Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru GREA

 Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 1059 pentru GREA.

Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar

Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus: Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; ...

 

Iacob Negruzzi - Ani întregi

... Iacob Negruzzi - Ani întregi Ani întregi de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Ani întregi de fericire Ah! aș da cu mulțămire      Ca din chinul greu Ce mă sfâșie și arde Să străport a mia parte      În sufletul tău Dar aș da viață, nume, Partea mea din astă lume ...

 

Iacob Negruzzi - Când o vedeam

Iacob Negruzzi - Când o vedeam Când o vedeam de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Când o vedeam părea că văd un înger Cum s'arătase în visurile mele, Când îmi vorbea suna așa de dulce Ca rugăciunea în ceasurile grele. Iar când deodată rece m'a privit Perdut și singur în lume m'am

 

Iacob Negruzzi - Idealul meu

... ce-mi pasă mie     De idealul ce-ai visat În nebuna ta junie!...     Și din drum te-ai depărtat. — Și iar anii se strecoară     Greu

 

Iacob Negruzzi - Lângă Marea

... Și prin sufletul meu trece    Un grozav fior. Și privesc, privesc la mare Și mă-ntreb ce e mai mare,    Ce e mai profund, Chinul greu

 

Ioan Cantacuzino - Satiră Omul

... ia-l poartă mai tot dă nas,     Iar zavistia leac nu-i dă pas     Ciuda foarte îl pișcă rău,     Drag argind stă-n cîrcă-i greu     Frica, spaima și minciuna,     Fără calea prea nebuna,     Clevetirea și pîravea,     Cît să mișcă, de acolea.     Iar mîndria frumoasă,     E la dînsul tot dă casă ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Lui Dumnezeu

Ioan I. Ciorănescu - Lui Dumnezeu Lui Dumnezeu de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Tu care-ai plămădit din colbul ud     Un suflet cu verigi și cu inele,     O râmă ce-o târăsc pe cerul crud,     De ce-mi făcuși, din plumb și gânduri grele ?     Ah, patimile-mi colcăie în trup     Și carnea lor de faguri vor s-o spargă,     Să iasă ca albinele din stup     Și-n voie să colinde lumea largă.     Eu te-am închipuit bogat, în cer,     Cu stelele cununi și pietre scumpe,     Dar nu-ntări-ndoiala mea cu fier,     Căci marea din păcate va inrumpe.     Și de exiști în haos fără zi     Și-mi sfarămi veșnicia de zăpadă,     Urechea ta mă poate auzi?     Și ochiul tău e-n stare să mă

 

Ioan I. Ciorănescu - Simplu

Ioan I. Ciorănescu - Simplu Simplu de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Când chipul tău în fața mea apare,     Pot să-ți îndur mânia cât de grea,     Fiindcă bucuria cea mai mare     E bucuria că te pot vedea.     De-aș ști că-n frământarea ce-l doboară     Înfrântul suflet merge spre prăpăd,     Cât timp nădejdea lui n-are să moară     Rămân cu bucuria că te văd.     Că te răsfrângi în mine ca-n oglindă     Și că te port cum racla poartă-un sfânt     Și că din tot ce-n suflet se perindă     Rămâne viu doar chipul tău răsfrânt.     Vorbește deci, sau poți rămâne mută.     Iubește sau urăște huma mea,     Căci marmura ta albă, ne-ntrecută,     O pot vedea ! mereu o pot

 

Ioan Nenițescu - Moartea lui Decebal

Ioan Neniţescu - Moartea lui Decebal Moartea lui Decebal de Ioan Nenițescu La Sarmisegetusa stă mândrul Decebal, Ce-a frânt popoare multe, de jos și de pe cal, Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc Și chin adânc svâcnește în ochiu-i vulturesc; Căci luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau Frânturi de spadă numai în mână ei mai au. Și tarea lor cetate de flăcări e cuprinsă Și de dușmane brațe jur împrejur încinsă! Mereu în sală intră, mereu voinici răniți. Pe lângă tron s’așează de sânge-acoperiți, Cu desnodate prăștii cu scuturi găurite, Cu tolbele deșarte cu zalele plesnite. Și Decebal la dânșii se uită cu durere! Dar iată, se ridică și strigă cu putere: „Sus cugetul și firea... sus frunțile voinici! Plecarea în durere e pentru inimi mici, Învinsu-ne-a Romanul, dar nu ne va supune. În a sclăviei lanțuri el trupuri răci va pune. Aduceți o căldare! În ea o beutură Să facem, ca cel care gusta-va picătură, La Zamolxix o nouă viață să-și găseascăâ€�. Cum regele grăit-a așa s’a și făcut Rămasul pâlc de oaste stă lângă ...

 

Ioan Slavici - Spaima zmeilor

... că viața lui toată și-a petrecut-o aruncând buzdugane. Erau afară pe prispă douăsprezece buzdugane, care de care mai mare și mai greu. El le luă pe rând, de la cel mai mic, pe care numai gâfâind putea să-l ridice, până la cel mai mare. — Jucărele ...

 

Ion Creangă - Povestea unui om leneș

Ion Creangă - Povestea unui om leneş Povestea unui om leneș de Ion Creangă Povestire publicată prima oară în Convorbiri literare , nr. 7, 1 oct. 1878 Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărâ să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu dânsul la locul de spânzurătoare! Așa era pe vremea aceea. Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi țărani, zicând: — Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. — Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre țărani; să ierte cinstită față dumnevoastră, dar aista e ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>