, Să simți indiferența cum vine să sugrume Din inimile noastre, cerescul simțământ, Ce sparge închisoarea-i de humă, ca să zboare Spre tot ce este rază, scântei, parfum, splendoare, Spre tot ce te ridică în cer de pe pământ! Ai suferit, desigur, dar niciodată încă, Oriunde te conduse destinul tău incert, Tu n-ai murit de foame, ca palidul Gilbert, Și patria-ți, — ingrată fiind, — ți-a zis: ,,Mănâncă!" Cântași cu toate-acestea un imn de
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... și, învârtind niște șuruburi și niște vârtejuri la niște meșteșuguri ce avea acest foișor, începu a pluti în vânt și, pe când se tot urca, el își luă ziua bună de la toți cei de față, cari rămăseseră cu gurile căscate și cu ochii bleojdiți la dânsul. Mumă-sa cât p-aci era să-i vie rău de inimă rea; dară își ținu firea. După ce îl pierdură din ochi, mesenii se sculară și se împrăștiară ca puii de potârniche, nemaivoind a adăoga mâhnirea împăratului, care se vedea de pe față că era prea mare. Fiul împăratului, după ce călători câtva timp prin văzduh, prinse a se coborî. Ce să vezi dumneata ... pui de om sau altă gadină; să n-apuce să cază și tu să găsești; orice ți s-o părea că nu este pus bine de altul, tu să iei și să păstrezi; marghiolia, vicleșugul, îndrăzneala, istețimea, șotia și cu tot neamul lor, să fie uneltele tale. Fiul de împărat asculta și băga la cap. După trecere de ...
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... a fi mai puțin desfătător decât toate acele locuri ce au inspirat pănă acuma lira barzilor noștri naționali. Brădățelul are acea însușire rară, că ori de câte ori îl vei vizita, întipăririle ce-ți lasă sunt tot atât de vii, ca și cum l-ai vizita pentru întăia oară. El vorbește nu numai ochilor, ci și sufletului. Închipuiți-vă în mijlocul unei păduri întinse ... nu-ți puteai da seama de el. — Nu știu bine ce simțeam, dar eram neliniștită și slăbeam văzând cu ochii. De ce zilele treceau, de ce dorul mă cuprindea mai tare și un urât mă apăsa. Apoi într-o noapte auzii nu departe de casa noastră o doină din fluier; și era așa de mândră doina aceea, încât mi se păru că stelele o ascultă și văile o îngână, și parcă mă chema, mă chema mereu spre ea, încât ... fac! Pe de-o parte, Ștefan, pe care-l iubeam; pe de altă parte, tata care mă blăstăma. Ștefan aștepta răspunsul meu. Fluierul era semnul de întâlnire. Veni noaptea; auzii fluierul. Dumnezeule! ce să-i spun? Nenorocită, m-am furișat de tata, m-am dus la el, i-am spus
Ioan Slavici - Semitismul (1902)
... în noua lor țară, eÄ n’aÅ fost în stare să întemeieze o viață comună, ci aÅ trăit despărțițÄ după semințiÄ, care se hărțuiau fără de curmare între ele. Abia după douÄ• sute de anÄ, în fața unuÄ puternic dușman, eÄ s’aÅ unit sub o singură căpetenie, dar unirea acĂ©sta e și ea de scurtă durată, căcÄ după mĂ³rtea luÄ Solomon Äar se desbină. De aicÄ înainte “pămÄ™ntul făgăduințeiâ€� e un cuibar de desordine socială, în care nicÄ AsirieniÄ și nicÄ BabiloneniÄ, nicÄ PerșiÄ și MacedoneniÄ, nicÄ SeleuciziÄ și PtolemeiÄ nu pot să restabilĂ©scă pacea și buna ... tÄ•Å, daÅ și eÅ în al meÅ.â€� Chiar aceia, carÄ îÄ apără pe EvreÄ, îÄ apără numaÄ pentru-că nu cum-va, alungați de alțiÄ, să vie la dĂȘnșiÄ. De ce Ă³re EvreiÄ le-aÅ fost tot-d’auna și le sunt și astă-zÄ tuturor atât de nesuferițÄ? Pentru că în eÄ lipsesce ceea-ce pe om îl ridică maÄ pre sus de animale și-l face om în puterea cuvîntuluÄ. NoÄ, Ă³meniÄ adevărațÄ, suntem determinațÄ în faptele nĂ³stre maÄ mult de compătimire de ...
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon
... m-am dus la dracul praznic... Nu-i așa, Afrodito? DESPA: O fi, dacă ți-a fi fost scris. NĂUCESCU: Tronc! (În parte.) Tot din Scriptură grăiește Cioacla. (Se produce o mișcare pe scenă. Publicul din fund se apropie de naselă și dă semne de nerăbdare.) HAZLIU: Ei! Domnule Moghior, ai de gând să plec astăzi sau teai pus pe clocit ouă? MOGHIOR: No, plec, domnule, plec... sunt gata numaidecât... (Tare, către public.) Domnilor, doamnelor, înaltă noblețe ... și, slavă Domnului! iată-mă-s tot grasă și frumoasă... (Se păunește.) Dar mi-ți zice, poate, că balonu-i altă gâscă... mi-ți pomeni de trăsnete, de fulgere, de pericole etcetera și cele multe... Habar n-am!... Dacă nu mi-au venit de hac nici balonul meu cel galben, știți, cel troienit în Păcurari... apoi de balonul ista o să mă spariu?... Tocmai Ciubăr-Vodă o să-mi facă șotia?... Nu vă îngrijiți, suflețeilor... Eu sunt o persoană ca vestitul Baiardi ... zice soțul d-tale când a afla?... CHIRIȚA: Zică ce-a vrea; am otărât să mai văd și alte lumi, nu tot asta de
... voi spori Mulțimea care numai se naște spre-a muri, Din leagănul acelor sicriu nu s-a făcut Ce-avură fericirea de-a nu se fi născut Și să ajung ca dânșii atâta am visat... Ci doar de nemurire în vis mi-ai revărsat. Precum corăbii negre mânate sunt de vânt Cu pânzele umflate departe de pământ, Cum între cer și mare trec paserile-n stol, Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol Și-ntind a ... mine ceva de amăgit? Au moartea ca s-o merit destul n-am suferit, Trecutu-mi de durere prea este uniform Ca să am drept de somnul pământului s-adorm? N-am izbutit de mine destul a-mi bate joc De mai apari în visu-mi... o rază de noroc? Dar cine ești tu oare cu ochii de mă minți, Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinți De-amor fără de margini, de drage fericiri Cari nu sunt în lumea aceasta nicăiri? De ce cu arătarea-ți îngreui al meu gând, Cu farmecul în visul vieți-mi străbătând?