Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru V. THIS

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 674 pentru V. THIS.

Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia

... Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia O vânătoare în Basarabia de Constantin Stamati-Ciurea Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 Note I Cu desțelenirea câmpiilor, cu înmulțirea satelor pe locuri odi­nioară pustii, cu extirparea pădurilor, apoi cu vânarea arbitrară ...

 

Alecu Văcărescu - Cum să-ntoarce după soare

Alecu Văcărescu - Cum să-ntoarce după soare 18 [Cum să-ntoarce după soare] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție     Cum să-ntoarce după soare     Pururea această floare,     Așa inima din mine     În veci umblă după

 

Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere

Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere 16 [Foarte multă văz plăcere] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție     Foarte multă văz plăcere     La a tuturor părere,     Hotărînd cu o pornire,     Făr' d-a face osebire :     Cum că lucruri delicate     Trei se află-n lume date     Care pot să îndulcească     O vedere omenească.     Zic : c-o apă și-o verdeață     Și un chip frumos la față     Au fireasc-a lor putere     Să mîngîie o vedere.     Arătînd că pot să facă     Orice suflet ca să placă,     Și cusur să nu rămîie     Pe cît simte să-l mîngîie.     Dar o minte cu simțire,     Delicată și supțire,     Vrînd acestea să le-adune,     Face judecăți mai bune ;     Nu dă făr' de cercetare     Privileghiu așa mare :     Tot un fel sînt cîte trele     Dopotrivă între ele.     Căci la apă și verdeață     Și dă este vro dulceață,     Dar o știm cu legătură     Într-un fel dă la natură.     Dînd dă obște o plăcere     La a tuturor vedere,     Și mai mult nu se-nmulțește,     Nici mai scade, nici mai crește.     Iar viind la frumusețe,     Aici voi, idei istețe !     Căci intrăm în adîncime     Și dă tălmăciri mulțime.     Vedem chipuri milioane,     Dar ...

 

Iancu Văcărescu - Bineînțeleșii

Iancu Văcărescu - Bineînţeleşii Bineînțeleșii de Iancu Văcărescu ( Dialog ) Apărută în volumul Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt I. Văcărescu , cap. Epigrame (1848) Preotului, ce citise Pe una ce-n grab' murise, Zicea o cocoană bună: "— Șade rău să spui minciună ! L-alții n-ai tăgăduit-o, C-ai fost d-ai și spovedit-o ! Părinte-o socotești glumă ? Ori nu știi ce este ciumă ? Astfel cugetă creștinii, Să zmreduiești toți vecinii ? Nu știi că-ți rîdică daru ? Dar an nu băuș paharu ? Ba două pahare rele, Doi feciori nu-s bagatele !" Fără multă judecată Preotu răspunse-ndată: "— Cocoană, ce-ți spun nu crede Cîți cu ochii lor nu vede ! Paharele seci sînt rele; Dar nu-s astfel ale mele. Zeu, Dumnezeu, le beau pline, Și eu cîte beau ? puține ! Nu le număr să țiu minte ! Că opt abia-mi ud un dinte; Și mi-au spus mulți că e-a minții, Des așa tot să-mi spăl dinții, De a cărora păstrare Îngrijesc ca lucru

 

Iuliu Cezar Săvescu - Să nu vă bucurați

Iuliu Cezar Săvescu - Să nu vă bucuraţi Să nu vă bucurați de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție     Să nu vă bucurați, prieteni,     Că astăzi râd și eu cu voi.     Eu râd, cum râde vinovatul     La judecata de apoi.     Eu râd, că nu-mi rămâne-n lume     Nimic de care să mă tem;     Chiar moartea fuge îngrozită,     De câte ori voiesc s-o chem.     Sunt părăsit și de satana,     Precum am fost de Dumnezeu.     Stăpân nu am, dar n-am nici lege,     Stăpân și lege sunt chiar eu.     Voi știți, am plâns viața-ntreagă,     Durerea tuturor am strâns;     Lăsați-mă să râd acuma,     Nimica nu mai am de

 

Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei

Petre Ispirescu - Fata de împărat şi fiul văduvei Fata de împărat și fiul văduvei de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat foarte bogat și puternic. Acest împărat avea un fecior și o fată. Întâmplându-se să-i moară feciorul, îl îngropă cu mare cinste și alai ca pe un împărat. Când fu a duce mortul la biserică, fata împăratului ceru a merge și dânsa să­l petreacă. Așa de păzită era fata aceasta de tată-său, încât până atunci nici soarele nu­i văzuse fețișoara, nici vântul nu-i bătuse părișorul. Ea se îmbrăcă în negru și-și lăsă părul despletit (pe) spate, și așa merse de petrecu pe frate-său la groapă. Și așa gătită îi ședea și mai bine decât altminteri. Căci, nu e vorba ea era foarte frumoasă. Crinii și viorelele rămăseseră pe jos și nici la degetul cel mic al ei nu le punea. Când o văzu așa de gingașă și de plăpândă, rămase cu ochii zgâiți la dânsa. Și așa de puțintică și drăgălașe mai era, încât s-o sorbi într-un pahar cu apă. Lumea uitase și mort ...

 

Alecu Văcărescu - În flacăra care mă arz

Alecu Văcărescu - În flacăra care mă arz 8 [În flacăra care mă arz] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție     În flacăra care mă arz     În loc de chinuri și necaz         Găsesc tot mîngîiere,         Dulceață și plăcere.     Ca pervaneoasa am ajuns     Nu e vrun lucru de ascuns,         Singur alerg de voie,         În foc fără nevoie !     Cînd nu te văz, îngheț de frig.     Voi să te văz și să mă frig !         A ochilor tăi rază         Îmi place să mă arză !     În focu-ți cînd mă prigoresc,     Atunci îmi pare că trăiesc !         Atunci mă știu cu viață,         Aminteri sînt de gheață.     Această parte mi-am ales     Din flacără-ți să nu mai ies !         Nu voi să am scăpare         D-un foc ce rai îmi pare !     Să arz trăind, să mor arzînd !     Și-al tău obraz numai văzînd,         Să-mi pară focul viață,         Și moartea o dulceață !     Așa m-am hotărît să fiu     Cît voi trăi, cît voi fi viu,         În piept purtîndu-ți focul,         Să-mi fericesc norocul !     Iar cînd pă urmă voi muri,     Nici între morți nu voi feri         D-a spune la oricine         C-așa ți se

 

Alecu Văcărescu - Oglinda cînd ți-ar arăta

Alecu Văcărescu - Oglinda cînd ţi-ar arăta 4 [Oglinda cînd ți-ar arăta] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție     Oglinda cînd ți-ar arăta     Întreaga frumusețea ta,         Atunci și tu, ca mine         Te-ai închina la tine.     N-ar fi mijloc să te privești     Asemenea după cum ești         Și idolatrie         Să nu-ți aduci tu ție.     Ochii în ea cînd ți-i arunci     Dă tot să-ntunecă atunci         Și dă te și arată         Iar nu adevărată.     D-aceea nu da crezămînt     Oglinzii ce cu scăzămînt         Îți face înșălăciune         Și tot minciuni îți spune.     Ci cîtă ești să știi, dă vei,     Oglinzii ce cu scăzămînt         Îți face înșălăciune         Și tot minciuni îți spune.     Ci cîtă ești să știi, dă vei,     Da crezămînt ochilor miei,         Fiindcă nu te-nșală         Nici fac vreo greșeală.     În ei te cată să te vezi     Întocma pă cît luminezi         Și d-într-a lor vedere         Vezi cît ai putere.     Crede-i săracii cînd îți spun     Că numai ție să supun         Și că le ești din fire         A lor

 

Nicolae Dimachi - Lună, lună, te văz lună

Nicolae Dimachi - Lună, lună, te văz lună Lună, lună, te văz lună de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție     Lună, lună, te văz, lună,     Și-nfocată cu lumină,     Răvarsă a tale rază     O dulceață de viiață.     Pe sămne nu poți sîmțîre     La a mè nenorocire,     De privești făr-de-ndurare     A lăcrămilor vărsare,     Și privești cu o răpire     Jalnica mè tînguire     Iar un flutur văz că zboară     Bătînd dintr-o aripioară     Cu aripile cernite.     Ah ! iar sămne încumplite,     Fluture și tu vestești ?     Partea vieții omenești     Arătîndu-le cernit,     Arată-mi ce mi-ai hotărît.     Ah ! moarte de mi-ar veni     Din suflet o aș primi,     Căci aș cunoaște-un hotar     La acest păhar amar,     Și sfîrșitul mi l-aș ști     Pînă cînd m-ai

 

Nicolae Văcărescu - A trăi fără-a iubi

Nicolae Văcărescu - A trăi fără-a iubi 6 [A trăi fără-a iubi] de Nicolae Văcărescu     A trăi fără-a iubi,     Mă mir ce trai o mai fi !     A iubi făr-a simți,     Mă mir ce dragoste-o fi !     A simți făr-a dori,     Mă mir ce simțire-o fi !     A dori făr-a jertfi,     Mă mir ce dor o mai

 

Nicolae Văcărescu - Ca un pom ce dă dă ploaie

Nicolae Văcărescu - Ca un pom ce dă dă ploaie Ca un pom ce dă dă ploaie de Nicolae Văcărescu     Ca un pom ce dă dă ploaie     Și pă lîngă el să moaie           Uscăciunea ce-l seca,     Tocma-așa fără-ndoială     Cu firească orînduială           Acum și inima mea     D-o dumnezeiască știre     Ș-au mai dat și ea în fire     Ș-a-nceput a să-

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>